CASE OF ZÖHRE AKYOL v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Articole
- Articolul 6
- Concluzie
-
- Încălcare — Articolul 6
CASE OF ZÖHRE AKYOL v. TURKEY (CtEDO, 2008)
Reclamantul s-a născut în 1958 și trăiește în Ankara. La 1 noiembrie 1990, reclamantul a avut un accident în timp ce intra într-un lift în centrul de afaceri Balıkçıoğlu din Ankara. Reclamantul a aflat ulterior că liftul a fost reparat în momentul materialului, în ciuda lipsei semnelor de avertizare în acest scop în clădire, și că accidentul a fost cauzat de încercarea ei de a opera liftul în aceste circumstanțe. În urma accidentului, reclamantul a fost dus la Spitalul Ankara Numune, unde a primit tratament medical. Potrivit raportului elaborat de un ortopedist în spitalul respectiv la 20 august 1991, reclamantul a suferit o fractură vertebrală toracică ca urmare a accidentului, a fost inadecvată pentru a lucra timp de 45 de zile și a fost obligată să facă 180 de zile de tratament.
La 11 martie 1993, Curtea penală din Ankara a achitat lucrătorii, declarând că nu erau răspunzătoare pentru rănile pe care le-a suferit reclamantul. Procurorul public din Ankara a introdus apoi proceduri penale în fața Tribunalului Penal din Ankara împotriva managerului și consilierului Centrului de Afaceri Balıkçıoğlu, în acuzații de a provoca prejudiciu prin neglijență (cazul nr. 1993/678). 10. Între timp, la 8 aprilie 1992, reclamantul a introdus proceduri civile (cazul nr. 1992/284) în fața Curții Civile din Ankara împotriva gestionării Centrului de Afaceri Balıkçıoğlu și Elmas Elektrik Sanayi Ticaret A. Ș. (societatea de întreținere a ascensorului), cerând compensații pentru prejudiciile materiale și morale pe care le-a suferit ca urmare a accidentului.
11. La 4 februarie 1993, instanța de primă instanță a respins cazul în ceea ce privește gestionarea Centrului de Afaceri Balıkçıoğlu, deoarece aceasta din urmă nu are statut juridic. 12. În urma hotărârii din 4 februarie 1993, la 24 mai 1993, reclamantul a introdus un al doilea caz în fața Curții Civile Ankara împotriva proprietarilor apartamentelor din Centrul de Afaceri Balıkçıoğlu și managerul său (cazul nr. La 2 februarie 1994, Curtea Civilă Ankara a ordonat ca dosarul cu privire la cauza nr. 1993/452 să fie obținut de Curtea Penală Ankara. 15. Între 2 februarie 1994 și 22 martie 1995, Curtea Civilă Ankara amânat ședința în așteptarea primirii dosarului menționat anterior. 16. La 22 martie 1995, după primirea dosarului în cauză, instanța de primă instanță a hotărât să aștepte rezultatul procedurii penale.
17. La 3 martie 2000, reprezentantul reclamantului a informat instanța de primă instanță că, la 2 noiembrie 1999, procedura penală a fost încheiată ca termenul legal în temeiul articolului 102 din Codul penal a expirat. 18. În perioada 3 martie 2000-21 martie 2001, Curtea Civilă Ankara a colectat dovezi suplimentare în acest caz. 19. La 21 martie 2001, instanța a hotărât să trimită dosarul unui expert pentru o evaluare a cuantumului prejudiciilor materiale suferite de reclamant ca urmare a accidentului. 20. La 25 aprilie 2001, expertul a prezentat raportul său. 21. Ulterior, la 17 octombrie 2001, reclamantul a depus o cerere la instanța de primă instanță, de modificare a cuantumului compensației pe care le-a solicitat anterior, pentru a reflecta concluziile expertului în raportul său din 25 aprilie 2001. 22. La 21 mai 2002, Curtea Civilă Ankara a ordonat Elmas Elektrik Sanayi Ticaret A.Ș.
la 12 mai 2003, Curtea de Casație a anulat hotărârea din 21 mai 2002. Acesta a remarcat faptul că una dintre persoanele care au ordonat să plătească compensarea nu era proprietarul apartamentului din centrul de afaceri la momentul accidentului și că instanța de primă instanță ar fi trebuit să fi stabilit numele proprietarilor înainte de a-și pronunța hotărârea. Curtea de Casație a remarcat, de asemenea, că petiția reclamantului din 17 octombrie 2001 ar fi trebuit să fie servită tuturor acuzaților. 24. La 10 decembrie 2003, Curtea de Casație a respins cererile părților de rectificare a hotărârii sale din 12 mai 2003 25. La 22 martie 2005, Curtea Civilă Ankara a pronunțat o nouă hotărâre în funcție de decizia Curții de Casație din 12 mai 2003, care a ordonat Elmas Elektrik Sanayi Ticaret A.Ș.
la data de 1 noiembrie 1990. 26. La 23 iunie 2005, Curtea de Casație a susținut hotărârea din 22 martie 2005. 27. La 6 decembrie 2007, reclamantul a primit o plată de 21 032,60 lire noi turce.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.