Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.626/1/2020 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 27 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.280/63/2019, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, A, în numele şi pentru membrii de sindicat, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului B la plata diferenţelor de drepturi salariale aferente gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă în perioada ianuarie-august 2019, prin raportare la salariul de încadrare.

În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că, în perioada dedusă judecăţii, membrii de sindicat au efectuat gărzi pentru asigurarea continuităţii activităţii medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru (gărzi suplimentare) în temeiul unor contracte individuale de muncă cu timp parţial şi, deşi în baza art. 3 alin. (1) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, trebuiau salarizaţi cu tariful orar aferent salariului de bază, în mod nelegal, pârâtul s-a raportat la salariul de încadrare avut în ianuarie 2018, fără a avea în vedere majorările acordate ulterior acestui moment şi ignorând aplicarea limitată în timp a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Tribunalul Dolj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 3.076 din 31 octombrie 2019, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale pentru gărzile efectuate în afara normei de bază pentru lunile ianuarie-august 2019, rezultate între drepturile băneşti calculate prin raportare la salariul de încadrare şi cele efectiv plătite de pârât.

Tribunalul a reţinut că orele de gardă suplimentare sunt efectuate de medici în baza unui contract de muncă cu timp parţial, contractele încheiate de salariaţii reprezentaţi în cauză fiind distincte de contractul individual de muncă în baza căruia reclamanţii îşi desfăşoară funcţia de bază, obiectul contractului de muncă cu timp parţial constituindu-l efectuarea gărzilor în afara normei legale şi a programului de lucru aferent funcţiei de bază.

În ceea ce priveşte salariul cuvenit muncii astfel prestate, la litera H) din contract se prevede că drepturile salariale aferente muncii prestate în baza contractului cu timp parţial se determină prin raportare la salariul de bază brut lunar, care va fi ajustat în funcţie de modificările legislative ulterioare.

Aşadar, rezultă în mod evident că, pentru munca prestată în vederea asigurării continuităţii activităţii medicale, medicilor li se cuvine un salariu determinat prin raportare la salariul de bază brut lunar în plată aferent funcţiei de bază.

Salariul cuvenit muncii prestate în baza unui contract distinct (contract individual de muncă cu timp parţial) nu poate fi considerat ca făcând parte din categoria sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi altor elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.

Acest lucru este evident şi logic, sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile etc. fiind menţionate în contractul încheiat pentru funcţia de bază în capitolul aferent salariului aferent acestei funcţii şi reprezentând, alături de salariul de bază, componente ale salariului cuvenit angajatului.

Dimpotrivă, salariul cuvenit medicilor pentru activitatea de gardă suplimentară este unul distinct, independent de salariul aferent funcţiei de bază, datorat de angajator în baza unui alt raport juridic (cel rezultat din încheierea unui contract de muncă cu timp parţial) şi reprezentând contraprestaţia unei alte activităţi, respectiv efectuarea gărzilor în afara normei legale şi a programului de lucru aferent funcţiei de bază.

Aşadar, este greşită susţinerea pârâtei în sensul că aceste drepturi salariale se determină prin raportare la dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, prevederi care, în speţă, nu sunt incidente.

În realitate, drepturile salariale cuvenite se determină, aşa cum se precizează în mod expres în contractul individual de muncă cu timp parţial, prin raportare la salariul de bază brut lunar, care va fi ajustat în funcţie de modificările legislative ulterioare.

Această dispoziţie contractuală este în concordanţă cu prevederile cap. VIII din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care la art. 106 prevede că „Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile. (2) Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru”.

În acelaşi sens, la art. 104 se menţionează expres că „Salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care are acelaşi tip de contract individual de muncă, prestează aceeaşi activitate sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial, avându-se în vedere şi alte considerente, cum ar fi vechimea în muncă şi calificarea/aptitudinile profesionale”.

Aşadar, pentru activitatea astfel prestată, identică cu cea desfăşurată în baza contractului de muncă pentru funcţia de bază, salariatului i se cuvine salariul aferent funcţiei, în plată la data prestării activităţii, evident, proporţional cu timpul efectiv lucrat.

Altfel spus, drepturile salariale aferente muncii prestate ca „gardă suplimentară” în perioada ianuarie-august 2019 se calculează prin raportare la salariul în plată, aferent funcţiei de bază (având în vedere că activitatea prestată ca gardă suplimentară este identică cu cea prestată în baza contractului individual de muncă pentru funcţia de bază).

Instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd că „personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază”.

Cum pentru perioada dedusă judecăţii nu există o prevedere legală contrară ulterioară care să înlăture aplicarea acestor dispoziţii legale, preluate şi consfinţite prin contractul individual de muncă cu timp parţial încheiat cu fiecare dintre membrii de sindicat din cauză, instanţa a constatat că în mod greşit pârâtul a plătit drepturile salariale cuvenite prin raportare la salariul aferent lunii ianuarie 2018, şi nu la salariul în plată, cuvenit la data prestării activităţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B, în motivarea căruia a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, reţinând în mod eronat că acestea nu s-ar aplica, începând cu 1 ianuarie 2019, şi orelor de gardă efectuate de medici pentru asigurarea continuităţii, drepturile băneşti aferente acestora reprezentând „alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar”, ce au fost menţinute la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018.

În acest sens, apelantul a invocat prevederile art. 1 alin. (6) şi art. 42 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004 şi a susţinut că drepturile băneşti cuvenite medicilor pentru orele de gardă efectuate peste programul normal de lucru sunt incluse în salariul brut şi plătite odată cu celelalte drepturi salariale cuvenite lunar.

În cadrul soluţionării apelului s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă.

Instanţa de sesizare a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, după cum urmează:

Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, dispoziţii în vigoare pentru perioada raportată la care se solicită plata diferenţelor salariale şi art. 3 alin. (1) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, în sensul de a se stabili dacă, începând cu data de 1.01.2011, după abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, prin Legea-cadru nr. 284/2010, tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază este cel stabilit potrivit art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, prin raportare la prevederile art. 30 alin. (5) lit. a) şi anexa II/2 din Legea nr. 330/2009 şi la dispoziţiile art. 3 alin. (1) din anexa nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010, dacă, în urma lămuririi modului de interpretare şi aplicare a prevederilor indicate la pct. 1, se ajunge la concluzia că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, niciunul din actele normative care au reglementat asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice nu ar mai dispune prin nicio prevedere asupra modului de stabilire a tarifului orar pentru activitatea de gardă.”

Pornind de la prevederile legale incidente în cauză, instanţa de sesizare a arătat că problema a cărei lămurire se impune vizează în ce măsură drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de muncă pot fi considerate ca reprezentând elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar aferent funcţiei de bază, în condiţiile în care, în prezent, acestea sunt salarizate în baza unui contract de muncă cu timp parţial, dar cu tariful orar aferent salariului de bază.

Totodată, deşi legiuitorul a înţeles să reglementeze expres o modalitate de salarizare a activităţii prestate în linia de gardă similară remunerării orelor suplimentare, a prevăzut concomitent şi obligativitatea încheierii între medici şi unităţile sanitare a unor contracte de muncă cu timp parţial în acest scop.

Or, deşi nu se poate nega că, faptic, au fost încheiate două contracte de muncă, între reclamanţi şi unitatea sanitară există totuşi un singur raport de muncă, cel aferent contractului individual de muncă cu normă întreagă, faţă de care contractul cu timp parţial are în mod evident caracter accesoriu.

În acest sens, obiectul unui asemenea contract de muncă cu timp parţial este reprezentat de efectuarea gărzilor de către personalul sanitar în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru la funcţia de bază, salariul este stabilit în raport cu tariful orar aferent salariului de bază, iar durata acestui contract nu poate fi decât aceeaşi cu cea a contractului de muncă încheiat cu normă întreagă.

Or, câtă vreme salariaţii în discuţie au, în esenţă, un singur salariu de bază, în temeiul căruia este stabilit şi tariful orar aferent activităţii prestate în linia de gardă, aceştia ar trebui să beneficieze de un singur salariu brut lunar, fiind discutabilă aşadar şi din această perspectivă ipoteza existenţei în plată a două remuneraţii distincte, aferente unor contracte de muncă distincte.

Prin prisma acestor argumente, se constată că există posibilitatea interpretării diferite a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, câtă vreme dispoziţiile care reglementează drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă au un caracter contradictoriu şi incomplet şi nu se corelează cu alte dispoziţii referitoare la salarizare.

