ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.02.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 701/2018

HOTĂRÂRE
21.02.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 701/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. X/33/2014 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâtul U. - conducătorul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat instanței să dispună:

- aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorității publice Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, domnului U., de la data emiterii Deciziilor de invalidare și până la emiterea titlurilor de despăgubire reprezentând măsuri reparatorii pentru imobilele identificate în CF 844 Gilău, nr. top. 5829, situate în localitatea Gilău;

- obligarea pârâtei la plata penalităților pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită subsemnatei cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul amintit mai sus, dobândă calculată de la data emiterii Deciziilor de invalidare în ceea ce ne privește (13 martie 2014) și până la emiterea titlurilor de despăgubire în favoarea subsemnaților;

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții arată, în esență, că sunt persoane îndreptățite la restituirea în echivalent a unor terenuri expropriate prin Decizia de expropriere nr. 294/1983, iar prin Sentința civilă nr. 22/1 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a fost obligată să emită titlurile de despăgubire, obligație ce nu a fost îndeplinită în sens pozitiv ci negativ, fiind emise deciziile de invalidare din data de 13 martie 2014.

La data de 27 octombrie 2014, respectiv 27 aprilie 2015, reclamanții au solicitat extinderea acțiunii, în sensul de a fi chemați în judecată în calitate de pârâți și ceilalți membrii al Comisiei, respectiv V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE.

Temeiul de drept al acțiunii extinse, a fost dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

La termenul de judecată din data de 15 decembrie 2014, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a Deciziilor de invalidare numerele 680 - 704, toate emise la data de 13 martie 2014 de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 359 din 26 iunie 2011 a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate, invocată de reclamanți, a Deciziilor de invalidare cu nr. 680, 681, 682, 684, 685, 687, 689, 690, 691, 692, 693, 694, 695, 696, 697, 699, 700, 701, 702, 703, 704, toate din data de 13 martie 2014, emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE. referitoare la petitul vizând aplicarea amenzii, au fost admise excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE. referitoare la petitul vizând acordarea penalităților.

A fost respinsă cererea referitoare la plata amenzii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții U., în calitate de președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE.

De asemenea, a fost respinsă cererea referitoare la acordarea penalităților formulată de aceeași reclamanți în contradictoriu cu pârâții U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE., ca fiind făcută împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva Sentinței nr. 359 din data de 26 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond să fie admisă acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată.

Totodată, recurenții au precizat că solicită păstrarea sentinței cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a membrilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor referitor la petitul privind amendarea.

Criticile formulate de reclamanți și întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au vizat trei aspecte, și anume: soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției de nelegalitate, soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a membrilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor privitoare la petitul vizând acordarea penalităților; soluția vizând cererea de aplicare a unei amenzi în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/20041.

Astfel, în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate ca inadmisibilă reținând că dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României, coroborat cu art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, nu permite cenzurarea deciziilor de invalidare pe calea contenciosului administrativ și că aceste decizii nu pot face obiectul excepțiilor de nelegalitate, chiar dacă legiuitorul, prin art. 35 din Legea nr. 165/2013, a stabilit competența materială de soluționare a eventualelor litigii vizând deciziile de invalidare, în favoarea tribunalului, secția civilă, dispozițiile legale evocate nu schimbă natura juridică a actelor atacate de acte administrative.

Pornind de la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, singura condiție pentru ca excepția de nelegalitate să poată fi invocată este ca deciziile de invalidare să fie acte administrative individuale.

Ca urmare, în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Deciziilor de invalidare nr. 680 - 704, toate emise la data de 13 martie 2013.

De asemenea, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a membrilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cu privire la petitul vizând acordarea penalităților, având în vedere dispozițiile art. 16 și 24 din Legea nr. 554/2004, dispozițiile evocate fiind interpretate în mod greșit de prima instanță.

În momentul în care instanța a stabilit că membrii Comisiei aveau obligația legală de a aduce la îndeplinire cele stabilite de instanță prin hotărârea judecătorească, trebuia să constate că aceștia au calitate procesuală activă în cauză, calitate ce rezultă din calitatea de părți în raportul obligațional de drept material.

