ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1928/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 mai

2002, reclamantul G.G. a solicitat anularea H.G. nr. 1161/2001, prin care

imobilul situat în Giurgiu a fost trecut din administrarea Consiliului Local al

muncipiului Giurgiu, în administrarea Episcopiei Giurgiului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin hotărârea atacată, i-au fost încălcate drepturile sale asupra

locuinței din str. Grasse, ocupată în baza unui contract de închiriere și

pentru care Comisia Județeană Giurgiu de aplicare a Legii nr. 112/1995, a

aprobat încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Pârâtul Guvernul României a formulat

întâmpinare, invocând excepțiile de neîndeplinire a procedurii administrative

prealabile, de inadmisibilitate a acțiunii, pentru anularea unui act

administrativ de gestiune și privind lipsa calității procesuale active.

În interesul pârâtului au formulat

cereri de intervenție Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Culturii și

Cultelor și Ministerul Administrației Publice, solicitând respingerea acțiunii

ca nefondată.

Cererile de intervenție au fost

admise în principiu prin încheierea dată în ședința publică de la 9 septembrie

2002, de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

Aceeași instanță a pronunțat

sentința civilă nr. 1073 din 11 noiembrie 2002, prin care a respins excepțiile

invocate de pârât și acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că este admisibilă acțiunea în anulare formulată de reclamant,

întrucât H.G. nr. 1161/2001 reprezintă un act administrativ, emis în aplicarea

Legii nr. 213/1998, iar nu un act juridic civil sau comercial, încheiat de stat

ca persoană juridică. De asemenea, instanța de fond a constatat că a fost

îndeplinită procedura administrativă prealabilă și că reclamantul are un

interes legitim pentru anularea H.G. nr. 1161/2001, și pentru menținerea

imobilului în administrarea Consiliului Local al municipiului Giurgiu, în

vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Pe fondul cauzei, acțiunea a fost

respinsă, cu motivarea că prin hotărârea atacată a fost schimbat

administratorul unui imobil, proprietate publică a statului și în acest mod, nu

a fost vătămat reclamantului un drept recunoscut de lege, pentru că nu s-a

dovedit încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998 și nici faptul că imobilul

aparține domeniului privat.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de

fond nu a analizat probele administrate în cauză și din care rezultă că

imobilul nu se mai află în domeniul public, fiind aprobată vânzarea lui de

către Comisia Județeană Giurgiu de aplicare a Legii nr. 112/1995. De asemenea,

recurentul a arătat că în hotărârea instanței de fond nu a fost analizată incidența

dispozițiilor Legii nr. 112/1995, pentru stabilirea situației juridice reale a

bunului, care nu a fost prezentată în nota de fundamentare, întocmită în

vederea adoptării H.G. nr. 1161/2001.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs,

pentru următoarele considerente:

Recurentul locuiește în imobilul din

Giurgiu, în calitate de titular al contractului de închirire nr. 11.334 din 8

decembrie 1969, încheiat cu Primăria municipiului Giurgiu și a cărui

valabilitate a fost prelungită succesiv, conform Legii nr. 17/1994.

Prin hotărârea nr. 86 din 21 august

1997, Comisia Județeană Giurgiu de aplicare a Legii nr. 112/1995, a aprobat în

baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, vânzarea imobilului menționat anterior,

către recurent și deținut de acesta în calitate de chiriaș.

Acțiunile formulate de Primăria

municipiului Giurgiu, pentru anularea și respectiv, modificarea hotărârii nr.

86 din 21 august 1997, au fost respinse de Judecătoria Giurgiu, prin sentința

civilă nr. 395 din 28 ianuarie 1998 și prin sentința civilă nr. 2421 din 27

iunie 2000, irevocabilă prin decizia civilă nr. 645 din 8 martie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin hotărârea nr. 135 din 26 august

1999, Consiliul Local al municipiului Giurgiu și-a însușit inventarul bunurilor

care aparțin domeniului public al municipiului Giurgiu, bunuri printre care a

fost înscris la nr. 55 din Anexa nr. 4, și imobilul din str. Grasse.

În raport cu situația de fapt

expusă, se constată că instanța de fond nu a stabilit în mod cert care este

regimul juridic al imobilului din Giurgiu.

Astfel, instanța de fond nu a

verificat dacă acest imobil aparține domeniului public al statului, cum s-a

menționat în art. 1 din H.G. nr. 1161/2001, domeniului public al municipiului

Giurgiu, cum a fost înscris în Anexa nr. 4 a hotărârii nr. 135 din 26 august

1999, adoptată de Consiliul Local al municipiului Giurgiu sau face parte din

domeniul privat al statului ori al unității administrativ-teritoriale și se

află în circuitul civil.

În acest sens, instanța de fond

trebuia să administreze noi probe, pentru a se stabili dacă inventarul

bunurilor din domeniul public al municipiului Giurgiu a fost aprobat în

condițiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 și modul de soluționare a acțiunii

formulate de recurent, pentru anularea parțială a acestui inventar, acțiune

care face obiectul dosarului nr. 51/CA/2002, aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu.

De asemenea, conform art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 29/1990, instanța de fond trebuia să solicite autorității, al

cărei act a fost atacat, să comunice întreaga documentație care a stat la baza

emiterii lui și în funcție de care pot fi examinate motivele de nelegalitate,

invocate prin acțiunea dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va admite recursul, va casa hotărârea atacată și în baza art. 313 C. proc.

civ., va trimite cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.G.,

împotriva sentinței civile nr. 1073 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 mai 2003.