ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4280/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantele, Comuna Posești și

Comisia Locală a comunei Posești de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a Legii nr.

1/2000, au chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Alimentației și SC P.

Prahova SA Lipănești, prin lichidator, SC E. SRL Ploiești, pentru a se dispune

anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor seria N.07 nr. 0632 din 16 octombrie 2002 emis de Ministerul

Agriculturii și Alimentației, pentru terenul în suprafață de 3,96 ha, în

favoarea societății comerciale pârâte.

Reclamantele au arătat că, la 24

octombrie 2000, au aflat de existența certificatului în discuție, pe care l-au

contestat în termen, întrucât terenurile din incintă și căile de acces la

anexele societății pârâte, cuprinse în act, fac obiectul Legii nr. 18/1991, a

Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, fiind ale cetățenilor cărora li s-a

reconstituit dreptul de proprietate la ferma Posești, având calitatea de

acționari și locatori, astfel încât le sunt lezate drepturile recunoscute prin

lege.

Prin întâmpinare, Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a invocat excepțiile necompetenței

materiale a instanței de contencios administrativ și a lipsei calității sale

procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2001

Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, a respins ca

nefondate cele două excepții, reținând că, prin acțiune, se atacă un act

administrativ emis de o autoritate administrativă centrală și deci, ministerul

pârât are calitate procesuală pasivă, fiind emitentul actului, iar competența

materială a instanței este prevăzută expres de art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

La 26 martie 2001, prin încheiere,

în baza art. 244 pct. 2 C. proc. civ., aceeași instanță, a dispus suspendarea

cauzei până la soluționarea cercetărilor penale, sub aspectul infracțiunilor de

fals și uz de fals.

În urma adresei nr. 1084316 din 24

iulie 2001 a Postului de poliție Posești, cauza a fost repusă pe rol.

La 17 septembrie 2001, C.D. a

formulat cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât acesta îi

lezează dreptul său de proprietate, ca moștenitor al defuncților săi părinți și

pentru care, în temeiul Legii nr. 18/1991, i s-a reconstituit dreptul de

proprietate pentru suprafața de 10 ha teren, în echivalent arabil la societatea

pârâtă la care este acționar. Intervenientul a susținut că, în conformitate cu

Legea nr. 1/2000, va trebui să i se restituie în natură suprafața de teren până

la limita de 2,63 ha, de care părinții săi au fost deposedați fără titlu legal

în anul 1949.

Prin încheierea din 11 octombrie

2001, instanța a dispus în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995, suspendarea

soluționării cauzei, întrucât s-a deschis procedura de reorganizare judiciară a

societății pârâte.

Comuna Posești și Comisia de

Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei Posești Prahova au declarat recurs, ce a

fost admis prin decizia nr. 1702 din 30 aprilie 2002 a Curții Supreme de

Justiție și s-a casat încheierea atacată, în sensul respingerii cererii de

suspendare a judecății cauzei.

S-a reținut că, în conformitate cu

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării

judiciare și a falimentului, astfel cum a fost republicată la 13 decembrie

1999, de la data deschiderii procedurii reorganizării și lichidării judiciare,

se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea

creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

În speță, nu se valorifică un drept

de creanță, ci un drept real, astfel că textul invocat nu-și găsește aplicarea.

Pârâta SC P. Prahova SA Lipănești,

prin lichidator SC E. SRL Ploiești, a invocat excepțiile privind lipsa

calității procesuale active a reclamantelor și a intervenientului, excepția

tardivității cererii de intervenție formulată de intervenientul C.D., excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990,

a contenciosului administrativ, de către intervenient, iar pe fondul cauzei a

solicitat respingerea acțiunii.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 98 din 23 mai

2003, a respins ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale

active a reclamantelor și intervenientului și privind tardivitatea cererii de

intervenție în interes propriu formulată de C.D.. Prin aceeași sentință, s-a

admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din

Legea nr. 29/1990, de către intervenientul C.D. și s-a respins ca inadmisibilă

cererea de intervenție în interes propriu formulată de acesta, iar pe fond s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante, cu obligarea

reclamantelor și a intervenientului la plata a 5 milioane lei cheltuieli de

judecată către pârâtă, prin lichidator.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că atât reclamantele au calitate procesuală activă și că intervenientului nu i

s-a comunicat actul contestat, astfel că cererea sa de anulare este socotită ca

făcută în termen.

