CASE OF OLIMPIA-MARIA TEODORESCU v. ROMANIA

Reclamantul s-a născut în 1908 și a locuit în Sebeș. În 1950, o casă și 1.460 m mp de teren absorbant situat în Cluj-Napoca, Calea Turzii nr. 26, proprietatea părinților reclamantului, au fost confiscate de stat în temeiul decretului 92/1950 privind naționalizarea. La 24 iulie 1996, reclamantul a solicitat compensarea pentru proprietatea în temeiul Legii nr. 112/1995. Ea afirmă că nu a primit nicio compensație. La o dată necunoscută proprietatea a fost împărțită în mai multe părți. Se pare din documentele din dosar că proprietatea, format din două construcții și teren absorbant, a fost împărțită în cinci apartamente și două parcele de teren absorbant de 1,058 mp și respectiv 116 mp. m. La 31 octombrie, 15 noiembrie și 10 decembrie 1996, și 3 februarie și 27 martie 1997, statul a vândut cele cinci apartamente chiriași atunci. Se pare din dosar că cele două parcele de teren aprovizionat nu au fost făcute obiectul unei vânzări. La 3 martie 2000, Curtea de Apel Cluj, prin o decizie finală, a permis recursului reclamantului de anulare a titlului de proprietate al statului, a recunoscut că naționalizarea clădirii și a celor 1.460 m mp de aprovizionare a terenurilor era ilegală și a ordonat restabilirea în numele părinților reclamantului. 10. La 4 iunie 2001, reclamantul a solicitat instanței să constate că vânzările de către stat la 10 decembrie 1996 și, respectiv, 3 februarie 1997, ale apartamentelor nos. 1 și 2, situate pe Calea Turzii nr. 28, au fost nule și nule. Potrivit reclamantului, ea nu a solicitat anularea vânzării celorlalte apartamente, având în vedere faptul că acțiunea nu a avut sens în măsura în care practica constantă era de a respinge acest tip de acțiune. La 4 septembrie 2002 și, respectiv, la 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Cluj prin decizii finale a respins cele două acțiuni ale reclamantului de a declara nule și anula vânzările statului. Curtea a considerat că vânzările au respectat dispozițiile Legii nr. 112/1995 și că fostii chiriași au făcut cumpărarea cu bună credință. 11. La 2 august 2001, reclamantul a formulat două cereri diferite în temeiul Legii nr. 10/2001 care reglementează bunurile imobile confiscate in mod incorect de stat, cerând restituirea în natură sau compensarea părților din proprietatea ei situate în Cluj, Calea Turzii nos. 26 și 28 și a terenului absorbant. 12. La 12 iunie 2007, Consiliul Comunal Cluj-Napoca, prin două decizii, a propus ca reclamantul să primească compensații în temeiul Legii nr. 247/2005. Consiliul municipal a menționat că apartamentele și terenurile reclamate în natură sunt în posesia unor terți. Până în prezent, ea nu a primit nicio compensație. 13. Dispozițiile legale și jurisprudența relevante sunt descrise în hotărârile Brumărescu v. România ([GC], nr. 28342/95, §§ 31-33, ECHR 1999VII); Străin și alții v. România (n. 57001/00, §§ 19-26, ECHR 2005VII); Păduraru v. România (nr. 63252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005); și Tudor v. România (nr. 29035/05, §§ 15-20, 17 ianuarie 2008.