ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2019

Ședința publică din data de 17 mai 2019

Asupra contestației în anulare de față:

Prin decizia civilă nr. 2256/A/14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2012, au fost respinse apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. și de apelanta-pârâtă B. S.A. București, împotriva sentinței civile nr. 1605 din 29 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimații C., FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR BUCUREȘTI, BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA BUCUREȘTI, D., E., F., G. și H., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta B. S.A. BUCUREȘTI.

Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 21 martie 2019 cu mențiunea de a timbra recursul cu 7.954,79 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 01 martie 2019 (irevocabilă), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012, s-a respins cererea petentei B. reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin decizia nr. 581 din 21 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul recurentei, dând eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, față de faptul că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 21 martie 2019, când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Prin aceeași decizie Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., a obligat recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată pentru această fază procesuală, respectiv, la plata sumei de 4.165 RON către intimatul - reclamant H., a sumei de 4.165 RON către intimata - reclamantă A. și a sumei de 4.165 RON către intimata - reclamantă D..

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea B. S.A. BUCUREȘTI.

Înalta Curte apreciază că argumentația adusă în susținerea contestației în anulare permite examinarea criticilor formulate din perspectiva dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea invocând faptul că situația dedusă judecății poate fi asimilată ipotezei reglementate de acest text legal.

Astfel, în susținerea cererii sale contestatoarea invocă faptul că cererea de suspendare a executării deciziei recurate nu a fost soluționată de instanța de recurs, recurenta nefiind citată pentru termenul de soluționare a acestei cereri, că recursul a fost anulat ca netimbrat, în condițiile în care nu i-a fost comunicată încheierea prin care instanța a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, neavând, prin urmare, cunoștință de soluția pronunțată.

Intimații D., E., F., G. și H. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare.

Analizând argumentele invocate în susținerea contestației în anulare, prin prisma motivului prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Curtea reține, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, că aceasta a format obiectul dosarului asociat dosarului de recurs, având numărul x/2019, fiind soluționată prin încheierea nr. 319 din 21 februarie 2019, termen pentru care părțile au fost legal citate, dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu contestatoarea, conform Legii nr. 202/2010, fiind semnată și parafată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, așa cum rezultă din mențiunile de pe citație, astfel că nu ne aflăm în ipoteza avută în vedere de prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare existentă la dosarul de recurs, la data de 13 februarie 2019 contestatoarea a fost înștiințată atât cu privire la termenul de judecată a recursului, stabilit la data de 21 martie 2019, cât și cu privire la obligația de timbrare a cererii de recurs.

Cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de contestatoare s-a soluționat la termenul din 01 martie 2019, în conformitate cu normele prescrise de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru: în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.

Împrejurarea necomunicării către contestatoare a încheierii sus-menționate nu poate fi asimilată neîndeplinirii potrivit cu cerințele legii a procedurii de citare a acestei părți pentru ziua când s-a judecat recursul, contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile prevăzute expres de lege.

De altfel, dat fiind caracterul irevocabil al încheierii, nu se impunea comunicarea acesteia, sens în care sunt și dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru parcurgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată, și va obliga contestatoarea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să plătească intimaților A., D. și H. câte 1.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus. Înalta Curte apreciază că, raportat la nivelul de dificultate al cauzei și la munca îndeplinită de avocat, se impune a se face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul diminuării onorariului avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. S.A. împotriva deciziei nr. 581 din 21 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012, ca neîntemeiată.

Obligă contestatoarea să plătească intimaților A., D. și H. câte 1.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2019.