ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2354/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Ș.A.și Ș.A.împotriva deciziei nr.459 din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții-pârâți ambii asistați de avocat Ș.N., intimații-reclamanți P.S.B. și P.O.P. ambii prin avocat A.R., intimații pârâți Consiliul General al Municipiului București și DAFI, ambii prin consilier juridic O. O. A lipsit intimata pârâtă S.C. “H.N.”SA. Procedura completă. Instanța pune în discuție aspectele privind competența de soluționare a pricinii în raport de valoarea contractului a cărui nulitate s-a solicitat, precum și soluționarea apelului la data de 27 septembrie 2001 față de intimatul reclamant P.C.decedat la 31 august 2001. Avocat Ș.N.

arată că, în opinia sa competența în primă instanță aparține judecătoriei având în vedere valoarea contractului, precum și faptul că nulitatea contractului constituie capătul principal de acțiune. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor cu trimitere la judecătorie, apelul fiind soluționat față de o persoană decedată. Avocat A.R. solicită respingerea recursului arătând că, întrucât, prețul real al contractului de vânzare era de 400.000.000 lei competența în primă instanță aparține tribunalului și că, prin soluționarea apelului față de decedatul P.C.nu s-a adus nici un prejudiciu nimănui. Consilier juridic O.O.arată că, în raport de valoarea contractului a cărui nulitate constituie capătul principal de acțiune, competența aparține judecătoriei și că, se impune casarea deciziei pronunțate de curtea de apel față de o persoană decedată, cu trimiterea la instanța de fond pentru rejudecare.

C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr.220 din 6.03.2001, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a civilă s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.S.B., P.C.și P.O.P.împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București, D.G.A.F.I București, S.C. H.N.SA, Ș.A.și Ș.A.și în consecință au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr.4, etaj 1 din imobilul situat în București str.Ion Mincu nr.3, sector 1. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.4124/24221/14.04.1997, încheiat între pârâta Primăria Municipiului București, prin SC H.N.SA și Ș.A.și Ș.E..

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt moștenitorii proprietarei inițiale a imobilului și prin sentința civilă nr.3399/1998 a Judecătoriei Sectorului 1 li s-a retrocedat imobilul, obligând Consiliul General al Municipiului București la predarea lui, sens în care s-a emis și dispoziția nr.8493980 a Primarului general al Municipiului București. Pârâții Ș.A.și Ș.A.dețin apartamentul nr.4 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4124/24221/1997, încheiat în temeiul Legii nr.112/1995. Prin compararea titlurilor de proprietate deținute de părți, conform art.480 C.civ., instanța a dat preferință titlului reclamanților datorită provenienței de la adevăratul proprietar și a anteriorității acestuia față de titlul dobândit de pârât.

S-a admis, cu această motivare, primul capăt de cerere. Instanța a respins cererea privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, nefiind dovedită frauda la lege, pretinsă de reclamanți și nici neseriozitatea prețului cumpărării, acesta a fost calculat conform dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii contractului. Apelul declarat de pârâții Ș.A.și Ș.A.a fost respins prin decizia civilă nr.459 din 27.09.2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Instanța de apel a înlăturat criticile apelanților privind lipsa legitimării procesuale active a intimaților reclamanți, cu argumentul că titlul lor de proprietate asupra imobilului a fost recunoscut prin sentința civilă nr.3395/1998 irevocabilă, apoi, contrar susținerilor apelanților pârâți, titlul de proprietate al intimaților reclamanți este mai bine caracterizat, deci preferat, și este fără relevanță dacă intimații reclamanți au sau nu cetățenia română.

Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu recurs de pârâții Ș.A.și Ș.E.. În esență, recurenții susțin că instanțele au omis să oblige pe intimații reclamanți la plata taxei judiciare de timbru pentru acțiunea în revendicare, conform prevederilor Legii nr.146/1997, apoi nu au examinat aspectul legitimării procesuale active a intimaților reclamanți, preluând fără nici o verificare constatările din sentința civilă nr.3399/1998 și cu toate că reclamantul P.C.a decedat la 31.08.2001, intimații reclamanți nu au încunoștiințat instanța de apel la termenul din 27.09.2001 pentru introducerea în cauză a moștenitorilor, reținându-l pe defunct în calitate de reclamant. Recurenții solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.

Recursul pârâților este întemeiat pentru motivele ce se vor expune. Obiectul acțiunii în revendicare îl constituie apartamentul nr.4 din imobilul arătat în cererea de chemare în judecată și tot privitor la apartament s-a cerut constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr.4124/24221 din 14.04.1997, act în care se menționează prețul apartamentului de 21.719.037 lei. În raport de această valoare, situată sub 150 milioane lei, competența materială în soluționarea cauzei aparținea la data sesizării instanței – 7.09.1999 – judecătoriei, conform art.1 pct.1 C. proc.civ., tribunalul având în competență judecarea litigiilor civile cu o valoarea de peste 150 milioane lei, potrivit art.2 pct.1 lit.b C. proc.civ., în redactarea anterioară modificării textului prin OUG nr.138/2000.

Așadar, tribunalul a judecat cauza în primă instanță cu încălcarea normelor imperative de competență materială, motiv de casare prevăzut în art.304 pct.3 C. proc.civ., aspectul necompetenței fiind pus de instanța de recurs din oficiu în discuția părților. Întemeiată apare critica recurenților cu privire la neintroducerea în cauză a moștenitorilor intimatului reclamant P.C., decedat la 31.08.2001, decizia în apel s-a pronunțat la 27.09.2001 față de o parte care nu mai era în viață la acea dată, ceea ce atrage nulitatea hotărârii. În consecință, recursul se va admite, se vor casa hotărârile pronunțate cu trimiterea cauzei la Judecătoria Sectorului 1 pentru soluționarea cauzei în fond, soluție care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, ele urmând a fi luate în examinare în rejudecare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Admite recursul declarat de pârâții Ș.A.și Ș.A.împotriva deciziei nr.459 din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr.220 din 6 martie 2001 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă și trimite cauza Judecătoriei Sectorului 1 pentru soluționarea cauzei pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iun ie 2003.