ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2019

Ședința publică din data de 14 mai 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă la data de 26 martie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitand instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună următoarele:

1) constatarea nulității absolute a clauzelor de la art. 2.4.1., art. 2.4.3., art. 2.6.1., art. 2.6.2., art. 2.6.3., art. 2.6.4 din contractul de credit nr. x/15.01.2015;

2) constatarea nulității absolute parțiale a clauzelor de la art. 2.7.3., în ceea ce privește modificarea nivelului ratei dobânzii și art. 2.7.4. cu privire la comisionul de administrare din contractul de credit;

3) repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei de a proceda la restituirea sumelor încasate fără drept, cu dobânda legală de la data efectuării plăților, până la data restituirii efective;

4) obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 15 ianuarie 2008 reclamanta a încheiat contractul de credit înregistrat sub nr. x la B. S.A., pentru suma de 122.000 CHF, credit necesar pentru achiziționarea unui imobil.

În drept, s-au invocat prevederile art. 5 C. civ., art. 966, art. 968, art. 970 C. civ., Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar.

La data de 26 octombrie 2015, în ședință publică, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de completare a acțiunii cu următorul capăt de cerere:

- constatarea nulității absolute a clauzei de risc valutar înscrisă la art. 2.7.1 și art. 2.8.2 din contractul de credit potrivit căreia împrumutatul este obligat sa suporte diferențele de curs valutar și, pe cale de consecință, să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF - LEU de la data semnării contractului, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.

Pârâta, prin notele scrise depuse la dosar, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 3400 din 14 martie 2016, Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport cu valoarea totală a contractului, respectiv suma de 122.000 CHF.

Prin sentința civilă nr. 8075 din 21 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins excepția inadmisibilității și s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 411/A/2018 din 1 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

La data de 25 aprilie 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cuprinsul acestuia, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

La data de 1 octombrie 2018, recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului declarat în cadrul dosarului nr. x/2016

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5766 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta-reclamantă a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

La data de 1 octombrie 2018, S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de renunțare la soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, ca urmare a renunțării la soluționarea recursului declarat în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 2 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a luat act de renunțarea la judecarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru formulată de petenta S.C. A. S.R.L..

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. București împotriva deciziei civile nr. 411/A/2018 din 1 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 4 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 14 mai 2019.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția netimbrării recursului promovat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. București, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Instanța a stabilit în sarcina recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. București o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 5766 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurenta-reclamantă a fost înștiințată cu privire la obligația de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat în acest sens.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. București nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunilor din adresă și raport, acte ce au fost comunicate recurentei la data de 24 mai 2018, respectiv 14 decembrie 2018, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de astăzi, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. București împotriva deciziei civile nr. 411/A/2018 din 1 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. București împotriva deciziei civile nr. 411/A/2018 din 1 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2019.