ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Președintele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, anularea Adresei nr. 24437 din 30 iulie 2013 și a Adresei nr. 33842 din 8 octombrie 2013, cu obligarea pârâtei ANFP la redistribuirea reclamantului pe funcția de inspector clasa I grad profesional asistent în Compartimentul Control Ulterior din cadrul DJAOV Hunedoara, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 171 din 11 iunie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A..

Împotriva Sentinței civile nr. 171 din 11 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a argumentat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a admis în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune, considerând în mod nelegal că, în raport cu actele existente la dosarul cauzei, exercitarea acestui drept trebuia realizată în termen de 6 luni de la data de 27 decembrie 2012, când a fost emisă de ANFP Adresa nr. 1662865 din 27 decembrie 2012.

Recurentul a evocat corespondența purtată cu intimata și a susținut că a exercitat dreptul la acțiune în termenul prevăzut de lege, atât în raport cu adresa de răspuns a ANFP nr. 24437 din 31 iulie 2013, care obiectivează pentru prima data refuzul explicit al ANFP de redistribuire pe funcția vacantă solicitată, cât și în raport chiar cu răspunsul ANFP nr. 1662865 din data de 13 ianuarie 2013 (data de referință luata în considerare de către instanța de fond), cu aplicarea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A susținut că demersurile sale administrative, înregistrate sub nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012 și sub nr. 24437 din 11 iulie 2013 au un caracter unitar, reprezentând o cerere unica adresata autorității publice, deoarece prin adresa nr. 24437 din 11 iulie 2013 recurentul a revenit la solicitarea sa inițială din adresa nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012, cu finalitatea expresă de a elucida situația juridică și pentru ca autoritatea publică să își expliciteze și să își motiveze conduita, data fiind abordarea sa evazivă și echivocă din răspunsul comunicat inițial la adresa nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012, care a cuprins numai informații și recomandări cu caracter general.

Abia prin răspunsul la adresa "completatoare" cu nr. 24437 din 11 iulie 2013 ANFP a comunicat refuzul explicit și expres la cererea recurentului cu nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012.

A mai argumentat recurentul că acțiunea în contencios administrativ a fost oricum promovata, pentru motive temeinice, în termenul limită de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recurentul arătând diligență în vederea rezolvării situației sale.

Autoritatea publică, prin conduita sa, l-a obligat să revină la solicitarea cu nr. 1662865 din 7 noiembrie 2012 cu o "cerere completatoare" cu nr. 24437 din 11 iulie 2013, deoarece prin răspunsul dat la solicitarea sa inițială nu i-a comunicat un refuz explicit și expres de redistribuire a sa pe funcția vacantă solicitată.

Legal citată, intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

A evocat, la rândul său, conținutul corespondenței purtate cu recurentul, în perioada 1 octombrie 2012 - 8 octombrie 2013 și a argumentat că termenul pentru exercitarea dreptului la acțiune ar fi trebuit să curgă din data de 13 ianuarie 2013 și să se împlinească în data de 13 iulie 2013.

Retransmiterea aceleiași solicitări printr-o nouă petiție nu este de natură a justifica introducerea acțiunii după data de 13 iulie 2013.

În condițiile în care la instanța de fond recurentul nu a invocat și dovedit existența vreunui motiv temeinic de introducere a acțiunii în afara termenului de prescripție, în recurs nu se poate prevala de aplicarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul realizat în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia, în ședință publică, pentru data de 21 februarie 2017.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând criticile aduse hotărârii instanței de fond de recurent, actele și lucrările dosarului, ca și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena casarea hotărârii primei instanțe, astfel că urmează a fi respins recursul declarat, pe temeiurile și pentru considerentele în continuare arătate.

Sentința atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prima instanță apreciind în mod corect că dreptul reclamantului-recurent la acțiune este prescris.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reglementează termenul de introducere a acțiunii, "cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.", iar alin. (2) prevede că " Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

Termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din lege, de 6 luni, este calificat ca un termen de prescripție și nu de decădere, cu toate consecințele ce decurg dintr-o atare calificare.

