ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1652/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1652/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 8 octombrie 2019
Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la 24 septembrie 2008, sub nr. x/2008, reclamanții A., B., C. au solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor:
la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, actualizate pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2006 și 31 iulie 2008,
să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților;
să emită ordinului de salarizare care să conțină noua valoare de referință sectorială pentru viitor;
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 50/1996, Legea nr. 154/1998, O.G. nr. 134/1999, O.G. nr. 9/2005 și O.U.G. nr. 27/2006.
Prin sentința civilă nr. 88/P/2008 din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor București; i-a obligat pe primii doi pârâți la plata către reclamanți a diferenței de indemnizație în valoare de 405 RON pe lună, calculată pe baza valorii de referință sectorială începând cu 1 august 2008.
Împotriva sentinței primei instanțe, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 461/2010-R din 9 martie 2010, pronunțată în dosarul nr. x/2009, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței primei instanțe.
Petentul B. a formulat cerere de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 88/P/2008 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 281
1
C. proc. civ. din 1865.
Prin încheierea din 11 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis cererea formulată de petentul B. și a dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 88/P/2008 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, în sensul că diferențele de drepturi salariale stabilite prin această sentință, reprezentând majorări ale valorii de referință sectorială, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009.
Împotriva acestei încheierii au declarat recursuri Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.
Cererile de recurs au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. x/2008/a1.
Curtea de Apel Oradea a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 21 august 2019.
Intimatul Tribunalul Bihor a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursurilor, Înalta Curte reține următoarele:
Petentul B. și-a întemeiat cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 88/P/2008 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ. din 1865.
Conform acestui text de lege, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".
Totodată, potrivit art. 281
3
alin. (1) din același act normativ, "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281
1
, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281
2
, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea".
Textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, în sensul că hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispozițiilor potrivnice sau completării unei hotărâri este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.
Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleași instanțe competente să soluționeze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.
În speță, litigiul dedus judecății, soluționat prin sentința a cărei lămurire s-a cerut, este guvernat de legislația muncii, situația invocată de reclamanți vizând drepturile salariale ce le revin în baza raportului de muncă de la ordonatorii de credite pârâți.
Instanța supremă constată că atât hotărârea de primă instanță, cât și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281
1
C. proc. civ. din 1865 au fost soluționate de către curtea de apel, competența materială de la data soluționării în primă instanță, stabilită potrivit dispozițiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, păstrându-se și în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.
De asemenea, potrivit art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, "recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție".
Prin decizia nr. 104/2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală și a constatat că dispozițiile art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției sunt neconstituționale.
Astfel, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, prin care s-a stabilit competența de soluționare a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost declarat neconstituțional prin decizia mai sus precizată, iar prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 76/2009 a fost abrogat.
În urma abrogării art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursul declarat împotriva hotărârii în primă instanță de curtea de apel a fost soluționat tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.
Identitatea de rațiune care se desprinde din examinarea dispozițiilor art. 281
1
și art. 281
3
C. proc. civ. impune, așadar, ca și în cazul recursului exercitat împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competența de soluționare a acestei căi de atac să se determine similar și să revină tot curții de apel, care a soluționat și recursul declarat împotriva hotărârii de fond.
Prin urmare, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva unei hotărâri care a făcut obiectul unei cereri de lămurire guvernează, pentru identitate de rațiune, și competența materială de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate cu privire la cererea de lămurire.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și art. 137, cu referire la art. 97, la art. 281
1
și art. 281
3
C. proc. civ., văzând și articolul unic pct. 1 și pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții Curtea de Apel Oradea, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Ministerul Justiției împotriva încheierii din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2008, în favoarea Curții de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2019.