ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1483/2020

Ședința publică din data de 24 iulie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția VI-a civilă la data de 14 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezilierea Convenției din 18 august 2014 și obligarea pârâtei la plata daunelor-interese, în cuantum de 1.125.000 RON, considerând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat față de reclamantă, prevăzute de art. 20 lit. a) din contract.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350 și 1530 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3030 din data de 9 septembrie 2018, Tribunalul București, secția VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, la data de 11 decembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, solicitând admiterea căii de atac, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Prin decizia nr. 979 A din data de 5 iunie 2019, instanța de apel a admis apelul formulat de apelanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator special C. și prin administrator judiciar Consulta 99 SPRL, împotriva sentinței civile nr. 3030 din 9 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, a anulat sentința și a trimis cauza spre continuarea judecății la Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

La data de 25 octombrie 2019, pârâta B. S.R.L. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 979 A din data de 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, solicitând admiterea recursului, anularea deciziei recurate și păstrarea în integralitate a hotărârii instanței de fond.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 septembrie 2019, sub numărul de dosar x/2017

În motivare, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., susținând, în esență, că în mod greșit a apreciat instanța de apel că intimata-reclamantă A. S.R.L. are calitate procesuală activă în cauză.

Recurenta a reiterat situația de fapt, arătând, în esență, că deși la data de 18 august 2014 a fost încheiată Convenția dintre societatea A. S.R.L. și societatea B. S.R.L., constând într-un contract de asociere în participațiune încheiat cu scopul obținerii de câștiguri de pe urma activității desfășurate de A. S.R.L. în baza Contractului de asociere în participațiune nr. 532/2004 (semnat între Spitalul CF x și intimata-reclamantă), ulterior, A. S.R.L. a propus Spitalului Clinic CF nr. x si societății B. S.R.L. cooptarea celei din urmă în cadrul Contractului de asociere în participațiune inițial, nr. 532/2004, fiind semnat, la aceeași dată de 18 august 2014, actul adițional nr. x la acest contract.

A precizat autoarea căii de atac că prin efectul acestui act adițional nr. x la Contractul de asociere în participațiune nr. 532/2004, recurenta-pârâtă B. S.R.L. dobândea același drepturi și obligații pe care le avea la acel moment intimata-reclamantă A. S.R.L., rezultate din Contractul de asociere în participațiune nr. 532/2004, termenul de valabilitate al Contractului de asociere în participațiune a fost prelungit cu prelungirea Contractului nr. x/2004 cu 7 ani si 3 luni (art. 13), iar prevederile convenției semnate la aceeași dată au fost invalidate, aceasta devenind caducă.

Astfel, în baza actului adițional nr. x, societatea B. S.R.L. a devenit parte, în calitate de Asociat 3, la Contractul de asociere în participațiune nr. 532/2004, calitate în care a dobândit aceleași drepturi si obligații precum societatea A. S.R.L. (Asociatul 2).

Recurenta-pârâtă a mai menționat că, înainte de semnarea actului adițional nr. x, reclamanta intenționa să cedeze drepturile izvorâte din contractul de Asociere în participațiune nr. 532/2004 către recurenta-pârâtă, însă ulterior, cele două părți nu au mai semnat contractul de cesiune ci, împreună cu Asociatul 1 - Spitalul Clinic CF nr. x, s-a decis cooptarea recurentei-pârâte în cadrul asocierii în participațiune din 2004, care produce efecte și astăzi.

Cu referire la soluția instanței de apel, pe care a apreciat-o ca fiind greșită, a arătat că, în analiza excepției lipsei calității procesual-active a reclamantei, instanța de recurs urmează a avea în vedere următoarele: (i) Convenția din 18 august 2014 a devenit caducă, prin cooptarea recurentei-pârâte la Contractul de asociere în participațiune nr. 532/2004; (ii)Convenția a rămas lipsită de obiect, deoarece drepturile și obligațiile pe care intimata-reclamantă le-ar fi adus ca aport în Convenție reprezintă drepturi și obligații dobândite de recurenta-pârâtă odată cu intrarea sa în Contractul de asociere în participațiune nr. 532/2004, si (iii) în niciun moment, intimata-reclamantă nu a adus în cadrul asocierii rezultate din Convenție niciun aport și nu a solicitat prestarea de servicii medicale de către recurenta-pârâtă, conform, prevederilor art. 20 din Convenție.

Astfel, a precizat că nu a fost cooptată în cadrul Contractului de asociere în participațiune nr. 532/2004 ca urmare a încheierii Convenției din data de 18 august 2014, ci, ca urmare a unei decizii separate dintre asociații de la acel moment în Contractul de asociere în participațiune nr. 532/2004, respectiv dintre Spitalul Clinic CF nr. x și intimata-reclamantă.

În al doilea rând, a menționat că nu a preluat drepturile și obligațiile intimatei-reclamante rezultate din Contractul de asociere în participațiune nr. 532/2004, ci, așa cum reiese din prevederile Actului adițional nr. x, aceste drepturi și obligații au devenit comune Asociaților 2 și 3 care, alături de Asociatul 1 (Spitalul Clinic CF nr. x) urmau a exploata în comun spațiile aduse ca aport de către acesta din urmă (art. 4 din Actul adițional nr. 9).

În al treilea rând, a considerat că, dacă ar fi preluat drepturile și obligațiile pe care reclamanta le avea în cadrul Contractului de asociere în participațiune, devenea imposibil pentru intimata-reclamantă să aducă aceste drepturi ca aport în Convenția din 18 august 2014.

În consecință, contrar celor reținute de instanța de apel, a susținut că intimata-reclamantă A. S.R.L. nu are calitate procesuală activă în cauză, ținând cont de caducitatea Convenției din 18 august 2014.

Suplimentar, a precizat că cererea introdusă de către A. S.R.L. a fost formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasivă și, deopotrivă, este lipsită de interes și neîntemeiată.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților prin încheierea din 03.04.2020.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a pus în vedere recurentei-pârâte, sub sancțiunea anulării cererii, să depună la dosar, în termen de 10 de zile de la comunicarea adresei, dovada achitării taxei de timbru de 100 de RON.

La data de 18 noiembrie 2019, recurenta-pârâtă a formulat o cerere de acordare de facilități la plata taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din data de 6 decembrie 2019, comunicată recurentei-pârâte la data de 23 decembrie 2019.

Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată stabilit în cauză - 24.07.2020, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 pct. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 979 A din 5 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iulie 2020.