ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 532 din 28 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul A., invocată de intimatul B..

A constatat nule recursurile declarate de recurenții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1945/2016 din 4 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Totodată, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 și următoarele C. proc. civ.

În cuprinsul cererii, contestatorul a arătat că își rezervă dreptul de a depune motivele contestației după ce se va redacta hotărârea atacată.

Intimatul B. a depus, la 15 mai 2017, întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, în principal, ca inadmisibilă, motivat de faptul că aceasta a fost depusă peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 C. proc. civ., precum și pentru că nu a fost motivată și a fost formulată împotriva unei decizii care constată nulitatea recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

În ședința publică din 23 noiembrie 2017, Înalta Curte a respins excepția tardivității declarării contestației în anulare, pentru motivele arătate în practica și a rețint cauza în pronunțare.

Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 C. proc. civ. (necompetentă sau viciu vizând procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).

Este de reținut că, în materia contestației în anulare se aplică, prin asemănare, prevederile art. 112 C. proc. civ., cu privire la elementele cererii de chemare în judecată, ceea ce implică faptul că o cerere de contestație în anulare trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru oricare cerere introductivă. Astfel, textul legal al art. 112 pct. 4 C. proc. civ. instituie cu titlu obligatoriu, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază o cerere.

Prin urmare, a motiva contestația în anulare înseamnă, pe de o parte, precizarea motivului de contestație, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 317 sau 318 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul invocat.

Înalta Curte constată că, deși autorul căii extraordinare de atac a invocat în susținerea cererii art. 317 și următoarele C. proc. civ., acesta nu a structurat și nu a dezvoltat motivul indicat, conform cerințelor legale, ci s-a limitat doar la a preciza că își rezervă dreptul de a depune motivele contestației după ce se va redacta hotărârea atacată.

Înalta Curte reține că simpla indicare a unor dispoziții legale fără a se face o dezvoltare a acestora, nu atrage automat cerința motivării contestației în anulare în conformitate cu dispozițiile aplicabile în această materie.

În speță, se constată că autorul căii extraordinare de atac nu a depus motivele contestației sale nici până la acest termen de judecată, 23 noiembrie 2017, deși în cauză au fost acordate două termene de judecată, iar dosarele necesare soluționării cauzei au fost atașate și, conform evidențelor instanței, la data de 20 septembrie 2017, contestatorului i-a fost comunicată decizia a cărei retractare o solicită. În raport de aceste constatări, se reține că autorul căii extraordinare de atac avea suficient timp pentru a-și expune motivele de fapt și de drept pe care înțelege să le invoce în argumentarea contestației în anulare pe care a formulat-o.

Este de amintit că art. 129 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. instituie părților obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele precedente, reținând că accesul la justiție presupune respectarea condițiilor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, prin raportare și la cerința consacrată de art. 112 pct. 4 din C. proc. civ. care vizează, cu titlu obligatoriu, indicarea motivelor de drept, dar și a celor de fapt pe care se întemeiază o cerere, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare întrucât aceasta nu a fost motivată.

Constatând culpa procesuală a contestatorului în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimatul B., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și a obliga contestatorul A. la plata sumei de 2.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 532 din 28 martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul B..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2017.