ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2017

Ședința publică din data de 18 mai 2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost învestită cu soluționarea apelurilor formulate de contestatorii A. administrator special al debitoarei S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A., împotriva sentinței nr. 183 din 5 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata D. administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. și cu intimatele creditoare S.C. E. S.R.L. și S.C. C. S.R.L..

Cu adresa din 22 iunie 2016, S.C. C. S.R.L. a solicitat Curții de Apel Craiova sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea dezlegării chestiunii de drept privind aplicabilitatea sau nu a instituției privilegiului special și/sau general instituit de către debitor în folosul creditorului persoană juridică prin raportare la dispozițiile art. 2333 și 2339 din Noul C. civ. coroborat cu dispozițiile art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014.

Chestiunea de drept în discuție are în vedere următoarele întrebări:

1.- Se poate institui un privilegiu special între persoana juridică prin derogare convențională de la dispozițiile art. 2339 noul C. civ..?

Petenta a considerat că sunt îndeplinite condițiile minime necesare pentru admiterea cererii privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât, în primul rând, pricina în care se ridică chestiunea de drept se află pe rolul Curții de Apel Craiova, care reprezintă instanța de control judiciar în materia insolvenței, în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 85/2014.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin încheierea din 19 octombrie 2016, a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilind termen de judecată la data de 16 noiembrie 2016, reținând în esență, că., în speța de față, problema de drept ridicată de către petentă a primit o dezlegare unitară, atât din partea Tribunalului Mehedinți (sentința nr. 498 din 21 octombrie 2015), cât mai ales a Curții de Apel Craiova (decizia 321 din 5 mai 2015, decizia nr. 979 din 15 decembrie 2015), nefiind îndeplinite astfel cerințele prevăzute de art. 519 noul C. proc. civ. pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel, pe care ulterior l-a denumit recurs, S.C. C. S.R.L., reproșând instanței neverificarea condițiilor prealabile pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport de dispozițiile art. 519 C. proc. civ., teza susținută de recurentă fiind aceea a existenței unei situații juridice noi pe care legiuitorul a tranșat-o prin introducerea unei noi definiții în textul legii speciale a insolvenței.

Consideră recurenta că toate condițiile prevăzute de lege în materia sesizării respective au fost îndeplinite, respingerea acestei solicitări fiind una incorectă și netemeinică.

Intimata S.C. E. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității cererii în raport de art. 466 alin. (3) și (4) C. proc. civ. și de art. 520 C. proc. civ. iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recursul ce are ca obiect încheierea din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă este inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta:

Potrivit art. 519 C. proc. civ., dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Conform art. 520 C. proc. civ., sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.

Așadar, potrivit art. 520 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., încheierea prin care este soluționată cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție formulată în temeiul art. 520 C. proc. civ. nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că prezentul recurs va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 mai 2017.