ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1802/2003

La data de 22 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C. “R.I.”SRL împotriva deciziei civile nr.532/A din 28 septembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a III a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 22 aprilie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 6 mai 2003. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1222 din 26 octombrie 1999, Tribunalul București – Secția a III a civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. “R.I.”SRL în contradictoriu cu pârâții P.V., B.V. și S.C. “A.I.T.”SRL. Tribunalul a reținut că titlul pârâților este mai caracterizat, întrucât poartă asupra unui bun imobil determinat și individualizat.

Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, arătând că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare cu intimații P.V. și B.V., S.C. “A.I.T.”SRL nu avea dreptul să înstrăineze imobilul. A mai arătat reclamanta că numerotarea apartamentelor nu are importanță, de vreme ce a fost făcută ulterior și că pârâții nu aveau la data introducerii acțiunii nici posesia și nici folosința apartamentului revendicat. Curtea de Apel București – Secția a III a civilă, prin decizia nr.532/A din 28 septembrie 2000, a respins apelul ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că, în cadrul acțiunii în revendicare, urmează a se analiza și compara titlurile de proprietate ale celor două părți.

Din analiza actelor dosarului, curtea de apel a reținut că titlul pârâților este mai bine caracterizat, că în timp ce în titlul pârâților imobilul este bine determinat și individualizat, în sensul că ei au cumpărat un etaj din imobil, respectiv etajul 2, unde se află două apartamente, în titlul reclamantei bunul cumpărat nu este individualizat, precizându-se doar că este vorba de un apartament cu vedere spre fața imobilului. De aici, instanța a concluzionat că titlul de proprietate al reclamantei nu se referă la același bun care apare în titlul de proprietate al pârâților. Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. “R.I.”SRL a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 C.proc.civ.

Recursul urmează a fi admis pentru argumentele care succed. Examinarea actelor dosarului relevă câteva aspecte, care, nefiind avute în vedere de instanță, pronunțarea soluției s-a făcut prin aplicarea greșită a prevederilor legale referitoare la transcrierea actelor de înstrăinare a imobilelor. Astfel, instanța de apel ar fi trebuit să solicite și să studieze contractele de vânzare-cumpărare și transcrierea lor în original întrucât copiile existente la dosar sunt ilizibile, putând furniza date eronate. Imobilul în litigiu nu este individualizat; în contractele de vânzare-cumpărare succesive apartamentul cumpărat de reclamantă apare cu numerotări diferite, fie apartamentul nr.3, situat la etajul 2, fie apartamentele nr.4 și 5, situate la et.2, fie apartamentul 7 situat la et.3.

În cauză, se impune efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, pentru ca, pe baza actelor originale, să se stabilească cu certitudine imobilul ce face obiectul acțiunii de față. De asemenea, instanțele au reținut concluzii eronate legate de împrejurarea dacă S.C. “A.I.T.”SRL avea calitatea de proprietar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu pârâții B.V. și P.V., sau cu R.P.– de la care, prin C.I. – a fost cumpărat apartamentul de reclamanta S.C. “R.I.”SRL. Astfel, s-a reținut faptul că titlul pârâților P.V. și B.V. este mai bine individualizat, cu toate că la data de 20.09.1995, când S.C. “A.I.T.”SRL a înstrăinat către aceștia, nu avea dreptul să înstrăineze imobilul, întrucât l-a dobândit abia ulterior, respectiv la 13.10.1995, deci nu avea calitatea de proprietar.

Față de cele de mai sus, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, ocazie cu care, aceasta va examina și apărările exprimate prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.C. “R.I.”SRL împotriva deciziei civile nr.532/A din 28 septembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a III a civilă, pe care o casează, precum și sentința civilă nr.1222 din 26 octombrie 1999 a Tribunalului București – Secția a III a civilă și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.