ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2183/2018

Ședința publică din data de 23 mai 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2014, reclamantul Municipiul București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., ca instanța să constate prelungirea de drept a contractului de închiriere nr. x/11.12.2009 pentru perioada 10.12.2013- 01.10.2014.

Reclamantul a susținut că revine Tribunalului București, secția a VII-a civilă competența soluționării cauzei.

Valoarea obiectului cererii de chemare în judecată a fost evaluată la valoarea de 10.020.246,267 RON.

Prin încheierea pronunțată la data de 02.09.2014 Tribunalului București, secția a VII-a civilă a constatat necompetența funcțională a judecătorului sindic cu privire la soluționarea cauzei și a dispus înaintarea cauzei secției a VI a Civilă a Tribunalului București, competentă să soluționeze cauzele privind litigiile cu profesioniști.

Pe rolul secției a VI-a Civilă a Tribunalului București cauza s-a înregistrat la data de 10.09.2014 sub nr. x/2014*.

Prin încheierea de ședință din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr. x/2014, disjuns din dosarul nr. x/2014, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect acțiune în constatarea prelungirii de drept a contractului de închiriere nr. x/11.12.2009 formulată de reclamantul Municipiul București în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. și înaintarea dosarului către Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pentru judecarea unitară a cererii în dosarul nr. x/2014, în urma admiterii excepției litispendenței între cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2014 și cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2014, prin încheierea de ședință din 26.11.2014.

Prin încheierea de ședință din data de 14.10.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de reclamantul Municipiul București și excepția inadmisibilității invocate prin întâmpinare de către S.C. A. S.R.L., precum și cererea de suspendare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 4171 din 14 iulie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamantul Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. S.P.R.L., a constatat prelungirea de drept a contractului de închiriere nr. x/11.12.2009 pentru perioada 10.12.2013-01.10.2014 și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.

Împotriva considerentelor sentinței civile nr. 4171 din 14 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, reclamantul Municipiul București prin Primar General a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelantul Municipiul București prin Primar General împotriva considerentelor sentinței civile nr. 4171/14.07.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele A. S.R.L. prin administrator special B. și A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.P.R.L. Au fost înlăturate considerentele sentinței civile apelate cuprinse în ultimul paragraf.

Împotriva deciziei civile nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, S.C. A. S.R.L., în insolvență, prin administrator special B. a declarat recurs.

În motivare, recurenta-pârâtă se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ.

În opinia recurentei-pârâte, se încadrează în textul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și cenzurarea dreptului judecătorului de a-și exercita rolul activ în componența prevăzută de art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, apreciază recurenta, instanța de apel a analizat extrem de rigid situația dedusă judecății, rezumându-se la a reține că obiect al cauzei a făcut doar solicitarea reconvențională de a fi acordată contravaloarea lipsei de folosință pe temeiul răspunderii delictuale. Mai mult, se afirmă inexact că intimata s-ar fi apărat doar cu privire la acest aspect. În realitate, din pozițiile exprimate de ambele părți prin actele procedurale depuse în fața primei instanțe, rezultă că aceasta din urmă a fost sesizată cu o situație de fapt mult mai complexă.

Prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. impuneau ca toate recunoașterile ce au făcut obiectul dezbaterilor să își găsească loc în cuprinsul sentinței tribunalului. Subliniază că problematica remunerării folosinței (indiferent dacă ea constă în chirie ori lipsă de folosință) nu a reprezentat o chestiune pasageră, ci una dedusă în mod nemijlocit judecății, temeiul juridic al recuperării fiind o chestiune distinctă.

Totodată, recurenta consideră că instanța de apel a cenzurat un considerent valabil pentru rațiuni străine de pricină, printr-o motivare eronată, aspect ce atrage incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, susține că instanța de apel a manifestat o evidentă superficialitate în acceptarea tezelor Municipiului București, fără a analiza în profunzime obiectul celor două dosare (și eventualele implicații ale menținerii soluției din prezenta cauză asupra acestora).

Instanța de apel nu explică pentru ce rațiuni în considerarea chiriei plătite ca fiind parte din prețul imobilul (ipoteză oricum absurdă și infirmată la rândul său prin soluția pronunțată în fond în dosarul x/2014) ar invalida reținerea instanței de fond potrivit căreia aceasta este datorată pentru perioada prelungită. În realitate între cele două soluții (una, teoretică) nu există nici conflict de ordin temporal, din moment ce efectele unei hotărâri de pronunțare a unui contract de vânzare-cumpărare (soluție ilogică, așa cum a menționat) s-ar produce de la data pronunțării (moment ulterior datei nașterii obligației Municipiului București de a plăti chiria pentru perioada prelungită).

Sub un ultimul aspect, apreciază că instanța de apel ignoră elemente intrate în puterea de lucru judecat ca urmare a neexercitării apelului de către Municipiul București, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut la art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Există două elemente importante de la care trebuie plecat în analiza acestui viciu al deciziei instanței de apel.

Primul este împrejurarea că instanța de fond a fost în imposibilitate de a ne acorda sumele pretinse cu titlu de lipsă de folosință doar pe motivul stabilirii în prealabil a existenței unui raport contractual, iar nu in funcție de alte impedimente (natura gratuită a contractului, lipsa calității de locator, plata anterioară, compensare, stingerea creanței în orice alt mod etc.).

Cel de-al doilea este dat de absența oricărei critici din partea A. ori a Municipiului București cu privire la nașterea unei obligații corelative ca urmare a naturii remunerate a contractului de închiriere/exercitării folosinței, indiferent că subzistă pe tărâm contractual ori delictual.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei apelate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre o nouă judecată a apelului Curții de Apel București.

Intimatul-reclamant Municipiul București prin Primar General a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare.

Întrucât cererea de recurs a fost formulată de S.C. A. S.R.L., în insolvență, prin administrator special B., cererea fiind semnată și ștampilată de avocat D. cu împuternicire avocațială acordată de administratorul special B., prin rezoluție s-a pus în vedere administratorului judiciar C. S.P.R.L. al S.C. A. S.R.L. să precizeze dacă își însușește recursul declarat în cauză.

Prin adresa nr. x/29.09.2017, C. S.P.R.L. în calitate de administrator judiciar al S.C. A. S.R.L. a precizat că își însușește recursul declarat în cauză și, totodată, a confirmat mandatul acordat SCA E. și Asociații în vederea reprezentării A. S.R.L.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 martie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. a depus punct de vedere asupra raportului întocmit, susținând, în esență, încadrarea criticilor formulate în motivele de casare invocate.

Intimatul-reclamant Municipiul București prin Primar General a depus punct de vedere asupra raportului întocmit, solicitând, în esență, constatarea nulității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurentele-pârâte S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. și S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 pct. 5, 6 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că în susținerea recursului au fost invocate formal dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ., fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentelor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurente rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurentele au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

De altfel, întreaga construcție a recursului reclamantelor vizează exclusiv greșita stabilire a situației de fapt, ceea ce nu poate face obiectul controlului în această fază procesuală, iar faptul că se invocă motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 5, 6 și 7 ale art. 488 C. proc. civ., fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

În considerarea celor ce preced, constatând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. și S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. și S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 397A din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2018.