Cererea de intervenție în interes

propriu a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru neefectuarea procedurii

prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului

administrativ.

Acțiunea reclamantelor a fost

respinsă, avându-se în vedere probele cu acte și expertiză tehnică topo

efectuată în cauză, reținându-se că nu s-a produs vreo vătămare unui drept

recunoscut de lege prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, eliberat societății pârâte.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamantele au declarat recurs, în baza art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ. și au solicitat admiterea lui și casarea sentinței, iar în fond

admiterea acțiunii.

Se susține că hotărârea a fost dată

cu aplicarea greșită a legii și că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc

de apărare și asupra unei dovezi administrate hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

Astfel, s-a arătat că din expertiza

completatoare efectuată de expert B.L., rezultă că sunt suprafețe disponibile

în totalul de 9029 mp, că se încalcă drepturile unor cetățeni, precum și căile

de acces la drumul public, respectiv 1656 mp la punctul Ferma Posești –

depozit.

În recurs s-a mai susținut că

instanța nu a avut în vedere nici împrejurarea că adeverința nr. 1154/2000

constituie un fals și că judecătorul care a judecat fondul era incompatibil,

întrucât s-a pronunțat și în cererea de suspendare a judecății cauzei.

Recursul este nefondat.

Cu privire la actul fals, instanța

de fond a avut în vedere adresa nr. 1084316 din 24 iulie 2001 a Postului de

poliție Posești, conform căreia în urma expertizei grafologice s-a dovedit că

adeverințele nr. 1154 din 17 martie 2000 (în număr de 4), nu sunt semnate de

secretarul Primăriei Posești, dar la darea soluției, s-a reținut corect

situația de fapt dovedită prin actele depuse și concluziile expertizei tehnice

topo, efectuată de expert B.L., împreună cu consilierii experți B.T., pentru

reclamante și S.A., pentru pârâtă.

Din cele 4 adeverințe (nr.

1154/2000) rezultă că terenurile de 6311 mp, 24.998 mp, 2567 mp și 3489 mp.,

ocupate de curți - construcții din incinta Fermei Posești – sediu, depozit,

saivan și anexe, nu fac obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, nici a Legii

nr. 1/2000.

Dar aceeași situație rezultă și din

actul nr. 91 din 17 octombrie 2002 emis de A.D.S. Prahova.

În condițiile date, justificat

instanța a reținut concluziile expertizei care a arătat că suprafața ce face

obiectul actului contestat este de 3,96 ha teren situat în comuna Posești, din

care 36.865 mp se află în incinta Fermei Posești, unde se află sediul,

depozitul, saivanul și anexele fermei, aparținând societății pârâte.

Construcțiile de pe acest teren au

fost edificate de societatea pârâtă în regie proprie, în cadrul unor obiective

de investiții pe bază de documentații tehnice și autorizație de construire.

Terenul ce cuprinde cele 4 incinte construite și care aparțin fermei, nu face

obiectul Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 1/2000 și deci, recurentelor nu

le-a fost vătămat un drept recunoscut de lege prin actul contestat.

Nici critica privind

incompatibilitatea judecătorului care a soluționat cauza nu poate fi primită.

Art. 24 C. proc. civ., arată că:

„Judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la

judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare

după casare. De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost

martor, expert sau arbitru în aceeași pricină”.

Pe fondul cauzei, judecătorul s-a

pronunțat numai în hotărârea atacată, astfel că nu exista vreun motiv de

incompatibilitate.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

Potrivit art. 274 C. proc. civ.,

recurentele vor fi obligate la 10 milioane lei cheltuieli de judecată către

intimata SC P. Prahova SA, prin lichidator SC E. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comuna

Posești, județul Prahova și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991

Posești, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 98 din 23 mai 2003 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Obligă recurenții la 10.000.000 lei

cheltuieli de judecată către intimata SC E. SRL Lipănești.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 noiembrie 2003.