ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1203/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția civilă la 31 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Șicula, prin primar, și Primarul Comunei Șicula, anularea dispoziției nr. 2 din 7 ianuarie 2017, emise de Primarul Comunei Șicula în soluționarea notificării care a făcut obiectul dosarului înregistrat la Primăria Comunei Șicula sub nr. x/26.09.2001; să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în natură, teren arabil extravilan, în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele preluate fără titlu și construcțiile demolate, obiect al notificării; obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, în natură, teren arabil extravilan, cu respectarea echivalentei valorice prevăzute de art. 22

1

alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013.

Prin precizarea de acțiune depusă la 4 aprilie 2019, reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr. 2/07.01.2017, emise de pârâtul Primarul Comunei Șicula în soluționarea notificării care a făcut obiectul dosarului înregistrat la Primăria Comunei Șicula sub nr. x/26.09.2001; să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în natură, teren arabil extravilan, în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele preluate fără titlu și construcțiile demolate, obiect al notificării; obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în natură, teren arabil extravilan în suprafață de 12,3 ha pe raza localității Gurba sau teren arabil extravilan în suprafață de 10,06 ha pe raza localității Șicula, conform echivalenței valorice prevăzute de art. 22

1

alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013.

Prin întâmpinarea depusă la 4 martie 2019, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate prin sentința civilă nr. 109/2018, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017, și, referitor la obiectul acestora, anume imobilul înscris în CF x Șicula cu nr. top. x, intimații au arătat că nu se poate reveni pe calea unei acțiuni separate, aceste aspecte intrând sub puterea de lucru judecat, iar petitele prin care se tinde a fi repuse în discuție trebuie să fie respinse având în vedere excepția puterii de lucru judecat.

Prin sentința nr. 132 din 23 mai 2019, Tribunalul Arad, secția civilă a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți și a respins acțiunea civilă astfel cum a fost precizată.

Prin decizia nr. 238 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamanta apelantă A. împotriva sentinței nr. 132 din 23 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă.

La 23 decembrie 2019 (data depunerii la oficiul poștal), reclamata A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 238 din 20 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Timișoara, secția I civilă.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, că nu a solicitat niciodată despăgubiri pentru casa în care locuiește și pentru terenul pe care îl folosește, ci anularea dispoziției nr. 2 din 7 ianuarie 2017, emise de Primarul Comunei Șicula.

A susținut că evaluarea imobilului nu s-a făcut de către un expert ANEVAR, nefiind făcute nici măsurătorile aferente.

Recurenta nu a primit despăgubiri, deși, la solicitarea pârâților a făcut o nouă evaluare a terenului. Contestă legalitatea acestei evaluări, precizând că imobilul a fost subevaluat.

La 6 octombrie 2020 (data depunerii la oficiul poștal), recurenta a depus completări ale motivelor de recurs, prin care a expus situația de fapt dedusă judecății și a explicat, pe larg, modalitatea în care s-a făcut evaluarea terenului, nefiind finalizată documentația pentru acordarea despăgubirilor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 3 februarie 2020, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 8.

Prin rezoluția din 6 februarie 2020, s-a dispus comunicare cererii recurs intimaților, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare.

La 11 martie 2020 (data depunerii la oficiul poștal), intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat anularea recursului, ca inadmisibil, din perspectiva dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ca nemotivat, pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 din acest act normativ, iar pe fondul căii de atac, respingerea acesteia ca nefondate.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 30 martie 2020, recurenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimați și admiterea recursului.

Prin rezoluția din 19 martie 2020, s-a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 7 mai 2020, în baza art. 490 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 471

1

alin. (5) și (6) din C. proc. civ., modificat și completat prin Legea nr. 310/2018.

Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată, precizată, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Șicula, prin primar, și Primarul Comunei Șicula, anularea dispoziției nr. 2/07.01.2017, emise de pârâtul Primarul Comunei Șicula în soluționarea notificării care a făcut obiectul dosarului înregistrat la Primăria Comunei Șicula sub nr. x/26.09.2001; să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în natură, teren arabil extravilan, în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele preluate fără titlu și construcțiile demolate, obiect al notificării; obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în natură, teren arabil extravilan în suprafață de 12,3 ha pe raza localității Gurba sau teren arabil extravilan în suprafață de 10,06 ha pe raza localității Șicula, conform echivalenței valorice prevăzute de art. 22

1

alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte reține că, prin dispoziția a cărei anulare o solicită, s-a dispus, în baza art. 1 alin. (2) și (3), art. 3 alin. (1) lit. a), art. 10, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 și a Normelor de aplicare a acestui act normativ, acordarea măsurilor compensatorii în echivalent pentru suprafața de 3,16 ha teren arabil extravilan pe raza localității Șicula, pentru imobilul înscris în CF x Șicula.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 reglementează, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dreptul persoanei îndreptățite să atace decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competența curții de apel (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor).

Conform art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. (1) fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Art. 33 din Legea nr. 165/2013 prevede obligația entităților învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele stabilite. Prin art. 34 s-a stabilit procedura de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din același act normativ "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării; (alin. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, astfel, că decizia nr. 238 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind supusă numai apelului.

Înalta Curte reține că prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

De asemenea, dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalității căilor de atac, principiu cu valoare constituțională, prevăzut în art. 129 din Constituția României, conform căruia dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești se poate exercita numai în condițiile legii.

Concluzionând, pentru considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 238 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 238 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2020.