ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1188/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 08 februarie 2016, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., să se constate că a încetat de drept, începând cu data de 28 octombrie 2013, contractul de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior autentificat sub nr. x/3 august 2010 la BNP D. și E., deoarece a intervenit rezilierea unilaterală de plin drept a acestui contract din culpa pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 253/04 iulie 2018, Tribunalul Argeș a admis cererea formulată de reclamanți și a constatat intervenită rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/03 august 2010, începând cu data de 28 octombrie 2013.

Prin decizia civilă nr. 3174/3 iulie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C. împotriva sentinței civile nr. 253/04 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Prin încheierea din 10 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în minuta deciziei civile nr. 3174 din 3 iulie 2019, în sensul menționării căii de atac a recursului, în locul mențiunii că decizia este definitivă.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 01 octombrie 2019, pârâtul C..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât C. a arătat că, la data de 03 august 2020, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1614 cu reclamanții A. și F., în calitate de vânzători, obiectul contractului fiind reprezentat de vânzarea masei lemnoase pe picior spre tăiere, în regim silvic, amplasată pe suprafața de 150 ha teren pădure, conform amenajamentului silvic, suprafața urmând a fi exploatată pe o durată de 20 ani de la semnarea contractului.

Recurentul-pârât a arătat că, în mod neîntemeiat, Tribunalul Argeș a admis acțiunea reclamanților și a constatat intervenită rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, care face obiectul litigiului, începând cu data de 28 octombrie 2013, iar instanța de apel a refuzat proba cu expertiză de specialitate silvică solicitată de acesta, prin care s-ar fi stabilit, pe de o parte, masa lemnoasă reprezentând produsele principale, iar, pe de altă parte, masa lemnoasă reprezentând produsele accidentale rezultate în urma acțiunii factorilor biotici și abiotici.

A mai susținut recurentul-pârât că, în lipsa unei expertize de specialitate, instanța de apel, în mod greșit, a considerat că poate înlocui expertul și a reținut cauza în pronunțare, dând o interpretare eronată prevederilor art. 59 din Codul silvic.

În continuare, a susținut că instanța de apel a considerat că, potrivit art. 59 alin. (5) din Codul silvic, volumul produselor accidentale rezultate în urma acțiunii factorilor biotici și abiotici și din defrișări ilegale (care apar în subunități de gospodărire în care se reglementează procesul de producție lemnoasă), precum și volumul rezultat în urma tăierilor ilegale, se precomptează din posibilitatea de produse principale, iar precomptarea este o scădere a produselor accidentale din cele principale.

Ajungând la această interpretare, curtea de apel a apreciat că precomptarea presupune o cumulare a produselor (principale și accidentale), iar în situația în care volumul de masă lemnoasă rezultat depășește volumul preconizat de amenajamentul silvic se încalcă art. 1 din contract, în sensul că s-a recoltat o suprafață mai mare decât cea stabilită.

Recurentul-pârât a învederat că pentru amenajamentul 2010-2019, ca produs principal, a exploatat 1195 mc (471 mc + 724 mc) din cei 8720 mc preconizați, restul până la 22.266 mc fiind tăieri accidentale, tăieri de igienă și rărituri, conform legislației silvice, iar aceste tăieri accidentale nu pot fi prevăzute în amenajamentele silvice și nu se adaugă la produsele principale atunci când se evaluează exploatarea masei lemnoase în perioada anterior menționată, astfel cum rezultă din art. 59 alin. (5) din Codul silvic.

În continuare, a arătat că nu a încălcat nicio prevedere contractuală și nici legislația silvică, iar tăierile de produse accidentale s-au făcut legal, conform aprobării organelor competente; atât tăierile principale, cât și cele accidentale, respectiv volumul masei lemnoase reprezentate de acestea fac parte din bunul pe care acesta l-a cumpărat și sunt proprietatea sa.

Conchizând, recurentul a susținut că, în mod nelegal și netemeinic, instanța de apel a respins motivul privind inadmisibilitatea acțiunii reclamanților-intimați, care aveau la îndemână acțiunea în realizarea dreptului în cazul în care se considerau prejudiciați.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților - reclamanți la data de 16 octombrie 2019 .

La data de 12 noiembrie 2019, în termen legal, intimații-reclamanți au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului formulat de recurentul-pârât C., cu motivarea că acesta a invocat ca temei legal art. 486 și următoarele C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.

Întâmpinarea a fost comunicată la data de 22 noiembrie 2019 recurentului, care a depus răspuns la întâmpinare la data de 2 decembrie 2019.

Examinând, cu prioritate, admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării criticilor formulate în motivele de recurs, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Pitești a respins apelul exercitat de pârâtul C., apreciind că soluția pronunțată, în primă instanță, de tribunal, este legală și temeinică.

În esență, instanța de apel a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare, pârâtul și-a asumat obligația de a exploata masa lemnoasă în conformitate cu legislația în vigoare în materie, astfel cum rezultă expres din prevederile art. 8 și art. 11 alin. (2) din contract, iar conform amenajamentului silvic întocmit pe 10 ani (2010-2019), în luna iunie a anului 2010, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, volumul total anual ce putea fi recoltat de pe suprafața de 150 ha în litigiu (posibilitatea anuală) era de 872 m.c. din care 733 m.c. produse principale, 60 m.c. din produse secundare și 79 m.c. tăieri de igienă.

