CASE OF CATALINA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CASE OF CATALINA v. ROMANIA (CtEDO, 2008)
HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Nr. 56395/00, de către Tiberiu Mircea CATALINA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 13 mai 2008 ca Cameră compusă din: Josep Casadevell, Președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 6 octombrie 1999, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Tiberiu Mircea Cătălina, este un național român, care s-a născut în 1922 și locuiește în Timișoara. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1950, casa deținută de tatăl reclamant a fost naționalizată de regimul comunist în temeiul decretului nr. 92/1950. În 1993, reclamantul a depus Curtea județului Timișoara o acțiune împotriva Consiliului Local și a Administrației Publice a Fondului de Locație, prin care a solicitat o declarație că casa tatălui său a fost naționalizată ilegal. El a solicitat, de asemenea, înregistrarea numelui său în registrul de teren ca actualul proprietar al casei, pe care l-a moștenit legal de la tatăl său. La 16 mai 1995, Curtea județului a respins acțiunea ca fiind nefondată din cauza faptului că examinarea licenței naționalizării ar depăși competența sa. La 17 februarie 1997, în ciuda faptului că întreaga casă a fost obiectul litigiului și că reclamantul a informat, prin scrisoarea, toți chiriașii și autoritățile cu privire la procedura în curs, acesta a încheiat un contract prin care unul dintre apartamentele din casă a fost vândut chiriașilor săi în temeiul Legii nr. 112/1995. La 19 februarie 1997, Curtea de District Timiș a permis recursul reclamantului și a constatat că casa a fost naționalizată ilegal deoarece decretul 92/1950 nu se aplică tatălui său. În aceeași decizie, instanța a ordonat ca numele reclamantului să fie înregistrat în registrul terenurilor ca proprietarul proprietarului proprietarului proprietarului proprietarului. Consiliul local a interzis această decizie. La 18 septembrie 1997, Curtea de Apel Timișoara a susținut hotărârea din februarie 1997, reprezentând că tatăl reclamantului ar fi trebuit să fie exceptat de la măsurile de naționalizare. În 1997, reclamantul a depus o acțiune de anulare a contractului de vânzare, subliniind faptul că apartamentul a fost vândut în ciuda notificării pe care le-a dat-o în legătură cu litigiul pe care îl așteaptă în fața instanțelor. La 28 aprilie 1998, Curtea de District a respins acțiunea din cauza faptului că contractul a fost încheiat în mod legal în temeiul Legii nr. 112/1995 și a intrat în vigoare înainte de decizia finală a Curții de Apel Timișoara din 18 septembrie 1997. La 7 aprilie 1999, Curtea de Apel Timișoara a susținut hotărârea anterioară a instanței. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că concedierea actului său care solicită anularea contractului prin care chiriașii au achiziționat unul dintre apartamentele din casă care i-au fost returnate în întregime prin o hotărâre anterioară din 18 septembrie 1997, a constituit o ingerință în dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale și, prin urmare, că dreptul la proprietate a fost încălcat. La 15 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: Je soussigné, Tiberiu Mircea Catalina, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre Gracieux, la somme de 75 000 euro en vue d'un reglement amicable de l'affaire pour origine la requête susmentée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme. Cette sousme, qui couvrira aussi les frais et dépens, sera payee dans les trois moi suvant la date de la notification de la décision de radiation de la Cour rendue conformé à l'article 37§1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A comter de l'expiration duditelai et jusqu'au règlement Effectif de la somme en question, il sera paye un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J'accepte cette proposition et renonce par alleurs à toute prêtément à l'ente de la Roumanie à propositions des faits à l'origine de ladite requête. Je clare l'affaire définitive réglée. La antente declaration s'inscrit dans le cadre du règlement amable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. La 13 septembrie 2007, Curtea a primit de la Guvernul următoarea declarație: Je soussigné Razvan-Horatiu RADU, co-agent du gouvernement roumain auprès de la Cour européenne des droits de l'homme, clare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Tiberiu Mircea Catalina, à titre gracieux, la somme de 75 000 de euro en vue d'un régime amiable de l'affaire ayant pour origine la requête suspensée pendente devant la Cour européenne des droits de l'homme. Cette somme couvrira aussi les frais et dépenses dans les trois moi suvant la date de la notification de la décision de radiation de la Cour redevenue conformement à l'article 37§1 de la Convention européenne des droits de l'homme. Apartament de reglement dans ledit aflatelai, le Gouvernement s'engagement à verser, à comter de l'expiration de acesta et jusqu'au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce verse vaudra règlement définitif de l'affaire. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică care să justifice o examinare continuă a cererii (articolul amenda În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.