ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4679/2018

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.03.2016 pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 3.2, 3.3, 4 și 6 din contractul de credit nr. x/14.02.2008; să oblige pârâta la restituirea sumelor reținute cu titlu de comision de acordare, la care se adaugă dobânda aferentă, calculată până la data plății efective; să dispună înlocuirea clauzelor privind dobânda cu prevederea conform căreia dobânda se stabilește în funcție de LIBOR plus marja fixă a băncii din momentul încheierii contractului; să oblige pârâta să restituie diferența de dobândă achitată suplimentar în urma modificării unilaterale făcute de către bancă, față de dobânda care trebuia raportată la LIBOR plus marja băncii de 14,4%, calculată din momentul încheierii contractului până la rămânerea definitivă a hotărârii și să dispună înghețarea cursului de schimb franc elvețian-leu la valoarea de la data semnării convenției și calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la această valoare pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului și restituirea sumelor plătite de către reclamantă în plus din diferența de curs valutar, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3125 din 12 aprilie 2018, Judecătoria Focșani, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă pe calea întâmpinării și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Focșani a reținut că prin contractul de credit părțile au prevăzut o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor judecătorești competente din București, dar și că, raportat la data încheierii contractului, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din C. proc. civ. de la 1865, nefiind incidente limitările impuse de art. 126 alin. (2) din noul C. proc. civ., conform căruia, în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, părțile pot conveni alegerea de competență numai după nașterea dreptului la despăgubire.

Totodată, a evocat și dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și, reținând că sediul pârâtei este situat în București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 24.04.2018.

Prin sentința civilă nr. 3137 din 22.05.2018, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, respectiv instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Totodată, conform art. 109 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Or, în speță, Judecătoria Focșani este atât instanța locului unde pârâta are un dezmembrământ fără personalitate juridică, cât și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligațiilor asumate de părți prin contractul a cărui nulitate parțială se invocă, iar reclamanta nu a ales să introducă cererea la instanța de la domiciliul său, ci la Judecătoria Focșani, care este competentă din punct de vedere teritorial, conform art. 109 și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În ceea ce privește includerea în convenția părților a unei clauze atributive de competență, a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., astfel că aceasta se consideră nescrisă, atât timp cât litigiul este formulat în materia protecției consumatorilor, iar alegerea de competență s-a realizat de către părți prin contractul încheiat anterior procesului, printr-o clauză standard inclusă în contractul pre-formulat.

De asemenea, a evocat jurisprudența C.J.U.E. și a subliniat că instanța de judecată este obligată să procedeze la analizarea caracterului abuziv al clauzei contractuale privind alegerea de competență exclusiv în favoarea instanței în a cărei rază teritorială este situat sediul băncii.

În continuare, analizând clauza atributivă de competență prin raportare la dispozițiile Legii nr. 193/2000 și la jurisprudența europeană, a apreciat că aceasta este abuzivă, întrucât nu a fost negociată și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului.

În susținerea acestei concluzii, Judecătoria Sectorului 1 București a invocat distanța mare dintre instanțele din București și localitatea de domiciliu a reclamantului, fapt ce creează o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina consumatorilor pentru a compărea în fața instanței s-ar putea dovedi disuasive și i-ar putea determina să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare. A apreciat că un indiciu în acest sens este și faptul că atât timp cât cauza s-a aflat pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamanta a fost reprezentată de avocat, acesta prezentându-se la fiecare termen la care a fost legal citată; or, ulterior înregistrării cauzei pe rolul instanței din București, reclamanta nu a mai fost reprezentată la termenul acordat, deplasarea avocatului din Focșani la București fiind greu de realizat, cu atât mai mult cu cât este posibil ca acesta să aibă și alte dosare în care asigură reprezentarea juridică pe rolul instanței de la sediul său.

Totodată, Judecătoria Sectorului 1 București a subliniat că nu se poate da eficiență unei clauze atributive de competență care, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, este abuzivă, făcând parte din categoria celor care au ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la punctul 1 lit. q) din anexa la Directiva nr. 93/13/CEE.

Astfel, a conchis că respectiva clauză de atribuire de competență este abuzivă și nu produce niciun efect, neputându-și deci întemeia competența pe aceasta, atât timp cât voința reclamantei a fost să sesizeze Judecătoria Focșani.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Conținând o reglementare cu caracter relativ din punctul de vedere al competenței teritoriale, regula înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În speță, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra unei acțiunii în constatarea caracterului abuziv al unor clauze inserate într-un contract de credit încheiat între reclamantă și pârâta B. S.A., prin Sucursala/Agenția Focșani, împrejurare care atrage incidența art. 109 C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială alternativă în favoarea instanței de la sediul dezmembrământului fără personalitate juridică.

Totodată, constată că prin art. 13.5 din contractul de credit, părțile au stipulat o clauză atributivă de competență, conform căreia litigiile rezultate din contract care nu pot fi soluționate pe cale amiabilă se soluționează de instanțele de judecată competente din municipiul București.

Se cuvine însă subliniat că, întrucât s-a dedus judecății un litigiu determinat de executarea unui contract încheiat cu un consumator, devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 3 și art. 6 ale Directivei nr. 93/13/CEE, implementată la nivel național prin Legea nr. 193/2000, care conferă instanțelor învestite cu asemenea litigii abilitarea de a analiza aspectele legate de caracterul abuziv al clauzei atributive de competență inserată într-un contract de acest gen chiar în procedura de verificare a competenței, potrivit art. 131 C. proc. civ.

În același sens se impune și concluzia Curții de Justiție a Uniunii Europene cuprinsă în hotărârea pronunțată în procedura hotărârii preliminare, în cauza C137/08 (VB Penzugyi Lizing Zrt. vs. C.), în sensul că instanța națională trebuie să dispună chiar din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie o competență jurisdicțională exclusivă inserată în contractul dintre furnizor și consumator, contract care face obiectul litigiului, intră în domeniul de aplicare al Directivei nr. 93/13/CEE și, în caz afirmativ, să aprecieze eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.

Astfel, în mod corect Judecătoria Sectorului 1 București a reținut incidența principiului protecției consumatorului consacrat de legislația și jurisprudența europeană, precum și prevalența acestora față de legislația națională și a dispus măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili măsura în care clauza atributivă de competență prevăzută în contractul de credit încheiat de părți are caracter abuziv.

Având în vedere că instanțele din București sunt situate la distanță mare față de localitatea de domiciliu a reclamantei (comuna Cîmpuri, jud. Vrancea), fapt de natură să creeze o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina consumatorului pentru a se prezenta în fața instanței l-ar putea determina să renunțe la acțiunea în justiție sau la apărare, în mod corect Judecătoria Sectorului 1 București, apreciind clauza atributivă de competență ca fiind din categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea ori obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la pct. 1 lit. q) din anexa la Directivă nr. 93/13/CEE, a constatat caracterul abuziv al acesteia.

Or, potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse în contract nu pot produce efecte asupra consumatorilor.

Astfel, cum nu se poate da eficiență clauzei atributive de competență, Înalta Curte, în stabilirea competenței teritoriale a soluționării cauzei, va avea în vedere incidența prevederilor art. 109 C. proc. civ.

Așadar, odată ce reclamanta a ales, conform art. 116 C. proc. civ., să se adreseze instanței de la sediul dezmembrământului fără personalitate juridică al pârâtei, Înalta Curte constată că această instanță a fost legal învestită și a devenit singura competentă să soluționeze cauza.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Focșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2018.