ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 716/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2/2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtul Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism (DIMMMAT), solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea comunicării privind rezultatul atribuirii contractului "Servicii de identitate vizuală și realizare materiale de promovare" aferent proiectului "Locuri de muncă pentru tineri în București și Regiunea Sud" - numărul de identificare al contractului: POSDRU/166/2.1/S/143464, înregistrat sub nr. 42444/CAP din 21 noiembrie 2014; anularea comunicării privind rezultatul atribuirii contractului "Servicii de identitate vizuală și realizare materiale de promovare" aferent proiectului "Locuri de muncă pentru tineri în București și Regiunea Sud-Vest" - numărul de identificare al contractului: POSDRU/166/2.1/S/143466, înregistrat sub nr. 42412/CAP din 21 noiembrie 2014; constatarea caracterului admisibil, precum și conformitatea ofertelor depuse de societatea reclamantă în cadrul celor două proceduri de achiziție/cumpărare directă mai sus menționate; obligarea pârâtului la plata sumei de 40.000 RON, reprezentând valoarea estimată a prejudiciului cauzat societății reclamante prin excluderea ofertelor depuse de aceasta din categoria celor admisibile și conforme; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Energiei Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri (în calitate de succesor în drepturi și obligații al Departamentului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism - DIMMMAT), a invocat: excepția netimbrării cererii; excepția lipsei de obiect a cererii; inadmisibilitatea plângerii pentru neconstituirea garanției de bună conduită; neîndeplinirea procedurii prealabile de a contesta rezultatul procedurilor de atribuire în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor; tardivitatea depunerii cererii.
Soluția primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate prin întâmpinare privind netimbrarea cererii de chemare în judecată, lipsa de obiect a cererii, inadmisibilitatea, neîndeplinirea procedurii prealabile și tardivitatea depunerii cererii și a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri (succesor al Departamentului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism), ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Primul motiv de recurs privește caracterul contradictoriu al motivelor invocate de prima instanță sub aspectul aplicabilității O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006.
Instanța de fond a reținut corect că "nu sunt aplicabile contractelor în cauză, dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006", dar în mod cu totul surprinzător arată că "susținerea reclamantei în sensul că achizitorul nu poate impune ofertanților necesitatea respectării cerințelor sau a condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006" nu poate fi primită.
Recurenta-reclamantă susține că achizițiilor directe nu le sunt aplicabile dispozițiile actelor normative specifice domeniului achizițiilor publice, în speță O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, cu excepția unor dispoziții ce reglementează păstrarea documentelor și/sau îndeplinirea unor minime formalități de publicitate.
Curtea de apel a respins apărările pârâtului întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, însă pe fondul cauzei, deși se afirmă inaplicabilitatea actelor normative menționate este îndepărtat și argumentul reclamantei ce viza inexistența temeiului legal care să confere achizitorului dreptul de a impune ofertanților obligația respectării cerințelor și/sau a condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006.
În ceea ce privește incidența prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, instanța de fond dovedește, în opinia recurentei-reclamante, aceeași inconsecvență ca și pârâtul, astfel încât se constată că nu se poate reține cu privire la aceeași cauză, atât incidența, cât și neincidența actelor normative ce reglementează domeniul achizițiilor publice.
Al doilea motiv de recurs susține faptul că hotărârea atacată este dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material.
Recurenta-reclamantă critică sentința recurată din prisma faptului că judecătorul de fond a validat soluția autorității contractante (intimatul-pârât) de respingere a celor două oferte A., deși excluderea a fost motivată de achizitor exclusiv prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 și ale H.G. nr. 925/2006, deși anterior se reține inaplicabilitatea acestora.
Temeiul de drept invocat în susținerea soluției de respingere a ofertelor A. ca inacceptabile, în speță art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, este inaplicabil în situația achizițiilor directe pentru că aceasta nu reprezintă o procedură de achiziție publică, conform art. 18 din O.U.G. nr. 34/2006.
În legătură cu acest motiv de recurs este criticată sentința atacată și în raport de obligația ofertantului de a face dovada îndeplinirii cerințelor sau condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, așa cum acestea au fost cuprinse în fișele de date ale achizițiilor directe.
Recurenta-reclamantă susține că nu contestă dreptul achizitorului de a-și elabora propriile reguli în raport de care să efectueze achizițiile directe, ci sancționarea sa prin respingerea ofertelor pentru motive ce țin de parcurgerea procedurilor de achiziție publică.
