ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 413/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Mediaș a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2.538.045,08 RON, reprezentând contravaloarea debitului restant; la plata sumei de 2700 RON, reprezentând contravaloare rest plată aferent Serviciului Public Centru de Zi B.; la plata penalităților de întârziere în sumă de 342.292,62 RON, calculate până la data de 19 aprilie 2014 și în continuare până la data plății efective.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1516 alin. (1) și art. 1548 C. civ. și ale art. 411 alin. (2) teza a II-a și art. 451 C. proc. civ.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Primar a formulat întâmpinare la data de 28 noiembrie 2014. B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 441/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2014, a admis acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. Mediaș în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reșița prin Primar, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.256.945,39 RON cu titlu de pretenții și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma 8.589,48 RON reprezentând onorariu de avocat și 32.415 RON taxă judiciară de timbru.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că relația contractuală dintre societatea reclamantă și Consiliul Local Reșița se desfășoară în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public local de persoane prin curse regulate în Municipiul Reșița cu nr. x/13.10.2011.

Conform art. 8 din contractul de delegare de gestiune reclamanta a emis facturile fiscale aferente pentru fiecare serviciu în parte în funcție de categoriile de persoane care beneficiază de scutiri sau de reduceri.

Deși ajunse la scadență, debitoarea a făcut plăți doar parțiale facturilor emise, acesta fiind motivul pentru care la 31.03.2015 reclamanta și-a restrâns câtimea obiectului cererii.

Suma rămasă neachitată este de 2.256.945,39 RON, iar creanța reclamantei-creditoare este una certă, lichidă si exigibilă, rezultată din contracte între profesioniști, respectiv contractul de delegare a gestiunii serviciului public local de persoane prin curse regulate în Municipiul Reșița cu nr. x/13.10.2011, fiind niște obligații de plata a unor sume de bani rezultând dintr-un contract.

Prin încheierea de ședință din data de 17.03.2015, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al mun. Reșița, pe care l-a scos din cauză și a introdus Municipiul Reșița prin Primar în calitate de pârât, a respins excepția tardivității modificării cererii și excepția tardivității cererii de introducere în cauza a Municipiului Reșița, prin Primar, excepție ridicată de către pârâtul Consiliul Local.

În considerente, prima instanță a reținut că doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, ea fiind singura care are personalitate juridică, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, astfel cum a statuat și Î.C.C.J., prin Decizia nr. 1956/5.04.2012 pronunțată în Dosar nr. x/2010.

Nici consiliul local și nici primăria nu sunt entități cu personalitate juridică, primul fiind doar organ deliberativ, care hotărăște în privința tuturor problemelor ce privesc administrarea unității administrativ teritoriale, hotărârile sale fiind aduse la îndeplinire de către primarul localității, iar primăria este doar o structură administrativă care-l ajută pe primar să-și îndeplinească atribuțiile ce-i revin potrivit legii și hotărârilor consiliului local.

De altfel, contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local nr. 15516/15.09.2011- dosar vol. I a fost semnat de Primar, chiar dacă în mod formal este indicat faptul că acesta reprezenta Consiliul Local al Municipiului, în realitate el semnând în numele unității administrativ teritoriale, care este mun. Reșița, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 21 din aceeași lege Potrivit alin. (2) al art. 21 din lege "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean". Conform art. 62 alin. (1) din Legea 215/2001 "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție." C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestor hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Reșița prin Primar, solicitând admiterea acestuia, în baza art. 476 din Noul C. proc. civ., raportat la efectul devolutiv al apelului, iar rejudecând, a solicitat modificarea, în tot, a sentinței, în principal, să se constate tardivitatea precizării de acțiune a reclamantei-intimate S.C. A. S.R.L., și pe cale de consecință respingerea acțiunii, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei-intimate S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată și nefondată, iar pe cale de consecința admiterea petitului accesoriu - constând din cheltuieli de judecată în fața instanței de fond, în speță onorariul avocațial. D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 776/A/23.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a respins apelul declarat de pârâtul Municipiul Reșița - prin Primar împotriva sentinței civile nr. 441/07.04.2015 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2014 și a fost obligat pârâtul-apelant la plata sumei de 3.397,60 RON cheltuieli de judecată către reclamanta S.C. A. S.R.L. Mediaș. E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei civile nr. 776/A/23.09.2015 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs pârâtul Municipiul Reșița, prin Primar. F. Hotărârea instanței de recurs.

