ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1013/2019

HOTĂRÂRE

14.05.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1013/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 14 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 8 octombrie 2018 pe rolul Judecătoriei Huedin sub număr de dosar x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. (în faliment, in bankruptcy, en faillite), prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1640,09 RON reprezentând debit. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1028 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1585 din 18 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoriei Huedin a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținându-se, în esență, aplicabilitatea prevederilor art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Astfel, fiind vorba de o cerere introdusă de un profesionist împotriva unui consumator, s-a reținut că instanța competentă teritorial exclusiv este instanța de la domiciliul sau sediul consumatorului. Întrucât sediul societății pârâte se află pe raza sectorului 1 București, s-a apreciat că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 21 septembrie 2019, sub același umăr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 459 din 31 ianuarie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huedin. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și ale art. 3 alin. (2) și (3) C. civ., Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., că în cauză operează competența de drept comun, pe care instanța nu o poate invoca din oficiu, iar în condițiile în care pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, aceasta rămâne câștigată instanței inițial învestite, respectiv Judecătoriei Huedin.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Huedin competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta S.C. A. S.A. (în faliment), în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1640,09 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, conform contractului încheiat.

Este de reținut că domeniul de aplicare a regulii prevăzute de art. 121 C. proc. civ. este delimitat prin raportare la calitatea părților de profesionist, respectiv de consumator, noțiuni al căror înțeles este dat de legislația în materia drepturilor consumatorilor și de obiectul cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 3 alin. (2) și (3) C. civ.:

"(2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una ori mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop lucrativ".

De altfel, prin punctele 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noțiunile de operator economic și consumator. Astfel, operatorul economic este persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii, iar consumatorul reprezintă orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.

Prin urmare, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, aceste dispoziții nefiind aplicabile, întrucât litigiul se poartă între două societăți, iar serviciile oferite de reclamanta S.C. A. S.A. au fost contractate în exercitarea activității profesionale de către pârâta-beneficiar S.C. C. S.R.L.

Astfel, în cazul cererilor de valoare redusă (cum este și cererea de față) competența teritorială a instanței nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așadar, potrivit textului legal evocat, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în speță, excepția de necompetență teritorială a fost invocată în cauză din oficiu chiar de către Judecătoria Huedin, fără a fi invocată de către pârâta S.C. C. S.R.L. printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepția de necompetență teritorială fiind una de ordine privată și cum o atare excepție nu a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ci chiar de către instanță din oficiu, se constată că Judecătoria Huedin în mod nelegal a invocat și s-a considerat necompetentă.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Huedin, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Huedin, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.