ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1657/2017

HOTĂRÂRE

21.06.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1657/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj- Napoca, la data de 15 martie 2017, sub nr. x/2017, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N. S.A. București, contestație la executare împotriva executării silite declanșate de B.E.J. "B." în dosarul execuțional nr. x/2014 aflat pe rolul B.E.J. "B.", solicitând instanței ca, după administrarea materialului probator, să pronunțe o sentință prin care să admită contestația și, pe cale de consecință: să dispună anularea titlului executoriu- procesul-verbal nr. x întocmit la data de 16.08.2011, și să dispună anularea, ca nelegală, a executării silite, a tuturor formelor de executare silită, și, totodată, anularea încheierii pronunțate la data de 09.05.2014 în Camera de Consiliu a Judecătoriei Sectorului 1 București și a măsurii înființării popririi înființate împotriva sa în dosarul execuțional nr. x/2014 aflat pe rolul B.E.J. "B." din București; cu cheltuieli de judecată, în baza art. 453 Noul C. proc. civ.

În ședința publică din data de 21 iunie 2017, instanța a invocat, din oficiu, și a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj- Napoca în soluționarea contestației la executare, raportat la dispozițiile art. 651 C. proc. civ. de la momentul începerii executării silite, 28.02.2014.

Prin sentința civilă nr. 5145/2017, pronunțată la data de 5 iulie 2017, în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Cluj- Napoca, secția Civilă a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și, în consecință, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea A. împotriva intimatei C.N.A.I.R. (C.N.A.D.N.R.) în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut următoarele aspecte:

Potrivit art. 714 C. proc. civ. "contestația la executare se introduce la instanța de executare".

În cazul în care cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanței de executare înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 348/17.06.2014, este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regulă consacrată în art. 25 alin. (2) noul C. proc. civ.

Așadar, s-a reținut, numai dacă instanța de executare a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, competența acestei instanțe este legal dobândită, potrivit vechii reglementări, nu doar pentru această cerere a cărei admitere constituie o premisă esențială a executării silite înseși și, ca atare, constituie mai mult decât un simplu incident, ci și pentru orice altă cerere ulterioară, formulată în cadrul și în legătură cu executarea silită (e.g., contestația la executare, autorizarea aplicării sechestrului asupra bunurilor aflate în mâinile terților, conform art. 732 alin. (2).

Instanța a considerat că decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs si pentru care s-a depus cererea de încuviințare a executării la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte "numai pentru viitor" (art. 147 alin. (4) din Constituție), nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare; în cazul executărilor silite în curs, competența organului de executare și, implicit și mediat, competența instanței de executare a fost fixată la data sesizării acesteia din urmă cu cererea de încuviințare a executării silite și - cu singura excepție a cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate - competența instanței de executare prevăzute de art. 650 alin. (1) noul C. proc. civ., legal dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare sau cererea de întoarcere a executării silite.

Având in vedere ca Judecătoria sectorului 1 București a încuviințat executarea silită prin încheierea din 09.05.2014, executorul judecătoresc având sediul in sectorul 1 București (aspectul invocat de către contestatoare prin notele de sedinta din 21.06.2017 vizând doar o competenta alternativa pentru executorul judecătoresc, neaplicata si neaplicabila in speța), instanța a admis excepția necompetenței Judecătoriei Cluj-Napoca, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă la data de 28 iulie 2017, sub nr. x/2017.

Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 7191/2017, pronunțată la data de 05 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 1 București, invocată din oficiu; a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N.; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Conform art. 713 alin. (2) din C. proc. civ., forma în vigoare la data de 28/02/2014, data la care creditoarea a sesizat organul de executare, în cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul.

În speță, s-a reținut, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost invocată, din oficiu, la primul termen de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că în prezenta cauză executarea silită a fost realizată exclusiv prin poprire, instanța a considerat că devin aplicabile dispozițiile art. 713 alin. (2) din C. proc. civ., forma în vigoare la data sesizării organului de executare silită, reținând că, Judecătoria Cluj-Napoca a nesocotit, prin sentința 5145 din 05.07.2017, dreptul debitorului (contestatoare în prezenta cauză) de a-și alege instanța competentă teritorial să judece prezenta cauză.

De altfel, instanța a observat că Judecătoria Cluj-Napoca nu a avut în vedere dispozițiile în vigoare la data începerii urmăririi silite, ci dispozițiile art. 714 din C. proc. civ. în forma republicată, deși aceasta era obligată să se raporteze la dispozițiile legii procesual civile în forma anterioară republicării, potrivit art. 25 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, a apreciat că invocarea principiului potrivit căruia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, a fost corectă, însă aplicarea acestui principiu la situația de față a fost eronată, întrucât instanța legal învestită era Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 713 alin. (2) din C. proc. civ. din forma în vigoare la data de 28.02.2014, iar nu art. 713 alin. (1) din C. proc. civ. din forma în vigoare la data de 28.02.2014 care atribuia competența instanței de executare, deoarece contestatoarea nu s-a întemeiat pe acest alineat atunci când a introdus contestația la Judecătoria Cluj-Napoca. Astfel și analiza cu privire la sensul "instanței de executare" este străină cauzei, competența Judecătoriei Cluj-Napoca în soluționarea prezentei cauze fiind atrasă de altă dispoziție procesual civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Sectorului 1 București - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea contestației la executare în speță, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei contestații în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:

Așa cum în mod corect au reținut ambele instanțe judecătorești aflate în conflict, potrivit art. 713 alin. (1) Noul C. proc. civ., republicat, contestația se introduce la instanța de executare.

Art. 650 alin. (1) Noul C. proc. civ. (devenit art. 651 alin. (1), după republicare), normă cu caracter special care prevedea stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc care face executarea, a fost declarat neconstituțional, prin Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014.

Astfel, devin aplicabile prevederile de drept comun din C. proc. civ. care reglementează competența teritorială a instanței pentru stabilirea instanței de executare, respectiv, art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., potrivit căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul- în speță, debitoarea A., care domiciliază în localitatea Cluj- Napoca.

Deopotrivă, prevederile art. 713 alin. (2) teza I Noul C. proc. civ. stabilesc că:

"În cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul.".

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei- contestație la executare-, având în vedere faptul că instanța în circumscripția căreia debitoarea- contestatoare are domiciliul este Judecătoria Cluj- Napoca, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine acestei judecătorii și, în considerarea prevederilor art. 713 alin. (2) Noul C. proc. civ., urmează a stabili competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,