Prin decizia nr. 565/29.03.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL REȘIȚA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 776/A din 23 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în cauză, prima instanță a fost sesizată cu o acțiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița, prin care s-a solicitat obligarea debitorului la plata debitului restant și a penalităților de întârziere datorate în baza Contractului de delegare a gestiunii serviciului public de persoane prin curse regulate în Municipiul Reșița cu nr. x/13.10.2011.

Înalta Curte a găsit fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. privind încălcarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 204 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Potrivit art. 204 alin. (1) teza I din Noul C. proc. civ. reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.

Din analiza actelor de la dosar, a rezultat că reclamanta a fost legal citată pentru termenul din 20 ianuarie 2015, când prima instanță a constatat că pricina se află la primul termen de judecată, precum și faptul că este competentă material și teritorial să judece cauza.

Prin notele scrise depuse la 27 februarie 2015, pârâtul Consiliului Local al Municipiului Reșița a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, în cauză, calitate procesuală pasivă are Municipiul Reșița prin Primar.

La termenul din 17 martie 2015, care era al patrulea termen de judecată, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care a restrâns obiectul pretențiilor și a arătat că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât a Municipiului Reșița, prin Primar.

La același termen de judecată, când părțile au fost prezente, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Reșița, a dispus scoaterea din cauză a acestuia și a introdus în cauză, în calitate de pârât, pe Municipiul Reșița, prin Primar.

Din conținutul dispozițiilor art. 204 alin. (1) teza I din Noul C. proc. civ. s-a reținut că a fost stipulat un termen fix, până la care ar putea fi făcută modificarea sau completarea cererii de chemare în judecată și să se propună noi dovezi, respectiv primul termen la care reclamantul este legal citat, acesta din urmă neputând să solicite un nou termen pentru modificarea sau completarea acțiunii sale, cu excepția situației reglementate de dispozițiile art. 204 alin. (3) din Noul C. proc. civ.

Dispozițiile art. 204 alin. (3) C. proc. civ. prevăd posibilitatea ca, prin acordul expres al tuturor părților cauzei, formularea cererii modificatoare sau întregitoare să aibă loc și cu depășirea primului termen de judecată la care reclamantul este legal citat, situație în care nu va interveni sancțiunea decăderii, iar instanța va fi învestită cu cererea reclamantului astfel cum a fost modificată sau completată.

Din formularea acestui text legal, s-a reținut, în primul rând, faptul că, după depășirea termenului procedural imperativ, promovarea cererii întregitoare sau modificatoare este condiționată de acordul expres al tuturor părților.

Instanța de apel, în mod eronat, a statuat că precizarea de acțiune depusă de reclamantă la termenul din 17.03.2015 nu este o modificare de acțiune în sensul art. 204 alin. (1) Noul C. proc. civ., ci reprezintă mai degrabă o îndreptare a unor greșeli materiale conform art. 204 alin. (2) pct. 1 Noul C. proc. civ., invocată de reclamantă ca o apărare față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița.

În acest context, a fost găsită fondată critica recurentului privind modul greșit de soluționare a excepției lipsei calității procesuale a Consiliului Local al Municipiului Reșița.

Astfel, cu mult după primul termen de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița, a dispus scoaterea acestuia din cauză și a admis precizarea de acțiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., introducând în calitate de pârât pe Municipiul Reșița prin Primar. G. Hotărârea instanței de apel, după casarea cu trimitere.

Prin decizia civilă nr. 762 din 23 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât MUNICIPIUL REȘIȚA PRIN PRIMAR în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. și cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 441/7.04.2015 a Tribunalului Caraș-Severin. A fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu apelantul-pârât MUNICIPIUL REȘIȚA PRIN PRIMAR; a fost admisă acțiunea formulată și precizată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REȘIȚA, obligându-l pe acesta să-i achite reclamantei suma de 2.256.945,39 RON cu titlul de pretenții, fără cheltuieli de judecată.

Instanța de apel, în rejudecare, a reținut următoarele: Între intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Reșița, în calitate de delegatar și intimata-reclamantă, în calitate de delegat, s-a încheiat contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate în Municipiul Reșița nr. 15516/15.09.2011.