Opinia completului de judecată este în sensul că drepturile salariale cuvenite activităţii prestate de medici în vederea asigurării continuităţii activităţii medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază nu se încadrează în categoria drepturilor băneşti la care face referire art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (sporuri, indemnizaţii, compensaţii, prime şi alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară).

Argumentele avute în vedere în acest sens vizează, pe de o parte, succesiunea în timp a dispoziţiilor legale referitoare la salarizarea personalului medical, din cuprinsul cărora rezultă că, atunci când a intenţionat să excepteze drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă de la acordarea majorărilor prevăzute în contextul aplicării etapizate a Legii- cadru nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut în mod expres acest lucru, la art. 38 alin. (3) lit. h) din lege, iar aceste dispoziţii au avut o aplicare limitată în timp, anume până în decembrie 2018.

Pe de altă parte, nu pot fi ignorate consecinţele opţiunii legiuitorului în a reglementa salarizarea acestei activităţi prin încheierea unui contract de muncă cu timp parţial, iar faptul că între medici şi aceeaşi unitate sanitară au fost încheiate două contracte de muncă distincte produce efecte în mod incontestabil şi sub aspectul naturii juridice a drepturilor salariale cuvenite în baza acestora.

A a apreciat că dispoziţiile legale sunt clare, invocând ca argument suplimentar faptul că munca medicilor este aceeaşi şi atunci când ei efectuează o gardă obişnuită şi atunci când efectuează gărzi suplimentare, astfel că şi salarizarea ar trebui făcută în raport cu acelaşi salariu de bază.

B nu a formulat un punct de vedere, solicitând doar sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit prevederilor legale incidente.

Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a susţinut că drepturile salariale aferente orelor de gardă reprezintă unul dintre elementele de salarizare ale contractului individual de muncă de bază, iar dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (în forma avută înainte de modificare) limitează, pentru luna ianuarie 2019, cuantumul sporurilor şi al celorlalte elemente salariale la nivelul avut în luna decembrie 2018, în acest sens fiind jurisprudenţa înaintată de Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Maramureş şi Tribunalul Hunedoara, care au transmis fiecare câte o hotărâre judecătorească şi punctul de vedere exprimat Curtea de Apel Suceava.

Într-o a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că drepturile salariale aferente activităţii prestate de către medici în linia de gardă, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, nu fac parte din categoriile de venituri la care se referă art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, deoarece nu reprezintă un adaos la salariul de încadrare cuvenit pentru funcţia de bază, ci o remuneraţie distinctă, cuvenită în baza unui contract individual de muncă distinct, aşa cum rezultă din punctul de vedere înaintat de Curtea de Apel Braşov şi hotărârea judecătorească transmisă de Tribunalul Iaşi.

Curţile de apel Bacău, Constanţa, Galaţi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Târgu Mureş şi Timişoara nu au identificat jurisprudenţă şi nu au înaintat punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.205/C/2.401/III-5/2020 din 10 iulie 2020, a arătat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă.

La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Curţii Constituţionale nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă cu privire la chestiunea de drept analizată.

Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă au fost propuse două variante de dezlegare a chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. Într-o opinie (majoritară) s-a apreciat că drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Într-o altă opinie (minoritară) s-a considerat că drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, nu pot fi considerate ca făcând parte din categoria „celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar” la care se referă dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, pentru a se putea admite menţinerea acestora la nivelul cuantumului acordate pentru luna decembrie 2018 [respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017].

Pentru declanşarea procedurii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

Toate aceste condiţii sunt îndeplinite în cauză.

Astfel, litigiul în cadrul căruia s-a pus problema sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile se află pe rolul unui complet al Curţii de Apel Craiova care, potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 96 pct. 2 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, va soluţiona cauza în ultimă instanţă.

Condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept ce face obiectul sesizării este îndeplinită, deoarece, faţă de obiectul litigiului – obligarea angajatorului la plata diferenţelor de drepturi salariale aferente gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă în perioada ianuarie – august 2019 – soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

Subsecvent stabilirii naturii drepturilor salariale cuvenite activităţii prestate de medici în linia de gardă, ca reprezentând sau nu „elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar”, se va determina în ce măsură acestea puteau fi menţinute sau nu la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 [respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017], cu consecinţe asupra îndreptăţirii reclamanţilor la acordarea diferenţelor de drepturi salariale solicitate.