De asemenea, a reținut că, în raport de dispozițiile art. 26, art. 27 și art. 59 din Codul silvic, este nefondată susținerea potrivit căreia, în lipsa menționării în cuprinsul contractului a cantității de masă lemnoasă ce poate fi exploatată, pârâtul ar fi cumpărat întreaga masă lemnoasă existentă pe terenul de 150 ha, pe care ar fi îndreptățit să o exploateze fără nicio limitare, având în vedere că aceste obligații rezultau din lege. Pentru aceleași considerente, a fost înlăturată și teza potrivit căreia în masa lemnoasă ce poate fi exploatată nu este cuprins și volumul masei lemnoase rezultate din produse accidentale având în vedere că legea prevede obligativitatea precomptării acestui volum din volumul produselor principale.

În ceea ce privește volumul total de masă lemnoasă exploatat de pârât, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, instanța de apel a reținut că acesta a recoltat un total care a depășit de peste 2,5 ori posibilitatea decenală de recoltare de pe suprafață, conform amenajamentului silvic, încălcând astfel clauzele contractuale.

Totodată, a reținut că, în raport de normele legale în vigoare la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare și față de inserarea de către părți în cuprinsul contractului a unui pact comisoriu de gradul IV, nu mai este necesară punerea în întârziere a pârâtului și nici îndeplinirea vreunei alte formalități, contractul încetând de plin drept.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-pârât C. a susținut că aspectele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs sunt subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că nu conține critici care să poată fi circumscrise motivului de nelegalitate precizat, recurentul-pârât neaducând în discuție chestiuni legate de existența unor considerente străine de natura pricinii sau contradictorii; de asemenea, Înalta Curte constată că prin criticile formulate nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care ar putea fi încadrate în vreunul din celelalte motive de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, susținerea recurentului-pârât potrivit căreia instanța de apel a reținut că precomptarea presupune de fapt o cumulare a produselor accidentale cu cele principale, pune în discuție un aspect de temeinicie a hotărârii supuse controlului judiciar.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a dezvoltat critici care să se grefeze pe considerentele curții de apel care au determinat respingerea, ca nefondat, a apelului promovat de către acesta și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței, de probele administrate în cauză și la a reda conținutul dispozițiilor legale care, în opinia sa, au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, fără a arăta în concret în ce constă încălcarea sau greșita aplicare a acestora.

Cu referire la susținerile recurentului-pârât privitoare la admiterea acțiunii în rezoluțiunea contractului nr. x/2010 intervenit între părți, având ca obiect de vânzarea masei lemnoase pe picior spre tăiere, în regim silvic, amplasată pe suprafața de 150 ha teren pădure, conform amenajamentului silvic, în condițiile greșitei interpretări și aplicări, de către instanța de apel a prevederilor art. 59 alin. (5) din Codul silvic, Înalta Curte constată că nu s-a arătat, în concret, sub ce aspect reținerile curții de apel sunt nelegale, partea rezumându-se doar a arăta că:

"printre altele, curtea de apel a considerat că, potrivit art. 59 alin. (5) din Codul silvic, volumul produselor accidentale rezultate în urma acțiunii factorilor biotici și abiotici și din defrișări ilegale care apar în subunități de gospodărire în care se reglementează procesul de producție lemnoasă, precum și volumul rezultat în urma tăierilor ilegale, se precomptează din posibilitatea de produse principale."

Pe de altă parte, susținerile pârâtului cu privire la cantitatea de masă lemnoasă colectată, în sensul că pentru amenajamentul 2010-2019 acesta a exploatat 1195 mc produs principal, din cei 8720 preconizați, restul de până la 22266 fiind tăieri accidentale, de igienă și rărituri, cât și cea potrivit căreia nu a existat nicio încălcare a prevederilor contractuale sau legale, pun în discuție aspecte de fapt ale judecății, astfel că nu pot face obiect de analiză în recurs, excedând controlului de legalitate reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu referire la critica prin care s-a arătat că instanța de apel a respins cererea de administrare a probei cu expertiză în specialitatea silvică, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 19 iunie 2019, instanța de apel a respins această cerere cu motivarea că proba solicitată nu este utilă și concludentă prin raportare la motivele de apel și la obiectivele solicitate.

Recurentul-pârât nu a arătat din ce perspectivă această soluție este nelegală, având în vedere că, deși verificarea condițiilor de admisibilitate a probelor pot face obiectul controlului judiciar în recurs, instanțele de fond au un drept de apreciere asupra utilității probelor solicitate, care nu poate fi cenzurat în recurs.

De asemenea, nu se circumscrie aspectelor de legalitate, specifice controlului judiciar în recurs, solicitarea recurentului-pârât de reevaluare a probatoriilor, care în opinia sa ar proba lipsa culpei în executarea contractului, și, deci, inaplicabilitatea pactului comisoriu de gradul IV, întrucât pune în discuție temeinicia deciziei curții de apel.

Cum în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, iar această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., prin dispoziții speciale, de strică interpretare, nu poate constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs putând examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 3174 din data de 3 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 3174 din data de 3 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.