Cu privire la îndeplinirea cerințelor arătate de achizitor ca fiind nerespectate, recurenta-reclamantă consideră că le-a respectat întru totul, evidențiind faptul că a depus declarații pe propria răspundere referitoare la obligațiile fiscale, există dovada experienței similare pentru serviciile de identitate vizuală, iar în propunerea tehnică a respectat denumirile din caietul de sarcini.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 14 decembrie 2017.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analiza motivelor de casare.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În speță, Înalta Curte reține că intimatul-pârât, pentru implementarea proiectelor cofinanțate din fonduri structurale nerambursabile intitulate "locuri de muncă pentru tineri" (în mai multe regiuni), a organizat proceduri prin achiziție directă a unor servicii de identitate vizuală și realizare materiale de promovare.
Recurenta-reclamantă a contestat două dintre cele șapte proceduri, respectiv cele pentru București și Regiunea Sud, precum și cele pentru București și Regiunea Sud-Vest.
Prima critică adusă hotărârii instanței de fond privește caracterul contradictoriu al considerentelor ce analizează problema aplicabilității/inaplicabilității dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006 în cazul achizițiilor directe.
Aceeași inconsecvență, dar cu privire la condiția intimatului-pârât a fost invocată cu ocazia soluționării fondului pricinii.
Astfel, potrivit invitațiilor de participare pentru atribuirea celor două contracte contestate, achizițiile se desfășoară în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006.
Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă achiziționează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziției, estimată conform prevederilor secțiunii a doua a prezentului capitol, nu depășește echivalentul în RON a 30.000 euro exclusiv TVA pentru fiecare achiziție de produse ori servicii, respectiv a 100.000 euro exclusiv TVA pentru fiecare achiziție de lucrări.
O.U.G. nr. 34/2006 nu mai conține alte reglementări legate de achiziția directă, astfel încât autoritatea contractantă este liberă să aibă propriile reguli, dar cu respectarea principiilor de publicitate, transparență, liberă competiție și tratament egal, ori să urmeze procedura deja existentă în cuprinsul acestui act normativ.
Din actele dosarului, reiese faptul că intimatul-pârât a înțeles să aplice procedura existentă în O.U.G. nr. 34/2006.
Cu referire la adresele nr. 42444/CAP din 21 noiembrie 2014, nr. 42412/CAP din 21 noiembrie 2014 și nr. 42484/CAP din 26 noiembrie 2014, Înalta Curte, în acord cu prima instanță apreciază că nu există neconcordanțe între răspunsurile comunicate recurentei-reclamante, deoarece s-a arătat expres aplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006 și nu inaplicabilitatea acesteia.
Chiar și în ipoteza în care autoritatea contractantă a indicat drept temei legal art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, aceasta nu înseamnă, cum deja s-a arătat mai sus, că autoritatea contractantă nu ar avea posibilitatea să aplice regulile unei alte forme de achiziție, descrisă la art. 18 din O.U.G. nr. 36/2004.
În acest sens sunt și considerentele instanței de fond, motiv pentru care criticile apar ca fiind nefondate.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Din actele dosarului rezultă că prima instanță a analizat fondul pricinii din perspectiva dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, ale H.G. nr. 925/2006, coroborate cu cele menționate în fișa de date a achizițiilor.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a depus declarația pe propria răspundere pentru dovedirea inexistenței datoriilor față de bugetul de stat, în forma cerută de fișa de date a achiziției, astfel încât nu a prezentat situația personală a operatorilor economici, inclusiv cerințele referitoare la înscrierea în Registrul Comerțului sau al profesiei.
Cu privire la experiența similară identitate vizuală, caietul de sarcini, a solicitat la pct. II 2.3. a) activitățile principale ale prestatorului, realizarea unui set de machete, însă recurenta-reclamantă a indicat doar contracte având ca obiect prestare servicii publicitare, decorare afișe, tipărire materiale publicitare, etc., iar printre acestea nu s-au numărat și cele de realizare a machetelor.
Referitor la faptul că propunerea tehnică a respectat denumirile din caietul de sarcini, instanța de fond a reținut inexistența unor argumente/critici, iar acestea nu pot fi invocate direct în calea de atac a recursului.
Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat, pentru neîntrunirea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1983 din 2 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2018.
Procesat de GGC - LM