ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

27 februarie 2008, astfel cum a fost precizată, ulterior reclamantul M.Z.V.I. a

chemat în judecată G.R. și C.L. Alba Iulia, solicitând anularea poziției nr. 749

din anexa 12 a H.G. nr. 974/2002, precum și a poziției nr. 302 din anexa 2 a Hotărârii nr. 267/1999 a C.L. Alba Iulia cu privire la terenul situat în Alba Iulia, Str. I.A.,

în suprafață de 201 m.p.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că imobilul în litigiu a fost trecut în mod eronat în domeniul public

al municipiului Alba Iulia, actele administrative atacate ignorând sub acest

aspect că terenul pe care este amenajată strada I.A. este proprietatea privată

a persoanelor fizice ce locuiesc acolo, amenajat pe cheltuiala lor ca drum de

acces.

Prin sentința nr. 166 din 5

octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins excepțiile tardivității și

lipsei plângerii prealabile și a admis acțiunea.

Astfel, s-a dispus anularea parțială

a poziției 302 din anexa 2 a Hotărârii nr. 267/1999 a C.L. Alba Iulia, precum și anulara poziției nr. 749 anexa 2 din H.G nr. 974/2002, privind

terenul în suprafață de 201 m.p., delimitat de pct. m, t, s, r, p, n, conform expertizei

topografice efectuate de expertul M.G.L., lucrare ce face parte integrantă din

sentință.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut ca fiind nefondată excepția tardivității cererii în raport

de H.G. nr. 974/2002 privind atestarea domeniului public al județului Alba,

precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județ. Astfel, s-a

constatat că reclamantul a luat cunoștință la 7 decembrie 2007 de conținutul

anexei la hotărârea de guvern, publicată în numărul bis al M.Of. nr. 701/2002

și distribuită doar persoanelor interesate, împrejurare în raport de care

acțiunea a fost promovată în termenul legal de 6 luni.

Referitor la excepția lipsei

procedurii prealabile, invocată de C.L. Alba Iulia, instanța a constatat că

hotărârea adoptată de această autoritate locală fiind doar un act premergător

emiterii hotărârii de guvern, nu era necesar a se solicita către emitent,

revocarea H.C.L. nr. 267/1999, procedura administrativă fiind îndeplinită față

de H.G. nr. 974/2002.

Pe fondul cauzei, instanța a

constatat, în esență, că reclamantul a făcut dovada dreptului său de

proprietate asupra terenului în litigiu și a vătămării suferite prin includerea

imobilului în domeniul public al municipiului Alba Iulia, înscrierea suprafeței

de 201 m.p. în inventarul bunurilor publice de interes local făcându-se cu

nerespectarea prevederilor Legii nr. 213/1998.

Împotriva sentinței au declarat

recurs G.R. și C.L. al Municipiului Alba Iulia, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În recursul formulat de autoritatea

locală s-a invocat greșita respingere a excepției lipsei procedurii prealabile

precum și a excepției tardivității acțiunii, pârâtul C.L. Alba Iulia arătând și

faptul că, până la soluționarea irevocabilă a litigiului pornit conform Legii nr.

10/2001, cererea ce formează obiectul cauzei de față apare ca inadmisibilă.

G.R. a criticat la rândul său

sentința sub aspectul respingerii excepției tardivității acțiunii, în

condițiile în care aceasta a fost promovată cu depășirea termenului de un an

prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, pârâtul a învederat că H.G. nr.

974/2002 a fost publicată la 25 septembrie 2002, termenul de un an

împlinindu-se la data de 25 septembrie 2003 iar acțiunea a fost introdusă

de-abia la 27 februarie 2008, fiind astfel tardivă.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat

că hotărârea de guvern a fost emisă cu respectarea art. 21 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Prin natura sa, a mai precizat

pârâtul, actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local nu creează

drepturi noi, prin hotărârea de însușire a inventarelor neaducându-se vreo

vătămare proprietății private a altor persoane, stabilindu-se doar un regim

juridic diferențiat al bunurilor.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul formulat de G.R. este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a

soluționat corect excepția tardivității invocată de pârât, constatând pe baza

înscrisurilor de la dosar că acțiunea a fost formulată în termenul legal.

Anexa nr. 12 a H.G. nr. 974/2002 nu a fost publicată în același număr al M.Of. indicat de pârât, în data de 25

septembrie 2002, ci ulterior, la cererea autorităților publice interesate,

aspecte de notorietate publică în practica acestei publicații.

În consecință, față de împrejurarea

că reclamantul a luat cunoștință de conținutul anexei la hotărârea de guvern la

7 decembrie 2007, termenul prevăzut de lege pentru introducerea acțiunii în

anulare curge de la această dată.

Pe fondul litigiului, criticile sunt

de asemenea, neîntemeiate.

Reclamantul și-a dovedit interesul

legitim lezat prin actul administrativ contestat. Astfel, terenul în suprafață

de 201 m.p., atestat ca aparținând domeniului public al municipiului Alba Iulia,

este înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea reclamantului, fapt în

raport de care s-a constatat în mod corect nelegalitatea poziției nr. 749 anexa

2 de includere a imobilului în proprietatea publică de interes local.

Curtea constată ca fiind lipsită de

suport legal și susținerea pârâtului că hotărârea atacată, fiind doar o

atestare a regimului juridic al proprietății, nu ar avea efect constitutiv de

drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale și deci,

acțiunea ar fi lipsită de interes.

Sub acest aspect este de reținut că,

în procedura reglementată de Legea nr. 213/1998, hotărârea de trecere a unui

bun dintr-un domeniul în altul nu constituie o simplă atestare, ci este o

problemă de regim juridic al acelui imobil, reclamantul având dreptul de a cere

cenzurarea actului administrativ prin care s-a dispus în privința terenului

asupra căruia reclamă un drept de proprietate.

Având în vedere considerentele

expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefundat, recursul declarat de G.R.

Referitor la recursul formulat de C.L.M.

Alba Iulia, Curtea constată că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de

plată a taxei de timbru, comunicată prin citația emisă la 4 decembrie 2009.

Cum pârâtul nici nu face parte din

categoria instituțiilor publice prevăzute expres în art. 17 din Legea nr. 146/1997,

ca fiind scutite de plata taxei, Curtea va face aplicarea art. 20 alin. (3) din

lege și va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.R.

împotriva sentinței civile nr. 166 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul declarat de

pârâtul C.L.M. Alba Iulia împotriva aceleiași sentințe, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2010.