Potrivit art. 8 din contract, delegatarul va asigura compensarea integrală a efectelor economice negative înregistrate de către delegat prin asigurarea facilităților la transportul public local de persoane, acordate de către delegatar în conformitate cu prevederile legale în vigoare și a hotărârilor Consiliului Local următoarelor categorii de persoane: veteranilor de război, invalizilor și văduvelor de război; eroilor martiri prin acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum si luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie; persoanelor cu handicap gradul I si II, precum și asistenților personali ai acestora; pensionarilor cu venit până la 800 RON; pensionarilor peste 70 de ani indiferent de nivelul de pensiei care beneficiază de gratuitate în cuantumul a 15 calatorii pe luna; cazurilor sociale, elevi din familii defavorizate, prin dispoziția Primarului; 50% din valoarea unui abonament pentru donatorii de sânge; transport gratuit pentru o singura linie pentru tinerii de la Centrul de Resurse Comunitare pentru Copii si Adolescenți peste 18 ani B. din Reșița; altor beneficiari stabiliți prin Hotărârea Consiliului Local Reșița.

Reclamanta-intimată a solicitat contravaloarea serviciilor prestate în funcție de categoriile de persoane care beneficiază de scutiri sau de reduceri.

Prima instanță a dispus introducerea în cauză a Municipiului Reșița, dar nu a pus în discuție și scoaterea din cauză a Consiliului Local al Municipiului Reșița.

Potrivit deciziei de casare cu nr. 565/29.03.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu mult după primul termen de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița, a dispus scoaterea acestuia din cauză și a admis precizarea de acțiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., introducând în calitate de pârât pe Municipiul Reșița prin Primar.

S-a statuat că o asemenea precizare de acțiune putea fi admisă în acel moment procedural doar cu acordul expres al tuturor părților, care nu s-a constatat în cauză.

În aceste condiții, având în vedere că pârâtul Municipiul Reșița prin Primar nu a fost introdus în cauză cu respectarea dispozițiilor sale legale, instanța de apel a admis apelul declarat de acesta, iar acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul menționat a fost respinsă.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a intimatului-pârât Consiliul Local al Municipiului Reșița, instanța de apel a observat că acesta are calitatea de parte în convenția încheiată cu intimata-reclamantă, care s-a obligat la achitarea contravalorii serviciilor ce fac obiectul prezentului dosar.

În aceste condiții, nu se poate constata că nu ar exista o identitate între acest pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.

Reprezentantul pârâților a susținut în concluziile orale că, din moment ce reclamanta nu a formulat apel cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița, această soluție se bucură de autoritate de lucru judecat.

Instanța de apel nu și-a însușit aceste susțineri, având în vedere considerentele deciziei de casare emisă de către instanța superioară, care a reținut că prin precizarea de acțiune reclamanta S.C. A. S.R.L. nu a solicitat restrângerea cadrului procesual doar la pârâtul Municipiul Reșița prin Primar, din conținutul acesteia rezultând concluzii în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliului Local al Municipiului Reșița, astfel că în mod nelegal curtea de apel, în primul ciclu procesual, a confirmat soluția primei instanțe, care a modificat cadrul procesual, ignorând voința exprimată în scris a reclamantei și procedând la soluționarea cauzei doar în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reșița prin Primar.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat, în mod expres, că la rejudecare se vor avea în vedere limitele sesizării instanței cu privire la reanalizarea cadrului procesual cu care a fost învestită, în raport de care se va proceda la analiza calității procesuale a părților.

Principalul temei al demersului judiciar al reclamantei a fost unul contractual, iar în privința temeiului de drept, acesta poate fi stabilit în mod corect și de instanța de judecată, dacă el rezultă din acțiunea reclamantei.

Instanța de apel a reținut că facturile fiscale emise de către reclamantă au la bază tabelele nominale cu privire la beneficiarii abonamentelor gratuite sau reduse emise chiar de către Serviciul Public Direcția de Asistență Socială ce funcționează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reșița.

În aceste condiții, nu se poate reține că facturile fiscale nu au fost acceptate de către delegatar, câtă vreme inițiativa prestării acestor servicii de către reclamantă i-a aparținut.

Cu privire la faptul că facturile fiscale sunt emise în sarcina Serviciului Public Direcția de Asistență Socială ce funcționează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reșița, s-a arătat că acest aspect i-a fost indicat reclamantei chiar de către Consiliul Local al Municipiului Reșița, acest serviciu public fiind chiar în subordinea sa.

Față de faptul că acest serviciu are capacitate juridică și patrimoniu propriu, dacă reclamanta ar fi formulat acțiunea în contradictoriu cu acesta se putea invoca faptul că nu este parte în contract. H. Calea de atac împotriva hotărârii pronunțate după casarea cu rejudecare.

