ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 448/2019

Ședința publică din data de 1 martie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 14 august 2014, sub nr. x/2014 reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D., constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 decembrie 2006 de BNP E. și Asociații, privind cota indiviză de 1/2 din imobilul teren în suprafață de 100.000 mp. (din măsurători cadastrale 99.999,98 mp.), situat în comuna Balotești, sat Săftica, județ Ilfov, întabulat în CF nr. x a localității Balotești, județ Ilfov, cât și constatarea nulității absolute a actului secret privind un preț mai mare; urmare a constatării nulității absolute, solicită rectificarea CF nr. x a localității Balotești a dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 1/2 de pe numele pârâților și reînscrierea ca proprietari și asupra acestei cote a recurenților și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 iunie 2007 de BNP F., privind imobilul teren în suprafață de 50.400 mp, situat în sat Bilciurești, comuna Bilciurești, înscris în CF nr. x a localității Bilciurești, județ Dâmbovița, cât și constatarea nulității absolute a actului secret privind un preț mai mare, urmare a constatării nulității absolute, solicit rectificarea CF nr. x a localității Bilciurești, județ Dâmbovița, a dreptului de proprietate asupra imobilului teren de pe numele pârâților și reînscrierea ca proprietari a recurenților; constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 02 iunie 2007 de BNP F., privind imobilul teren în suprafață de 449.600 mp. (din măsurători cadastrale 449.598 mp), situat în județ Dâmbovița, cât și constatarea nulității absolute a actului secret privind un preț mai mare, urmare a constatării nulității absolute, solicită rectificarea CF nr. x a localității Bilciurești, județ Dâmbovița, a dreptului de proprietate asupra imobilului teren de pe numele pârâților și reînscrierea ca proprietari a reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 276 din 03 martie 2015 a Tribunalului București, secția a IV-a Civilă s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25 mai 2015, sub nr. x/2015.

Reclamanții au depus la dosar la data de 06 iulie 2015 cerere precizatoare prin care au arătat că solicită constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentice, și nu a actelor secrete privind un preț mai mare.

Prin sentința civilă nr. 1195F din 05 mai 2016 Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului secret, a anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului secret, a admis excepția lipsei de interes a cererii și a respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și D., ca fiind lipsită de interes.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții-reclamanți A. și B..

Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă, prin decizia nr. 579/A din 21 iunie 2017 a respins, ca nefondat, apelul astfel promovat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B..

Recurenții-reclamanți își subsumează criticile motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Raportându-se la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenții precizează că, pe de-o parte, instanța de apel nu răspunde tuturor motivelor de apel invocate și că, pe de altă parte, motivarea este contradictorie.

Astfel, se arată, pe de o parte, instanța reține că pe lângă interesul general ocrotit de cauza de nulitate absolută invocată (în speță frauda la lege), recurenții trebuie să facă și dovada unui interes personal; în schimb, atunci când analizează interesul în cauză, reține că acesta ar fi diferit de cel general (interesul general - fraudarea intereselor statului, bugetului de stat), ambele rețineri neputând coexista.

Un alt aspect pretins contradictoriu relevat de recurenți este cel al analizei urmărilor eventualei admiteri a acțiunii (tot cu raportare la interesul recurenților); astfel, se arată, pe de o parte instanța a reținut că interesul recurenților este acela de a readuce imobilele în patrimoniul propriu, iar pe de altă parte a reținut că nu s-ar ajunge la un astfel de rezultat, legând cererea de constatare a nulității actului de cererea de constatare a simulației actelor de împrumut.

Consideră recurenții că instanța de apel a reținut în mod eronat că recurenții ar fi invocat ca motiv al întoarcerii în patrimoniu simulația, aceasta nefiind invocată de sine stătător, recurenții neavând interes în invocarea simulației actelor secrete. Se arată că instanța face confuzie între simulația transferului efectiv și simulația prețului dintr-un transfer real.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenții-reclamanți precizează că instanța de apel a reținut în mod greșit excepția lipsei de interes pe motivul că recurenții invocă propria culpă.

Subliniază recurenții faptul că soluția primei instanțe și a celei de apel în sensul reținerii potrivit căreia recurenții nu justifică un interes și un folos practic direct în a solicita constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în temeiul art. 6 din O.G. nr. 12/1998 este greșită aducând în susținere următoarele argumente:

- sancțiunea care afectează actul juridic încheiat cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 12/1998 este o nulitate absolută, sub acest aspect neputând exista controverse;

- art. 6 din O.G. nr. 12/1998 a instituit o cauză specială de nulitate absolută, prevăzută în lege specială, potrivit căruia:

"(1) Este nulă vânzarea prin care părțile se înțeleg, printr-un act secret, să se plătească un preț mai mare decât cel care se declară în actul autentic.";

- interesul apărat este unul general, căci, ca urmare a acestui acord simulatoriu, cheltuielile vânzării/închirierii se reduc într-o măsură mai mult sau mai puțin importantă, deoarece sumele percepute de stat (cu titlu de taxă de timbru) și de notarul public (cu titlu de onorariu notarial) sunt mai mici față de cele ce ar reveni acestora prin raportare la adevărata valoare a operațiunii juridice;

- nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes. Din acest punct de vedere, chiar pornind de la faptul că dispozițiile O.G. nr. 12/1998 au fost edictate în favoarea statului, nu înseamnă astfel că doar acesta are calitatea și interesul să uzeze de ele, în scopul colectării corecte la buget a taxelor corespunzătoare valorii tranzacției. Dimpotrivă, întrucât bugetele statului se reflectă în viața cetățenilor se poate susține corect că orice cetățean are calitatea procesuală de a solicita nulitatea absolută și a face că, dacă părțile doresc finalizarea voinței lor de a transfera juridic dreptul de proprietate, să reîncheie actul la notariat, dar cu declararea întregului preț;

- recurenții justifică toate cerințele interesului, urmărind și un folos practic constând în reintrarea bunurilor imobile obiect ale contractelor în patrimoniul propriu iar, în situația în care intimații vor dori să se reperfecteze voința părților, vor trebui să se încheie în formă autentică dar cu indicarea întregului preț și cu consecința plății și a diferenței de preț către recurenții vânzători, o diferență extrem de însemnată, folosul practic fiind astfel demonstrat, condițiile art. 33 C. proc. civ. fiind îndeplinite.

Consideră recurenții că nulitatea absolută are regim juridic distinct, neputându-se pune problema existenței vreunei culpe astfel că sancțiunea nulității absolute nu poate fi evitată.

Recurenții prezintă în susținere și considerațiuni de ordin doctrinar și jurisprudențial.

Intimații-pârâți C. și D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Excepția inadmisibilității recursului invocată de intimații-pârâți este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede:"(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

În speță este vorba de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Aceasta întrucât prețul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 decembrie 2006 de BNP E. și Asociații, privind cota indiviză de 1/2 din imobilul teren în suprafață de 100.000 mp. (din măsurători cadastrale 99.999,98 mp.), situat în comuna Balotești, sat Săftica, județ Ilfov, întabulat în CF nr. x a localității Balotești, județ Ilfov este de 12.500 E iar prețul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 iunie 2007 de BNP F. este de 300.000 de RON, niciunul dintre capetele principale de cerere neputând permite, prin valoare, exercitarea căii de atac a recursului.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fiind publicată în Monitorul Oficial - Partea I la 20 iulie 2017.

La punctul 32 din decizie Curtea Constituțională a constatat că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost soluționată definitiv la data de 21 iunie 2017, așadar înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În contextul pronunțării deciziei atacate anterior publicării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 579/A din 21 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.