- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 noiembrie 2008
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Olimpia-Maria Teodorescu împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1908 și a locuit în Sebeș. În 1950, o casă și 1.460 m mp de teren absorbant situat în Cluj-Napoca, Calea Turzii nr. 26, proprietatea părinților reclamantului, au fost confiscate de stat în temeiul decretului 92/1950 privind naționalizarea. La 24 iulie 1996, reclamantul a solicitat compensarea pentru proprietatea în temeiul Legii nr. 112/1995. Ea afirmă că nu a primit nicio compensație. La o dată necunoscută proprietatea a fost împărțită în mai multe părți. Se pare din documentele din dosar că proprietatea, format din două construcții și teren absorbant, a fost împărțită în cinci apartamente și două parcele de teren absorbant de 1,058 mp și respectiv 116 mp. m. La 31 octombrie, 15 noiembrie și 10 decembrie 1996, și 3 februarie și 27 martie 1997, statul a vândut cele cinci apartamente chiriași atunci.
Se pare din dosar că cele două parcele de teren aprovizionat nu au fost făcute obiectul unei vânzări. La 3 martie 2000, Curtea de Apel Cluj, prin o decizie finală, a permis recursului reclamantului de anulare a titlului de proprietate al statului, a recunoscut că naționalizarea clădirii și a celor 1.460 m mp de aprovizionare a terenurilor era ilegală și a ordonat restabilirea în numele părinților reclamantului. 10. La 4 iunie 2001, reclamantul a solicitat instanței să constate că vânzările de către stat la 10 decembrie 1996 și, respectiv, 3 februarie 1997, ale apartamentelor nos. 1 și 2, situate pe Calea Turzii nr. 28, au fost nule și nule. Potrivit reclamantului, ea nu a solicitat anularea vânzării celorlalte apartamente, având în vedere faptul că acțiunea nu a avut sens în măsura în care practica constantă era de a respinge acest tip de acțiune.
La 4 septembrie 2002 și, respectiv, la 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Cluj prin decizii finale a respins cele două acțiuni ale reclamantului de a declara nule și anula vânzările statului. Curtea a considerat că vânzările au respectat dispozițiile Legii nr. 112/1995 și că fostii chiriași au făcut cumpărarea cu bună credință. 11. La 2 august 2001, reclamantul a formulat două cereri diferite în temeiul Legii nr. 10/2001 care reglementează bunurile imobile confiscate in mod incorect de stat, cerând restituirea în natură sau compensarea părților din proprietatea ei situate în Cluj, Calea Turzii nos. 26 și 28 și a terenului absorbant. 12. La 12 iunie 2007, Consiliul Comunal Cluj-Napoca, prin două decizii, a propus ca reclamantul să primească compensații în temeiul Legii nr. 247/2005.
Consiliul municipal a menționat că apartamentele și terenurile reclamate în natură sunt în posesia unor terți. Până în prezent, ea nu a primit nicio compensație. 13. Dispozițiile legale și jurisprudența relevante sunt descrise în hotărârile Brumărescu v. România ([GC], nr. 28342/95, §§ 31-33, ECHR 1999VII); Străin și alții v. România (n. 57001/00, §§ 19-26, ECHR 2005VII); Păduraru v. România (nr. 63252/00, §§ 38-53, 1 decembrie 2005); și Tudor v. România (nr. 29035/05, §§ 15-20, 17 ianuarie 2008.
4. The applicant was born in 1908 and lived in Sebeș.
In 1950, a house and 1,460 sq. m of appurtenant land situated in Cluj-Napoca, Calea Turzii no. 26, the property of the applicant’s parents, were seized by the State under Decree no. 92/1950 on nationalisation.
On 24 July 1996 the applicant claimed compensation for the property under Law no. 112/1995. She states that she has not received any compensation.
On an unknown date the property was divided into several parts. It appears from the documents in the file that the property, made up of two constructions and appurtenant land, was divided into five apartments and two plots of appurtenant land of 1,058 sq. m and 116 sq. m respectively.
On 31 October, 15 November and 10 December 1996, and 3 February and 27 March 1997 the State sold the five apartments to the then tenants. It appears from the file that the two plots of appurtenant land were not made the object of a sale.
On 3 March 2000 the Cluj Court of Appeal by a final decision allowed the applicant’s action for annulment of the State’s title to property, acknowledged that the nationalisation of the building and of the 1,460 sq. m of land appurtenant to it had been unlawful and ordered restoration in the name of the applicant’s parents.
On 4 June 2001 the applicant requested the court to find that the sales by the State on 10 December 1996 and 3 February 1997 of apartments nos. 1 and 2 respectively, situated on Calea Turzii no. 28, were null and void. According to the applicant, she did not request the annulment of the sale of the other apartments, considering the action pointless in so far as the constant practice was to dismiss this kind of action. On 4 September and on 27 November 2002 respectively the Cluj Court of Appeal by final decisions dismissed the two actions by the applicant to declare null and void the sales by the State. The court considered that the sales had complied with the provisions of Law no. 112/1995 and that the former tenants had made the purchase in good faith.
On 2 August 2001 the applicant made two different requests under the Law no. 10/2001 governing immovable property wrongfully seized by the State, seeking restitution in kind or compensation of the parts of her property situated in Cluj, Calea Turzii nos. 26 and 28 and of the appurtenant land.
On 12 June 2007 the Cluj-Napoca Town Council, by two decisions, proposed that the applicant be given compensation under Law no. 247/2005. The Town Council mentioned that the apartments and the land claimed in kind were in the possession of third parties. So far, she has not received any compensation.
The relevant legal provisions and jurisprudence are described in the judgments Brumărescu v. Romania ([GC], no. 28342/95, §§ 31-33, ECHR 1999VII); Străin and Others v. Romania (no. 57001/00, §§ 19-26, ECHR 2005VII); Păduraru v. Romania (no. 63252/00, §§ 38-53, 1 December 2005); and Tudor v. Romania (no. 29035/05, §§ 15-20, 17 January 2008.