Împotriva deciziei pronunțate după casarea cu rejudecare, a formulat recurs pârâtul-recurent, Consiliului Local al Municipiului Reșița, aducând-i următoarele critici:

Soluția instanței de apel este nelegală, în speță fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în cauză încălcându-se autoritatea de lucru judecat. Sub acest aspect s-a arătat faptul că nu numai o hotărâre definitivă are autoritate de lucru judecat, ci și o hotărâre a instanței de fond, deoarece instanțele de control judiciar sunt obligate să soluționeze litigiul în limitele sesizării.

S-a învederat faptul că prin încheierea de ședință din 17 martie 2015, Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița și a respins excepția tardivității modificării cererii, iar împotriva acestei încheieri reclamanta nu a formulat apel, astfel încât instanța de apel nu a fost învestită cu reanalizarea excepției privind lipsa calității procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița.

Chiar dacă Municipiul Reșița a formulat apel și împotriva respectivei încheieri, acesta a solicitat instanței de apel doar să constate tardivitatea precizării de acțiune a reclamantei și, pe cale de consecință, să dispună respingerea acțiunii. Ca atare, încheierea de ședință din 17 martie 2015 a Tribunalului Caraș-Severin a fost atacată cu apel de către Municipiul Reșița, doar în parte, în ceea ce privește soluția de respingere a excepției tardivității modificării cererii.

În opinia recurentului-pârât, instanța de apel, în rejudecare, a reținut o altă stare de fapt ce contrazice susținerile Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 565/29.03.2017, în sensul că această din urmă instanță a făcut trimitere doar la soluția greșită a primei instanțe, de scoatere din cauză a Consiliului Local al Municipiului Reșița, suplinită de introducerea nelegală a Municipiului Reșița în calitate de pârât în cauză.

Deși instanța de apel a admis apelul formulat de Municipiul Reșița, iar reclamanta nu a formulat cale de atac nici împotriva încheierii de ședință din data de 17 martie 2015 și nici împotriva sentinței civile nr. 441 din 7 aprilie 2015, aceeași instanță de apel a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița, însă cu nerespectarea prevederilor art. 9 și art. 430 C. proc. civ.

S-a mai arătat de către recurentul-pârât că atâta timp cât încheierea de ședință din 17 martie 2015 a primei instanțe, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița, nu a fost atacată de niciuna dintre părți, această soluție reprezintă autoritate de lucru judecat.

Recurentul-pârât a mai invocat și incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relativ la faptul că instanța de apel a reținut, în mod eronat, că Serviciul Public - Direcția de Asistență Socială funcționează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reșița, în realitate acest serviciu, cu personalitate juridică, funcționând în subordinea acestei entități.

Sub acest aspect s-a arătat faptul că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (4) din Contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public de persoane nr. 15.516 din 15 septembrie 2011, precum și cu încălcarea art. 1270 alin. (1) C. civ., deoarece părțile au convenit ca decontarea contravalorii facturilor emise să se realizeze în conformitate cu hotărârile Consiliului Local al Municipiului Reșița prin intermediul Serviciului Public - Direcția de Asistență Socială funcționează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reșița.

Reclamanta a emis facturi pe seama Serviciului Public Direcția de Asistență Socială funcționează în cadrul Consiliului Local al Municipiului Reșița, care are personalitate juridică și în bugetul căruia s-au prevăzut sumele respective, însă pentru plata acestor facturi a formulat acțiune în justiție împotriva Consiliului Local al Municipiului Reșița, contrar celor stipulate în contract și prin hotărârile Consiliului Local. I. Apărările intimatei-reclamante.

La data de 28 martie 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Astfel, s-a arătat că recurentul-pârât se prevalează de mențiunea făcută în decizia de casare în care se face referire la faptul că, în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță trebuia să respingă acțiunea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fără a observa însă și mențiunea făcută în aceleași considerente, în care se menționează că a fost soluționată în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița, neținându-se seama de voința reclamantului, care nu a solicitat restrângerea cadrului procesual.

În ce privește susținerea referitoare la faptul că doar Municipiul Reșița prin Primar ar fi apelat soluția primei instanțe și încheierea din 17 martie 2015, s-a menționat faptul că prin cererea de apel s-a invocat efectul devolutiv al apelului, iar printre motivele de apel se regăsea și cel referitor la lipsa calității procesual pasive a Consiliului Local.

În opinia intimatei-reclamante singura autoritate de lucru judecat ce operează în cauză este cea a Ordonanței nr. 1210 din 16 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2014, prin care s-a statuat, în mod definitiv, că, în temeiul art. 36 C. proc. civ., calitate procesuală pasivă are Consiliul Local al Municipiului Reșița.

