ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3511/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11630 din 23 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B., pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 19972 RON reprezentând contravaloare prejudiciu și dobânda legală calculată de la data achitării prejudiciului 16 martie 2010 și până la data plății integrale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 13 martie 2018.

Motivele de apel, au vizat în mod sintetizat următoarele aspecte:

- lipsa continuității completului de judecată în fața primei instanțe;

- greșită soluționare a excepției "lipsei prealabile a concilierii"

- respingerea eronată a excepției prescripției dreptului material la acțiune;

- respingerea probatoriului solicitat în dovedirea cererii reconvenționale;

- reținerea eronată a situației de fapt.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la apelul declarat de apelantul-pârât, invocând excepția nulității cererii de apel și a tardivității apelului, și în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată.

Tribunalul București, secția a Vi-a Civilă, prin decizia nr. 1527 din 3 aprilie 2018, a admis excepția netimbrării invocată din oficiu.

A anulat cererea de apel formulată de apelantul-pârât B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A., ca netimbrată.

În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 (aplicabilă prezentului litigiu în toate fazele sale procesuale, avându-se în vedere momentul introducerii cererii de chemare în judecată - 18 octombrie 2011), taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, că art. 11 alin. (1) din aceeași lege stabilește că "cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, aceasta fiind situația reținută în apelul pendinte.

În cauză, s-a constatat că la înregistrarea apelului s-a stabilit în sarcina apelantului-pârât obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum total de 1130,16 RON și timbru judiciar de 10 RON, conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, taxa fiind stabilită în mod distinct, la valoarea contestată în apel, sub aspectul cererii de chemare în judecată (654,66 RON taxă de timbru și timbru judiciar de 5 RON) și al cererii reconvenționale (475,5 RON taxă timbru la care s-a adăugat timbru judiciar de 5 RON).

Apelantul-pârât a fost citat pentru termenul de judecată din data de 3 aprilie 2018 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar datorate, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare.

Cu toate acestea, apelantul-pârât nu s-a conformat dispozițiilor tribunalului, în sensul îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât B..

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 3 pct. 3 C. proc. civ., art. 4 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 299 alin. (2) C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul București, în apel, într-o cerere de competența judecătoriei în primă instanță.

Conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță, de tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice cazuri expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (2) C. proc. civ., recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 299 alin. (2) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte, și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, competentă a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Bucuresti, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de Tribunalul Bucuresti, instanța care a pronunțat decizia în apel.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1527/A din 3 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.