ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1445/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1445/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 24 septembrie 2019
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Decizia nr. 1012A/07.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, au fost admise apelurile formulate de formulate de apelantele A. S.R.L. și B. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 7091 din 29.11.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata D. S.A.
A fost anulată sentința apelată și, în evocarea fondului, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes și au fost respinse, ca neîntemeiate, contestațiile formulate de D. S.A. împotriva procesului-verbal de licitație din data de 24.05.2018, ora 15:00 întocmit de către lichidatorul judiciar B. IPURL și împotriva raportului de activitate publicat în B.P.I. nr. 13659/09.07.2018 și a procesului-verbal de licitație din data de 07.06.2018.
II. Împotriva acestei decizii, la 04.07.2019, a formulat cerere de revizuire intimata-contestatoare D. S.A., solicitând anularea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea apelurilor formulate de A. S.R.L. și B. IPURL.
În motivarea revizuirii, intimata-contestatoare a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind existența unor hotărâri potrivnice și a susținut că instanța de apel a pronunțat o decizie cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 2376/23.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018, ceea ce a dus la imposibilitatea punerii în aplicare a acestei din urmă decizii.
Revizuenta a susținut că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea căii extraordinare de atac, respectiv există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad, iar cea de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin admiterea apelului în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București a statuat, în mod definitiv și executoriu, că procesul-verbal de licitație din 21.02.2018 trebuie refăcut, aspect care, în opinia revizuentei, înseamnă reluarea procedurii de la un moment anterior întocmirii actelor lichidatorului contestate în dosarul nr. x/2018 și repunerea revizuentei în calitatea de adjudecatar al bunurilor.
III. Intimata B. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că nu este incident motivul de revizuire invocat, respectiv nu există o hotărâre definitivă potrivnică a Curții de Apel București, care să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În acest sens, intimata a arătat că, pe de o parte, cele două hotărâri ale Curții de Apel București au fost pronunțate în litigii diferite, în care au fost contestate măsuri diferite ale practicianului în insolvență. Astfel, nu poate fi reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Pe de altă parte, decizia nr. 1012/07.06.2019 nu este potrivnică deciziei nr. 2376/23.11.2018, deoarece chestiunea punerii în executare a primei decizii și a efectelor acesteia a fost analizată pe larg de instanța de apel în examinarea excepțiilor lipsei obiectului apelului și lipsei de interes a cererilor de apel, invocate de D. S.A.
IV. Analizând argumentele invocate în susținerea revizuirii, subsumate motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.
În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: - existența unor hotărâri judecătorești definitive contradictorii/potrivnice; - hotărârile contradictorii sunt date de instanțe de același grad sau de grade diferite; - cea de-a doua hotărâre este pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat (sub aspectul efectului negativ), ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; - hotărârile să fie date în dosare diferite; - în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau instanța să fi omis a se pronunța asupra ei; - să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot duce la îndeplinire.
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întrunite în cauză.
În primul rând, trebuie remarcat faptul că revizuenta a invocat încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, fără a susține că în cele două procese ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Curții de Apel București, secția a VI-a Civilă, ar fi întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, este evident și de necontestat că în cele două dosare au fost soluționate contestații cu un obiect diferit:
- în dosarul nr. x/2018 au fost contestate: procesul-verbal de licitație din 21.02.2018 și raportul de activitate publicat în B.P.I. nr. 4548/02.03.2018;
- în dosarul nr. x/2018 au fost contestate: procesul-verbal de licitație din 24.05.2018, ora 15:00, raportul de activitate publicat în B.P.I. nr. 13659/09.07.2018 și procesul-verbal de licitație din 07.06.2018.
Nu este deci îndeplinită cerința ca a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat (sub aspectul efectului negativ).
În al doilea rând, revizuenta urmărește în realitate să obțină schimbarea soluției pronunțate în apel, din admitere, în respingere, iar nu doar anularea celei de-a doua decizii. Or, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la momentul începerii procesului, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre, fără a putea schimba soluția.
Nu este deci îndeplinită nici condiția ca revizuenta să ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
În al treilea rând, instanța de apel a avut în vedere prima decizie nr. 2376/23.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, și s-a pronunțat în cuprinsul deciziei atacate cu revizuire cu privire la pretinsa imposibilitate de punere în aplicare a acestei din urmă decizii, invocată de contestatoarea D. S.A., pe calea excepțiilor lipsei de obiect și de interes, calificate ca apărări de fond.
Astfel, instanța de apel a constatat, "contrar susținerilor intimatei, că nici în dispozitivul, nici în considerentele deciziei civile nr. 2376A/23.11.2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă nu s-a dispus repunerea D. S.A. în calitatea de adjudecatar al bunurilor, așa cum a susținut aceasta. Totodată, […] nu există în legislația aplicabilă vreo dispoziție care să susțină ideea că orice act întocmit ulterior procesului-verbal de licitație din data de 21.02.2018, anulat parțial, ar fi nul de drept".
Rezultă astfel, că instanța de apel a analizat și s-a pronunțat asupra apărării contestatoarei referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 2376A/23.11.2018, precum și cu privire la pretinsa imposibilitate a punerii în aplicare a acestei din urmă decizii, în cazul respingerii contestațiilor formulate în dosarul nr. x/2018.
Ca urmare, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1012A din 7 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2019.