ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.11.2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1660/2017

HOTĂRÂRE
09.11.2017
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1660/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă în dosarul nr. x/2014, s-a respins, ca nefondată, cererea de acordare ajutor public judiciar sub forma asistenței judiciare din oficiu, formulată de apelanta A..

Împotriva acestei încheieri a formulat apel, apelanta A., la data de 02 februarie 2017.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 301/2017, pronunțată la data de 03 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2014, a admis excepția inadmisibilității apelului, și-n consecință: a respins apelul promovat de apelanta- pârâtă A. împotriva încheierii de ședință din 12.01.2017 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata- reclamantă Asociația de Proprietari nr. 84 Piatra Neamț, ca inadmisibil.

Pârâta A. a uzat în continuare de calea de atac a recursului împotriva acestei decizii.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 4 și pct. 6 Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție în privința căreia, fiind luată în examinare cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reține următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și orice alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile stabilite ca atare prin art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că, potrivit art. 634 alin. (1) Noul C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.".

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În cauză, se constată că, obiect al recursului de față îl constituie decizia nr. 301/2017 din 03 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat împotriva unei încheieri pronunțate în cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței judiciare din oficiu (încheierea Ședinței Camerei de Consiliu din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014), decizie care are caracter definitiv de la pronunțarea sa.

Or, dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă prevăd: "(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. (3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.".

Potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă și irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă.".

În lipsa unei dispoziții derogatorii, hotărârea prin care a fost soluționat apelul împotriva încheierii prin care fusese respinsă, ca nefondată, cererea de acordare ajutor public judiciar sub forma asistenței judiciare din oficiu formulată de aceeași parte în condițiile O.U.G. nr. 51/2008, deci, decizie care este una definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 și pct. 6 Noul C. proc. civ., raportat la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, nu poate fi atacată nici prin căile ordinare, și nici prin căile extraordinare de atac, recursul împotriva unei asemenea hotărâri fiind inadmisibil, întrucât, hotărârea recurată nu este din cea la care se referă textul art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

În atari condiții, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., întrucât are caracter definitiv de la pronunțarea sa, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., și, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac este inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Or, în speță, recurenta- pârâtă A. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate în apel, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ. și art. 634 alin. (1) pct. 4 și pct. 6 Noul C. proc. civ., raportat la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Astfel, Înalta Curte apreciază că formularea recursului de față încalcă principiul legalității căii de atac, în raport de prevederile art. 457 Noul C. proc. civ., ceea ce este inadmisibil, exercițiul căilor de atac fiind pus la dispoziția părților, în limitele și condițiile legii.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Pentru toate aceste considerente, și având în vedere, pe de o parte, că cererea pendinte este o cerere de acordare ajutor public judiciar, deci, care nu este de natura celei enumerate la art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., iar, pe de altă parte- cu o singură cale de atac, menționată de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

Așa fiind,

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 301/2017 din 03 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-01-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 163/2018
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1052 din data de 22 mai 2014 a Judecătoriei Roman, a fost admisă în parte cererea de
ÎCCJ 2018-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3633/2018
civilă, a reținut că, prin încheierea din 13.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea soluționării recursului civil decl
ÎCCJ 2017-11-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1710/2017
493 alin. (7) din C. proc. civ. a fixat termen de judecată pentru data de 7 noiembrie 2017. 2. Examinând hotărârea recurată în limita criticilor formulate de reclamant, instanța constată următoarele: Prin încheierea din data de 5 aprilie 20
ÎCCJ 2016-04-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 835/2016
ins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe. Prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei A. și
ÎCCJ 2018-06-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3024/2018
Ședința publică din data de 20 iunie 2018 Asupra recursului de față: Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 63/12.01.2017, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, secția Civilă, a fost respinsă cere
Sursă