COURTEN v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, Andrew Courten, este un național britanic care s-a născut în 1957 și trăiește în Londra. El este reprezentat în fața Curții de către dl P. Hamlin, un avocat practicant la Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a întâlnit prima dată partenerul său pe termen lung, dl Stanley, în octombrie 1978 și au început să trăiască împreună la scurt timp după aceea. Ei au luat decizia că toate veniturile și activele vor fi deținute în comun. În 1984, au achiziționat o proprietate pe care o dețin ca chiriași comune și au împărtășit plățile ipotecare. În 2003 au sărbătorit 25 de ani împreună. La 1 ianuarie 2005, dl Stanley a murit brusc. La 21 aprilie 2005, reclamantul a scris o scrisoare Revenuului Internal (mai târziu redenumit HMRC) cerând o concesiune fiscală extra-estatuală echivalent cu scutirea de impozitul asupra moștenirii pe care un soț ar fi primit-o în temeiul articolului 18 din Legea privind impozitul asupra moștenirii din 1984 („ITA”). Prin scrisoarea din 22 iunie 2005, veniturile interne au informat reclamantul că scutirea prevăzută la secțiunea 18 nu era disponibilă și l-au trimis la cazul Holland c. IRC ([2003] STC (SCD) 43) în care scutirea din secțiunea 18 a fost refuzată unui cuplu de locuitori heterosexuali necăsătorit. Prin scrisoarea din 25 iulie 2005, reclamantul a distins cazul Holland prin faptul că el și partenerul său, spre deosebire de cohabite heterosexuale, nu au putut să se căsătorească și au fost refuzate accesul la orice drept de scutire. El a susținut că refuzul de a extinde scutirea la un cuplu de homosexualitate interzis să se căsătorească a fost contrar articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 28 iulie 2005 HMRC a trimis reclamantului un aviz de determinare care indică faptul că comisarii au determinat că art. 18 nu se aplică proprietății sale. La 24 august 2005, reclamantul a anunțat că intenționează să apeleze la comisarii speciali pentru venituri și vamaluri, invocand, printre altele, art. 14 din convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. La 12 ianuarie 2006, reclamantul a fost avertizat de către consilierul principal, Lord Lester Q.C., că apelul său nu a avut nici o perspectiva rezonabilă de succes în temeiul Actului privind drepturile omului din 1998, deoarece nu a fost posibil, având în vedere decizia Casei Lordilor din R (Wilkinson v IRC) ([2005] 1 WLR 1718) pentru a fi interpretat în sensul articolului 18 pentru a respecta Convenția sau pentru HMRC să-i acorde o concesiune extraestatuală echivalentă cu scutirea legală. Reclamantul a afirmat că a fost evaluat ca fiind responsabil să plătească o sumă de peste 475.000 GBP în ceea ce privește cota dlui Stanley din activele lor deținute în comun, inclusiv de domiciliu. A se vedea dreptul intern relevant, astfel cum se prevede în Burden c. Regatul Unit [GC], nr. 13378/05, §§§13-24, CEDO 2008-...).

The applicant, Andrew Courten, is a British national who was born in 1957 and lives in London. He is represented before the Court by Mr P. Hamlin, a solicitor practising in London. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant first met his long-term partner, Mr Stanley, in October 1978 and they began living together shortly afterwards. They took the decision that all income and assets would be jointly owned. In 1984 they purchased a property which they owned as joint tenants and shared the mortgage payments. In 2003 they celebrated 25 years together. On 1 January 2005 Mr Stanley died suddenly. On 21 April 2005 the applicant wrote a letter to the Inland Revenue (later renamed HMRC) asking for an extra-statutory tax concession equivalent to the exemption from inheritance tax which a spouse would have received under section 18 of the Inheritance Tax Act 1984 (“ITA”). By letter dated 22 June 2005 the Inland Revenue informed the applicant that the exemption under section 18 was not available and referred him to the case of Holland v. IRC ([2003] STC (SCD) 43) in which the section 18 exemption was refused to an unmarried heterosexual co-habiting couple. By letter dated 25 July 2005, the applicant distinguished the Holland case by pointing out that he and his partner, unlike heterosexual co-habitees, had been unable to marry and had been denied access to any right to exemption. He submitted that the refusal to extend the exemption to a same-sex cohabiting couple that had been prohibited from marrying was contrary to Article 14 of the Convention in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1. On 28 July 2005 the HMRC sent the applicant a Notice of Determination indicating that the Commissioners had determined that section 18 did not apply to his estate. On 24 August 2005 the applicant gave notice that he intended to appeal to the Special Commissioners for Revenue and Customs, invoking inter alia Article 14 of the Convention in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1. On 12 January 2006 the applicant was advised by leading counsel, Lord Lester Q.C., that his appeal had no reasonable prospect of success under the Human Rights Act 1998 since it was not possible, in the light of the decision of the House of Lords in R (Wilkinson v IRC) ([2005] 1 WLR 1718) for section 18 to be construed so as to comply with the Convention or for HMRC to grant to him an extra-statutory concession equivalent to the statutory exemption. The applicant stated that he had been assessed as liable to pay a sum in excess of GBP 475,000 in respect of Mr Stanley’s share of their jointly-owned assets, including their home. See the Relevant Domestic Law, as set out in Burden v. the United Kingdom [GC], no. 13378/05, §§13-24, ECHR 2008-...).