POWERACT INDUSTRIES v. TURKEY

Societatea reclamantă, Poweract Industries, este o companie privată care se află în Hong Kong. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl S. Tepe, un avocat care practică în Mersin. La 13 martie 2002, societatea reclamantă a participat la o licitație deținută de Biroul Mersin de Execuție (Icra Müdürlüğü). Nu au existat alți participanți și societatea reclamantă a cumpărat 17.000 de telefoni care au fost importați de o altă companie privată care au dispărut mai târziu fără a efectua plata. La 26 aprilie 2002, după ce vânzarea a devenit finală, societatea reclamantă a solicitat livrarea telefonilor. Oficiul de aplicare a normelor Mersin a refuzat livrarea din cauza faptului că Oficiul vamal a solicitat, într-o scrisoare din data de 25 ianuarie 2002, anularea procedurii de vânzare și de livrare din cauza taxei vamale în curs de desfășurare.

La 2 mai 2002, societatea reclamantă a depus o plângere la Oficiul judecătorului de aplicare a măsurilor Mersin (Icra Tetkik Mercii Hakimi) și a solicitat livrarea telefonilor, precum și anularea deciziei Biroului de aplicare a procedurii Mersin. La 7 mai 2002, judecătorul Oficiului de Execuție a Mersinului a susținut că, în conformitate cu dispozițiile relevante, Oficiul vamal ar fi putut solicita anularea ofertei înainte de a deveni finală, în timp ce legea nu prevede anularea ofertei după ce vânzarea a devenit finală. La 14 mai 2002, Biroul de aplicare a normelor de aplicare a mersinului a notificat Oficiul Vamal al deciziei menționate mai sus și a solicitat livrarea telefonilor societății reclamante.

La 6 iunie 2002, societatea reclamantă a trimis o scrisoare Biroului vamal, cerând livrarea telefonului. Telefoanele nu au fost furnizate încă atunci când cererea a fost depusă la Curte. Plângerile criminale ale companiei solicitante împotriva a trei ofițeri vamal nu au fost de niciun folos.

The applicant company, Poweract Industries, is a private company which is based in Hong Kong. It is represented before the Court by Mr S. Tepe, a lawyer practising in Mersin. On 13 March 2002 the applicant company participated in a tender held by the Mersin Enforcement Office (İcra Müdürlüğü). There were no other participants and the applicant company bought 17,000 telephones that had been imported by another private company which had later disappeared without making payment. On 26 April 2002, after the sale became final, the applicant company requested delivery of the telephones. The Mersin Enforcement Office refused delivery on the ground that the Customs Office had requested, in a letter dated 25 January 2002, that the sale and delivery procedure be annulled on account of outstanding customs duty.

On 2 May 2002 the applicant company filed a complaint with the Office of the Mersin Enforcement Judge (İcra Tetkik Mercii Hakimliği) and requested delivery of the telephones as well as the annulment of the Mersin Enforcement Office’s decision. On 7 May 2002 the Judge of the Mersin Enforcement Office held that, in accordance with the relevant provisions, the Customs Office could have requested cancellation of the tender before it became final, whereas the law did not provide for the annulment of a tender after the sale had become final. On 14 May 2002 the Mersin Enforcement Office notified the Customs Office of the above-mentioned decision and requested delivery of the telephones to the applicant company.

On 6 June 2002 the applicant company sent a letter to the Customs Office, requesting delivery of the telephones. The telephones had still not been delivered when the application was lodged with the Court. The applicant company’s criminal complaints against three customs officers were to no avail.