ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5294/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5294/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 decembrie 2018
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 aprilie 2017 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A. le-a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. și B. S.A. - SUCURSALA TÂRGU JIU, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 3.2, art. 3.3, art. 3.4, art. 4, art. 5, art. 6, art. 8.1, art. 8.2, art. 8.4, art. 8.5, art. 8.6, art. 9.2, art. 13.1, art. 13.5, art. 13.7 și art. 13.14 din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 25 iulie 2008 și să dispună înlăturarea lor din contract;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei privind "marja variabilă a băncii", stipulată la art. 3.2 din contractul de credit și a sintagmei privind dobânda contractuală, compusă din marja "variabilă" a băncii de la data încheierii contractului plus indicele de referință Libor și să dispună înlocuirea clauzei privind "marja variabilă a băncii" cu sintagma "marja fixă a băncii de 8,7%;
să constate caracterul nedatorat al sumelor plătite în baza clauzelor de mai sus, dacă marja contractuală a fost mărită și să dispună restituirea acestor sume în cuantum de 5.000 RON, precum și a sumelor plătite în plus față de rata lunară, compusă din indicele de referință, la care se adaugă marja fixă a băncii de la data încheierii contractului, plus dobânda legală, calculată de la data fiecărei rețineri și până la data restituirii;
să dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, precum și calcularea și plata ratelor la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă contractuală;
să le oblige pe pârâte la restituirea sumei plătite în plus în cuantum de 25.000 RON, reprezentând diferența de curs valutar, la care se adaugă dobânda legală de la data plății și până la data restituirii efective;
să le oblige pe pârâte la restituirea sumei de 840 CHF, reprezentând contravaloarea comisionului de acordare de 5%, actualizat cu dobânda legală de la data reținerii și până la data plății efective;
să le oblige pe pârâte la restituirea dobânzii penalizatoare percepute în baza clauzei de la art. 8.6 din contractul de credit și a dobânzii percepute nelegal, în urma constatării caracterului abuziv și nulității absolute a acestei clauze;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei atributive de competență de la art. 13.5 din contractul de credit;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei de la art. 12.2 din contract, privind declararea scadenței anticipate a creditului restant.
să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 174/2008, O.U.G. nr. 99/2006, Legea nr. 363/2007, O.G. nr. 13/2011 și art. 453 C. proc. civ.
Prin sentința nr. 5369/2017 din 29 iunie 2017, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte acțiunea formulată; a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 4 din contractul de credit și a dispus restituirea către reclamant a sumei de 1.756,72 RON, percepută cu titlu de comision de acordare și la plata dobânzii legale de la data reținerii și până la data restituirii efective; a respins celelalte capete de cerere; le-a obligat pe pârâte la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON.
Împotriva acestei decizii au declarat apel atât reclamantul A., cât și pârâta B. S.A.
Prin decizia nr. 826 din 18 decembrie 2017, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 5369/2017 din 29 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu; a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiași sentinței și a schimbat sentința atacată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată; a constatat caracterul abuziv al clauzei de risc valutar de la art. 8.1 din contractul de credit; a dispus recalcularea și plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor încasate cu titlu de diferență de curs valutar, cu dobânda legală calculată de la data fiecărei rețineri și până la data restituirii; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a obligat-o pe intimată la plata cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2.000 RON.
Prin decizia nr. 80/2018 din 29 ianuarie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis în parte cererea formulată de apelantul-reclamant A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 826 din 18 decembrie 2017 a aceluiași tribunal și a dispus completarea dispozitivului, în sensul că a constatat caracterul abuziv al clauzelor de la art. 3.2, art. 3.3, art. 3.4, art. 5, art. 6, art. 8.4, art. 8.6, art. 9.2, art. 13.1, art. 13.5 și art. 13.7 din contractul de credit; a obligat pârâtele la restituirea comisionului de acordare în cuantum de 840 CHF, precum și a sumelor încasate în plus față de dobânda compusă din indicele Libor plus marja fixă a băncii de la data încheierii contractului, la care se adaugă dobânda legală de la data fiecărei rețineri și până la data restituirii; le-a obligat pe pârâte la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor abuzive, cu dobânda legală de la data reținerii și până la data restituirii.
Împotriva deciziei nr. 826 din 18 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, pârâta B. S.A. a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 29 ianuarie 2018.
Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civile la 19 septembrie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raporta la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 826 din 18 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 826 din 18 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.