ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1802/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1802/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
La
data de 22 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta
S.C. “R.I.”SRL împotriva deciziei civile nr.532/A din 28 septembrie 2000 a
Curții de Apel București – Secția a III a civilă.
Dezbaterile
au fost consemnate în încheierea cu data de 22 aprilie 2003, care face parte integrantă
din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 6 mai 2003.
C U R T E A
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr.1222 din 26 octombrie 1999, Tribunalul București – Secția a
III a civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. “R.I.”SRL în
contradictoriu cu pârâții P.V., B.V. și S.C. “A.I.T.”SRL.
Tribunalul
a reținut că titlul pârâților este mai caracterizat, întrucât poartă asupra
unui bun imobil determinat și individualizat.
Reclamanta
a declarat apel împotriva acestei sentințe, arătând că la data încheierii
contractului de vânzare cumpărare cu intimații P.V. și B.V., S.C. “A.I.T.”SRL
nu avea dreptul să înstrăineze imobilul.
A
mai arătat reclamanta că numerotarea apartamentelor nu are importanță, de vreme
ce a fost făcută ulterior și că pârâții nu aveau la data introducerii acțiunii
nici posesia și nici folosința apartamentului revendicat.
Curtea
de Apel București – Secția a III a civilă, prin decizia nr.532/A din 28
septembrie 2000, a respins apelul ca nefondat.
Pentru
a pronunța această decizie, instanța a reținut că, în cadrul acțiunii în
revendicare, urmează a se analiza și compara titlurile de proprietate ale celor
două părți.
Din
analiza actelor dosarului, curtea de apel a reținut că titlul pârâților este
mai bine caracterizat, că în timp ce în titlul pârâților imobilul este bine
determinat și individualizat, în sensul că ei au cumpărat un etaj din imobil, respectiv
etajul 2, unde se află două apartamente, în titlul reclamantei bunul cumpărat
nu este individualizat, precizându-se doar că este vorba de un apartament cu
vedere spre fața imobilului.
De
aici, instanța a concluzionat că titlul de proprietate al reclamantei nu se
referă la același bun care apare în titlul de proprietate al pârâților.
Împotriva
acestei decizii, reclamanta S.C. “R.I.”SRL a declarat recurs, invocând
motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 C.proc.civ.
Recursul
urmează a fi admis pentru argumentele care succed.
Examinarea
actelor dosarului relevă câteva aspecte, care, nefiind avute în vedere de
instanță, pronunțarea soluției s-a făcut prin aplicarea greșită a prevederilor
legale referitoare la transcrierea actelor de înstrăinare a imobilelor.
Astfel,
instanța de apel ar fi trebuit să solicite și să studieze contractele de
vânzare-cumpărare și transcrierea lor în original întrucât copiile existente la
dosar sunt ilizibile, putând furniza date eronate.
Imobilul
în litigiu nu este individualizat; în contractele de vânzare-cumpărare
succesive apartamentul cumpărat de reclamantă apare cu numerotări diferite,
fie apartamentul nr.3, situat la etajul 2, fie apartamentele nr.4 și 5, situate
la et.2, fie apartamentul 7 situat la et.3.
În
cauză, se impune efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, pentru ca, pe
baza actelor originale, să se stabilească cu certitudine imobilul ce face
obiectul acțiunii de față.
De
asemenea, instanțele au reținut concluzii eronate legate de împrejurarea dacă
S.C. “A.I.T.”SRL avea calitatea de proprietar la data încheierii contractului
de vânzare-cumpărare cu pârâții B.V. și P.V., sau cu R.P.– de la care, prin
C.I. – a fost cumpărat apartamentul de reclamanta S.C. “R.I.”SRL.
Astfel,
s-a reținut faptul că titlul pârâților P.V. și B.V. este mai bine
individualizat, cu toate că la data de 20.09.1995, când S.C. “A.I.T.”SRL a
înstrăinat către aceștia, nu avea dreptul să înstrăineze imobilul, întrucât
l-a dobândit abia ulterior, respectiv la 13.10.1995, deci nu avea calitatea de
proprietar.
Față
de cele de mai sus, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor
pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, ocazie
cu care, aceasta va examina și apărările exprimate prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de reclamanta S.C. “R.I.”SRL împotriva deciziei civile
nr.532/A din 28 septembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a III a
civilă, pe care o casează, precum și sentința civilă nr.1222 din 26 octombrie
1999 a Tribunalului București – Secția a III a civilă și trimite cauza spre
rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.