ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5325/2018

Ședința publică din data de 12 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 august 2018, pe rolul Judecătoriei Moinești, sub nr. x/2014, astfel cum a fost precizată la 18 februarie 2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 13.000 RON, actualizată la data plății conform indicelui de inflație de la data predării reprezentând contravaloarea a 52 de capre, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1350 Noul C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1511 din 30 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Moinești (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată în data de 05 septembrie 2017), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a fost obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 13.000 RON reprezentând contravaloarea a 52 de capre, suma ce va actualizată cu indicele de inflație de la data 30.09.2013 și până la data plății efective. A fost obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2355 RON, reprezentând taxă de timbru și onorariu apărător.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel B., arătând că reclamantul a recuperat în totalitate prejudiciul, eroarea nu-i aparține și nu a solicitat să îl apere nici un apărător.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, întrucât apelantul nu mai poate declara din nou apel îndreptat împotriva aceleiași hotărâri prin care s-a soluționat fondul cauzei, având în vedere că apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1511 din 30 septembrie 2015 a Judecătoriei Moinești a fost soluționat de Tribunalul Bacău prin decizia civilă nr. 497 din 21 iunie 2017 prin care s-a constatat perimarea cererii.

Prin decizia civilă nr. 292/2018 din 02 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă s-a respins ca inadmisibil apelul promovat de către apelantul - pârât B., împotriva sentinței civile nr. 1511 din 30 septembrie 2015 a Judecătoriei Moinești, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A..

Împotriva acestei decizii B. a declarat recurs, neîncadrat în drept.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău la 26 octombrie 2017.

Tribunalul Bacău a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 20 iulie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 292/2018 din 02 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Bacău este Curtea de Apel Bacău rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 292/2018 din 02 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2018.