ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1406/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată la data de 15 noiembrie 2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL HUNEDOARA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, recalcularea indemnizațiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 1 august 2015 și în continuare și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19 (diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT) și obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate din noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu data de 1 august 2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda penalizatoare, până la data plății efectivă.

Prin întâmpinare, pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL ALBA IULIA au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și active și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, motivând, în esență, că raportat la prevederile legale invocate de către reclamanți, drepturile salariale ale acestora au fost stabilite conform prevederilor legale.

Prin întâmpinare, Tribunalul Bihor a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului a material la acțiune, iar pe fond, a înțeles să lase soluția la aprecierea instanței.

Prin sentința civilă nr. 378/2019, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt judecători și foști judecători din cadrul Judecătoriei Petroșani, Tribunalul Hunedoara, că la data formulării cereri de chemare în judecată, respectiv 15 noiembrie 2018, aceste prevederi legale și-au încetat aplicabilitatea ca urmare a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este neconstituțională.

Astfel învestit, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, prin sentința nr. 371 din 24 aprilie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., I., G., H., J. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL HUNEDOARA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în favoarea Tribunalului Cluj.

A constat conflict negativ de competență și în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut că reclamanții sunt judecători sau foști judecători în cadrul Judecătoriei Petroșani și Tribunalului Hunedoara, iar sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată prin prisma Deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate, s-a constatat că această sintagmă este neconstituțională și s-a introdus alin. (2)

1

, care prevede că "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele se vor arăta în continuare.

În materia conflictelor de muncă, competența teritorială a instanțelor este reglementată de norme cu caracter imperativ.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturile de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului, iar potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru fiecare dintre reclamanți.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Reglementările din materia conflictelor de muncă la care s-a făcut anterior referire sunt edictate în beneficiul reclamantului, scopul normei fiind acela de a asigura acestuia accesul la o instanță aflată în proximitatea domiciliului, sau după caz, a locului său de muncă.

Reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Petroșani și Tribunalului Hunedoara, Tribunalul Hunedoara și Curtea de Apel Alba Iulia fiind chemați în calitate de pârâți în prezenta cauză.

În conformitate cu art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, aceste dispoziții aplicându-se în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor conform alin. (3) al aceluiași text de lege.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, a statuat în sensul că noțiunea de judecător din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește sens numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Reclamanții, având funcția de funcția de judecători în cadrul Judecătoriei Petroșani și Tribunalului Hunedoara au sesizat Tribunalul Cluj, ca instanță de același grad cu cea în mod normal competentă, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate, exercitându-și valabil dreptul de opțiune.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 septembrie 2019.