Deşi legiuitorul nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept” folosită în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, în interpretarea acestei noţiuni, doctrina afirmă că norma de drept disputată trebuie să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară

Examinând sesizarea pendinte, punctele de vedere şi argumentele exprimate de instanţele din ţară, s-a apreciat chestiunea de drept supusă dezbaterii ca fiind una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

Examenul jurisprudenţial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudenţă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situaţie care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Aşa fiind, condiţia noutăţii se verifică, devenind actuală cerinţa interpretării si aplicării normei de drept respective.

Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat chestiunea de drept care constituie obiect al sesizării, iar problema de drept supusă dezbaterii nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Prin urmare, sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind declanşarea procedurii hotărârii prealabile.

Salarizarea personalului medical se realizează în baza Legii-cadru nr. 153/2017, care, referitor la salariul de bază, cuprinde o serie de reglementări ce s-au aplicat în mod etapizat, astfel cum în mod expres statuează art. 38 alin. (1): „Prevederile prezentei legi se aplică în mod etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.”

Potrivit art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 au fost menţinute în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017: „cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Începând cu 1 ianuarie 2018, s-au acordat, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. a) din acelaşi act normativ, următoarele creşteri salariale: „cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

În plus, conform art. 38 alin. (3) lit. b) „prin excepţie de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţii de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022”.

Prin urmare, art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie în mod expres majorarea la nivelul salariului de bază stabilit potrivit legii pentru anul 2022 numai pentru salariile de bază, nu şi pentru sporuri sau alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.

Însă, deşi personalul medical a beneficiat, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. a) şi lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, de două majorări ale salariului de bază acordate începând cu 1 ianuarie 2018, respectiv 1 martie 2018 şi deşi salarizarea personalului sanitar cu pregătire superioară pentru gărzile efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază, drepturile salariale cuvenite gărzilor efectuate nu au beneficiat de o majorare legală similară celei acordate în privinţa salariilor de bază.

Aceasta deoarece legiuitorul a prevăzut în mod expres o astfel de excepţie în privinţa drepturilor salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă prin reglementarea cuprinsă în art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul că: „Începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018.”

Pentru perioada 2019-2022 au fost reglementate alte creşteri ale salariilor de bază, în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în conformitate cu care: „În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018 (…)”, respectiv al art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.”

Însă, de la această majorare care se aplică începând cu 1 martie 2018, respectiv ianuarie 2019 – şi care a vizat, indiscutabil, salariile de bază, după cum în mod expres prevăd normele citate anterior – legiuitorul a exceptat o serie de drepturi salariale, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”, nivel care, potrivit art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, era deja determinat conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018.

În acest context, drepturile salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora este plafonat la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, respectiv ianuarie 2018.

Astfel, potrivit art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017: „Salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.”

Referirea la „celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar” pe care textul de lege o cuprinde, coroborată cu dispoziţiile art. 5 alin. (4) din cap. II al anexei nr. II la Legea- cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „contravaloarea gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază (…) face parte din suma salariilor de bază”, duce la concluzia că drepturile salariale aferente activităţii de gardă reprezintă un element al sistemului de salarizare specific personalului sanitar care urmează a fi incluse în salariul lunar.

Prin urmare, având natura unor elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar, drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă au fost plafonate, prin voinţa legiuitorului, începând cu 1 ianuarie 2019 la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, conform art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

Împrejurarea că, în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, „pentru gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) în vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă” nu schimbă natura juridică a drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă, ele rămânând în continuare elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar.

Scopul reglementării cuprinse în textul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este determinarea formei în care se concretizează raporturile de muncă între medici şi unitatea sanitară publică pentru gărzile efectuate peste norma legală de muncă şi programul normal de muncă la funcţia de bază, şi anume un contract individual de muncă cu timp parţial.

Important pentru soluţionarea prezentei sesizări este că acest contract se încheie pentru activitatea de gardă. Or, munca prestată cu titlu de activitate de gardă are mereu aceeaşi natură juridică şi, prin urmare, aceeaşi modalitate de salarizare, respectiv cea prevăzută de norma cu caracter general care o reglementează, respectiv art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi