LOZINSCHI v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
LOZINSCHI v. MOLDOVA (CtEDO, 2008)
Reclamanții, dl Victor Lozinschi și dna Maria Rujavnița, sunt resortisanți moldoveni care s-au născut în 1957 și, respectiv, în 1954. Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl Ivan Moscal, avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Vladimir Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 februarie 2000, reclamanții și-au încredințat marfa unui terț pentru transport de la Turcia la Moldova. În aceeași dată, terțul a fost arestat la vamalul moldovenesc pentru acuzații de contrabandă, iar marfa reclamanților a fost confiscată de poliție ca probă. Prin o hotărâre finală din 26 septembrie 2000, Curtea Supremă de Justiție a achiziționat terțul și a ordonat restituirea mărfurilor reclamanților. Din moment ce o parte din mărfurile confiscate a fost furată de la secția de poliție, reclamanții au introdus o acțiune împotriva Ministerului de Interne („ Ministerul”) în căutarea unei compensații pentru bunurile furate. Prin o hotărâre finală din 9 octombrie 2002, Curtea de District Centru a hotărât în favoarea reclamanților și a ordonat Ministerului să plătească dlui Lozinschi 1.715 dolari americani (USD) (23.287.52 lei moldoveni (MDL) la momentul respectiv) în compensație pentru marfa furată și 6500 MDL (488 euro (EUR) la momentul respectiv) în ceea ce privește costurile juridice. De asemenea, a ordonat Ministerului să plătească doamnei Rujavnița echivalentul în moneda națională de 1,445 USD (MDL 19,617,03 USD) în compensație pentru mărfuri furate și 5.000 MDL (376) în ceea ce privește costurile juridice. La 12 noiembrie 2002, judecătorul a primit mandatul de executare. La 10 aprilie 2003, un judecător a instituit o procedură administrativă împotriva administrației competente a Ministerului, care nu a respectat hotărârea finală în favoarea reclamanților. În urma comunicării cererilor, la 5 decembrie 2007, Guvernul a informat Curtea că la 5 decembrie 2005 și la 2 martie 2006, dl Lozinschi a fost plătit 2 000 MDL 133 și 26,079,70 MDL (1,684, respectiv), reprezentând sumele atribuite de hotărârea din 9 octombrie 2002. De asemenea, au informat că, la 11 noiembrie 2005 și la 2 martie 2006, doamna Rujavnița a fost plătită 2 000 MDL (134 EUR) și 21,187,20 MDL (1368), respectiv, reprezentând sumele acordate de hotărârea din 9 octombrie 2002. Guvernul a atașat, de asemenea, copiile primitelor semnate de solicitanți. Guvernul a informat de asemenea Curtea că, după primirea acestor sume, reclamanții au introdus acțiuni separate împotriva Ministerului, cerând compensații pentru prejudiciu material suferite ca urmare a imposibilității lor de a-și utiliza banii între octombrie 2002 și martie 2006. Prin o hotărâre finală din 6 aprilie 2007, Curtea de District Centru a hotărât în favoarea dlui Lozinschi și a ordonat Ministerului să-i plătească 10 889,88 EUR (652) în compensație pentru prejudiciu material suferite ca urmare a imposibilității sale de a-și utiliza banii. La 12 decembrie 2006, Curtea de Apel Chișinău a hotărât în favoarea dnei Rujavnița și a acordat compensația în suma de 8 976 MDL (519). În mai și martie 2007, un judecător a primit mandatele de executare în ceea ce privește hotărârile din 6 aprilie 2007 și, respectiv, 12 decembrie 2006, iar la 21 august 2007, reclamanții au fost plătiți sumele datorate. Guvernul a prezentat, de asemenea, copii ale documentelor relevante.