S-a mai menționat faptul că între aceleași părți a mai existat un litigiu care a fost soluționat tot de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2014, dosar în care Consiliul Local a fost obligat la plata unei sume de bani și prin care s-a consfințit calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al Municipiului Reșița.

În acest sens a menționat și faptul că prin adresa din 8 mai 2015 emisă de Municipiul Reșița, această din urmă entitate a arătat că părțile semnatare ale contractului de delegare de gestiune sunt Consiliul Local și reclamanta, aceștia fiind titularii de drepturi și obligații. Ca atare, modalitatea de facturare, care nu a fost stabilită prin contract ci prin hotărâri ale Consiliului Local, nu poate avea nicio consecință cu privire la înlăturarea obligației de plată. J. Considerentele instanței de recurs.

Analizând decizia recurată prin raportare la criticile și apărările formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Critica privind pretinsa autoritate de lucru judecat a încheierii de ședință din 17 martie 2015 a primei instanțe, nu poate fi reținută. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele deciziei nr. 565 din 29 martie 2017 a reținut că, în mod greșit, instanța de apel din primul ciclu procesual a statuat că precizarea de acțiune depusă de reclamantă la termenul din 17 martie 2015 nu este o modificare de acțiune în sensul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., statuând, la rândul ei, că este fondată critica privind modul greșit de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița.

Mai mult, Înalta Curte a reținut că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., dar și cu încălcarea principiului disponibilității, prin aceea că prin precizarea la acțiune reclamanta a pus concluzii în sensul respingerii excepției privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local.

Totodată, prin decizia din recurs, pronunțată în primul ciclu procesual, s-a reținut că, prin decizia recurată, a fost confirmată soluția primei instanțe, care a modificat cadrul procesual, ignorând voința reclamantei care a dorit să se judece în contradictoriu și cu Consiliul Local al Municipiului Reșița, prima instanță nepunând nici măcar în discuția părților modificarea cadrului procesual.

Ca atare, în rejudecare după casare, instanța de apel a procedat în mod legal, soluționând cauza în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Reșița, astfel cum a solicitat reclamanta.

În speță, nu poate fi vorba de o autoritate de lucru judecat a încheierii de ședință din 17 martie 2015 a primei instanțe, cât timp Înalta Curte a casat prima decizie a instanței de apel care confirmase soluția primei instanțe, inclusiv, sub acest aspect.

Nu poate fi reținut nici motivul de recurs referitor la incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, pe de o parte, critica cu privire la faptul că instanța de apel a reținut că Serviciul Public - Direcția de Asistență Socială ar funcționa în cadrul Consiliului local al Municipiului Reșița, iar nu în subordinea acestuia, cum este în realitate, nu reprezintă o critică de nelegalitate ci de netemeinicie, nerelevantă de altfel, iar pe de altă parte, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 6 alin. (4) din Contractul nr. x din 15 septembrie 2011, ori a dispozițiilor art. 1270 alin. (1) C. civ.

În acest sens, în mod corect, a reținut instanța de apel, în rejudecare după casare, că facturile fiscale emise de reclamantă au la bază tabelele nominale cu privire la beneficiarii abonamentelor gratuite sau reduse, emise de către Serviciul Public - Direcția de Asistență Socială, astfel încât este evident faptul că aceste facturi fiscale au fost acceptate de către delegatar, care funcționează în subordinea Consiliului Local al Municipiului Reșița.

Faptul că Serviciul Public - Direcția de Asistență Socială are capacitate juridică și patrimoniul propriu, nu poate conduce la concluzia că acesta ar fi trebuit chemat în judecată, cât timp contractul respectiv a fost încheiat între reclamantă și Consiliul local al Municipiului Reșița și cât timp părțile au convenit ca decontarea contravalorii facturilor emise să se realizeze prin intermediul acestui Serviciu Public.

În acest sens, pot fi reținute și apărările intimatei-reclamante cu privire la autoritatea de lucru judecat a soluției pronunțate în dosarul nr. x/2014 a Tribunalului Caraș-Severin, prin care s-a statuat asupra calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița, rezultată din același contract încheiat între părți.

Tot în același sens se poate reține și faptul că modalitatea de facturare nu a fost stabilită prin contract, în care părți sunt reclamanta și Consiliul Local al Municipiului Reșița, ci prin hotărâri ale acestuia din urmă, care nu pot fi invocate de această parte în ce privește înlăturarea obligației de plată.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.