Prin respingerea cererii de aplicare a amenzii, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că în speță este vorba despre neexecutarea unei hotărâri pronunțate de instanța de contencios administrativ, hotărâre neexecutată de o autoritate publică.

Instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, prin aceea că a condiționat aplicarea prevederilor privind amendarea de dovedirea unei culpe în executarea hotărârii, răspunderea conducătorului autorității publice fiind prezumată din faptul neîndeplinirii dispozițiilor impuse prin hotărârea judecătorească.

În concluzie, se apreciază că pentru a avea posibilitatea să se pronunțe asupra cererii de amendare formulată ar fi fost necesară verificarea unui singur aspect, și anume dacă s-a ajuns la finalitatea impusă prin hotărârea judecătorească, adică emiterea titlurilor de despăgubiri, fără a fi necesară verificarea legalității deciziilor de invalidare.

Și pârâta BB., a formulat recurs împotriva Sentinței nr. 359 din 26 iunie 2015 prin care a solicitat instanței admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, rejudecând, să fie admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, acțiunea urmând a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În motivarea recursului, recurenta arată că a devenit vicepreședinte a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și membru al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor prin Decizia Primului Ministru nr. 185 din 23 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 303 din 24 aprilie 2014, astfel că nu a participat la ședința Comisiei din data de 13 martie 2014, când s-a hotărât emiterea deciziilor de invalidare nr. 680 - 704.

În ceea ce privește capacitatea decizională a recurentei în calitate de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților se arată că în raport de dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este formată din 11 membri iar pentru îndeplinirea atribuțiilor se emit decizii cu majoritate de voturi.

În condițiile în care nu a participat la emiterea deciziilor de invalidare, nu se poate reține calitatea procesuală pasivă în cauză iar pe cale de consecință acțiunea trebuia respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâții CC., DD., Z., U., BB., în calitate de membri ai Comisiei, au formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanți, solicitând respingere recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Prin întâmpinările depuse în recurs, intimații au prezentat pe larg situația de fapt și drept, invocând aceleași apărări arătate prin întâmpinările depuse în fața instanței de fond.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursurilor, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baze motivelor de recurs formulate de recurenți și a întâmpinărilor formulate de intimați, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, raport ce a fost comunicat părților, conform art. 493(4) C. proc. civ., iar prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2017 au fost admise în principiu recursurile formulate de recurenții reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și de recurenta-pârâtă BB., fiind dispusă citarea părților în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de toate criticile și apărările formulate, ținând cont de dispozițiile legale incidente, se constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de recurenții-reclamanți, se reține că motivele de recurs invocate au vizat soluția instanței cu privire la respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă; excepția lipsei calității procesuale pasive a membrilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor privitoare la petitul vizând acordarea penalităților și soluția vizând aplicarea unei amenzi în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Recurenții-reclamanți au solicitat instanței să dispună aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere a tuturor membrilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, plus penalitățile de întârziere constând în dobânda legală la suma cuvenită cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilele identificate în CF 844 Gilău, nr. top 5829, situate în localitatea Gilău.

Demersul juridic al recurenților-reclamanți a fost motivat pe existența unui titlu ce nu a fost pus în executare, respectiv Sentința nr. 220 din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2010, prin care pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să efectueze demersurile prevăzute de art. 16 alin. (5) și 6 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și la emiterea titlurilor de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al actului normativ menționat.

Sentința nr. 220/2011 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1006 din 23 februarie 2012.

În raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Hotărârea civilă nr. 270/2011, definitivă prin Decizia nr. 1006 din 24 februarie 2012, ar fi trebuit pusă în executare în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile dar în cauza de față nu trebuie omis faptul că la data de 15 martie 2012 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 prin care au fost suspendate procedurile de evaluare și emitere a titlurilor de despăgubiri.

La data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, prin acest act normativ fiind reglementată o nouă procedură pentru instrumentarea dosarelor de despăgubiri nesoluționate.

Prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, au fost abrogate prevederile art. 16 - 17 Capitolul V și Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind preluate de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Potrivit art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 "Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubiri stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21".

Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 conferă Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor dreptul de a verifica dosarele preluate de la fosta comisie prin Secretariatul Comisiei Naționale care potrivit art. 21 alin. (5) are obligația de a "proceda la verificarea dosarelor din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, putând să solicite documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante".

În speță, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv la data de 13 martie 2014 Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a emis deciziile de invalidare a deciziei emise de SC FF. SA în favoarea recurenților-reclamanți, decizii întemeiate în drept pe dispozițiile art. 21, art. 31, art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

Deciziile de invalidare din data de 13 martie 2014 pot fi cenzurate pe cale judecătorească potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013 iar așa cum au arătat recurenții-reclamanți asupra legalității deciziilor de invalidare urmează a se pronunța instanța în Dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Cluj.

Solicitarea recurenților de aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, respectiv aplicarea amenzii de 20% din salariu, a membrilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de la data emiterii deciziilor de invalidare emise la data de 13 martie 2014, nu are un fundament legal în contextul factual expus, având în vedere că pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, condițiile legale.

Este adevărat că neîndeplinirea obligației de a executa o hotărâre în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere dar pentru a putea aplica sancțiunea solicitată trebuie să se dovedească existența vinovăției celui obligat, în cauza de față lipsind un element esențial al răspunderii juridice, intimații-pârâți în calitate de membri ai Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor nefiind în culpă în raport de succesiunea legislativă emisă de la data pronunțării hotărârii judecătorești.

Este de reținut că deciziile de invalidare au fost emise anterior deciziei Curții Constituționale nr. 686 din 26 noiembrie 2014 publicat în Monitorul Oficial nr. 68 din 27 ianuarie 2015 prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică în cazul actelor emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil sau definitiv asupra întinderii dreptului.

În consecință, în raport de împrejurările expuse, se constată că în mod corect instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Nici criticile vizând respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a deciziilor de invalidare nu pot fi reținute în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală și art. 21 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 lege specială care instituie o procedură specială de contestare a deciziilor de invalidare.

În condițiile în care, în prezenta cauză, recurenții au solicitat instanței aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 ca urmare a nerespectării Sentinței civile nr. 220/2011 a Curții de Apel Cluj irevocabilă prin Decizia nr. 1016/2012 a ÎCCJ, criticile vizând respingerea greșită a excepției de nelegalitate a deciziilor de invalidare contestate în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Cluj în raport de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, nu pot fi reținute, argumentele expuse de prima instanță fiind corecte, urmând a fi însușite de instanța de recurs.

Nu pot fi reținute nici criticile vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților în raport de petitul doi al acțiunii astfel cum au fost formulate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, vizând plata penalităților pentru întârziere, având în vedere dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora obiectul și limitele procesului civil sunt stabilite prin cererile și apărările părților dar și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 24 alin. (2) teza a II-a din același act normativ.

În condițiile în care criticile vizând aplicarea amenzii au fost respinse pentru considerentele expuse mai sus, criticile vizând penalitățile nu se impun a mai fi analizate.

Recursul formulat de pârâta BB. vizează exclusiv calitatea sa procesuală, având în vedere data emiterii deciziilor de invalidare și data numirii în funcție.

Este de observat că reclamanții nu au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 în raport de deciziile de invalidare ci pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, executare ce se întinde și după perioada când a devenit vicepreședinte și membru al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, până la emiterea titlurilor de despăgubiri și, ca urmare criticilor formulate de această recurentă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și de pârâta BB. împotriva Sentinței nr. 359 din data de 26 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursurile declarate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și de pârâta BB. împotriva Sentinței nr. 359 din data de 26 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1181/2017
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, urmare a
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1857/2016
nților de expropriere a parcelei de 5.169 mp, valoarea totală a despăgubirii este de 707.932 RON, echivalentul a 162.102 euro. 3. Curtea de Apel Cluj, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de reclamanții A. și B., pârâtul Statul Ro
ÎCCJ 2018-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2018
cios administrativ și fiscal, la data de 26 ianuarie 2015, sub nr. x/2015. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 107 din 23 februarie 2015, astfel cum a fost îndreptată, din oficiu, prin încheierea de cameră de consiliu pron
ÎCCJ 2018-02-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios adm
ÎCCJ 2011-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2536/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantele
Sursă