ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2100/2019

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 20.04.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B., în temeiul art. 2019 C. civ., la restituirea sumei de 1.225.046 RON, sumă cu care pârâtul "a rămas dator" ca urmare a încetării mandatului acordat prin Procura specială autentificată sub nr. x/19.01.2016 la S.N.P. Morariu și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de mai sus, începând cu data promovării acțiunii și până la data restituirii efective și integrale, conform art. 2.020 C. civ. și în caz de opunere, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 533/16.07.2018, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B.; s-a dispus obligarea pârâtului B. la restituirea către reclamanta S.C. A. S.R.L. suma de 1.225.046 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 533/16.07.2018, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, a declarat apel pârâtul B., prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei S.C. A. S.R.L. doar pentru suma de 288.044 RON.

Prin decizia nr. 774/A din 21 noiembrie 2018 Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-pârât B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 533/16.07.2018 pronunțată de Tribunalul Arad; a obligat apelantul să-i achite intimatei suma de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În detalierea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. se susține că reclamanta fără o justificare reală a confirmat contractele autentice încheiate de pârât pentru achiziția de terenuri agricole după revocarea mandatului și a refuzat ratificarea pentru promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate în aceleași condiții.

Mandatul 229/2017 dat pârâtului a fost revocat de către reclamantă la 31.03.2017 și comunicat la 05.04.2017, iar reclamanta prin neatacare în justiție confirmă tacit contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâtul, deși mandatul era revocat.

Reclamanta refuză să confirme promisiunile de vânzare-cumpărare, deși potrivit antecontractului acestea au intrat în propriul său patrimoniu.

Se mai arată că prin procura specială era împuternicit să încheie și contracte de vânzare-cumpărare, însă pentru încheierea acestora era necesar să fie parcurse proceduri prealabile, cum ar fi exercitarea dreptului de preemțiune.

Recurentul susține că în dosarul Tribunalului Arad nr. 831/108/2018, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul pârâtului și a redus valoarea sechestrului la suma de 288.044 RON, reținând valabilitatea lor cu privire la sumele plățtite cu titlu de preț promitenților vânzători. Curtea a constatat că nu se poate stabili cu certitudine întinderea creanței pretins datorate, iar exigibilitatea sumei nu rezultă dintr-un înscris pretins doveditor.

Se mai reproșează că în mod greșit instanța de apel a considerat că ratificarea actelor economice ale pârâtului nu s-a făcut neechivoc de către reclamantă.

Reclamanta, în mod tacit a ratificat promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate până la 07.04.2017, însă după revocarea procurii speciale a pierdut termenul de 6 luni de prescripție pentru efectuarea operațiunilor economice.

Se mai reproduc dispozițiile art. 1311 C. civ., în susținerea faptului că reclamanta a ratificat în mod echivoc promisiunile de vânzare-cumpărare.

În concluzie, se apreciază că în speța de față pârâtul a efectuat o gestiune de afaceri în favoarea reclamantei și în folosul ei și se cere restituirea împrumutului, deși promisiunile de vânzare-cumpărare nu au fost anulate.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și în rejudecare admiterea acțiunii în parte până la concurența sumei de 288.044 RON.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 14 noiembrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din același cod, excepția nulității recursului.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În speță, recurentul-pârât, nu formulează veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurentul-pârât în susținerea cererii de recurs.

Se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-pârât a prezentat istoricul cauzei și a exprimat nemulțumirea sa față de soluția pronunțată în cauză. De asemenea a redat conținutul dispoziției de drept material incidentă în cauză, respectiv art. 1311 C. civ.

Or, aceste argumente vizează aspecte de netemeinicie și nu pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurent.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta-pârâtă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurentul-pârât nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea recursului formulat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 21 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 774/A din 21 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2019.