În speță, așa cum rezultă din înscrisurile cauzei, recurentul-reclamant s-a adresat prima data direct intimatei cu solicitarea de a fi redistribuit pe o funcție publică vacantă sau temporar vacantă din cadrul sistemului vamal, conform art. 104 din Legea nr. 188/1999, solicitare înregistrată la A.N.F.P. sub nr. 1656615 din 1 octombrie 2012 și nr. 1657729 din 8 octombrie 2012.

În data de 23 octombrie 2012, intimata a răspuns recurentului, comunicându-i legislația specifică aplicabilă în situația redistribuirii funcționarilor publici și i-a recomandat să urmărească secțiunea relevantă a paginii sale de internet, pentru a se înscrie la examenele organizate în acest sens.

În data de 7 noiembrie 2012, recurentul revine cu solicitarea de a fi redistribuit pe funcția publică de inspector vamal, clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara, menționând că a a participat la testarea profesională organizată în data de 5 noiembrie 2012, în vederea încadrării pe o funcție publică vacantă din cadrul D.J.A.O.V. Gorj - Compartimentul Echipe Mobile și că a fost declarat admis.

Intimata a răspuns solicitării recurentului în data de 12 ianuarie 2013, prin adresa nr. 1662865 din 27 decembrie 2012, detaliind condițiile în care acesta poate ocupa postul solicitat și recomandându-i urmărirea paginii de internet a ANFP pentru a afla când este disponibil postul.

Contrar afirmațiilor recurentului, conținutul acestei adrese reprezintă, fără echivoc, refuzul intimatei de a da curs solicitării recurentului de a fi redistribuit în funcția publică de inspector vamal, clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara, refuz motivat de procedura de redistribuire.

Ulterior, în data de 11 iulie 2013, recurentul a revenit cu solicitarea de a fi redistribuit pe funcția publică de inspector vamal, clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara.

Prin adresa nr. 24437 din 30 iulie 2013, intimata a reiterat poziția exprimată în corespondența anterioară, anume faptul că redistribuirea se face la solicitarea autorităților și instituțiilor publice, nicidecum a funcționarilor publici în nume propriu, precum și recomandările în vederea ocupării, de către recurent, a altei funcții publice.

Împotriva adresei nr. 24437 din 30 iulie 2013, recurentul a formulat plângere prealabilă, criticând refuzul de redistribuire ca nejustificat și solicitând redistribuirea sa pe funcția publică de inspector clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara.

Prin adresa A.N.F.P cu nr. 33842 din 8 octombrie 2013, intimata a reiterat, în esență, punctul de vedere transmis prin adresele anterioare.

Față de acestea, rezultă cu evidență faptul că termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie raportat la data când recurentului i-a fost comunicată adresa nr. 1662865 din 27 decembrie 2012 de către intimată, și nu la data de 30 iulie 2013, când intimata a refuzat din nou să-l redistribuie pe postul solicitat, urmare a unei noi solicitări formulate de recurent.

Argumentul recurentului privind precizările și completările aduse cererii sale sau caracterului echivoc al răspunsurilor intimatei nu pot avea consecința reformării soluției primei instanțe, câtă vreme scopul evident urmărit prin demersul administrativ a rămas același, și anume redistribuirea recurentului în funcția dorită, anume inspector vamal, clasa I, grad profesional asistent - Compartimentul Control Ulterior din cadrul D.J.A.O.V. Hunedoara.

Reluarea solicitării, prin adresa din data de 11 iulie 2013, și primirea unui nou răspuns, adresa nr. 24437 din 30 iulie 2013, nu poate avea efectul curgerii unui nou termen de sesizare a instanței de contencios administrativ, cu începere de la această dată.

Prin formularea în luna iulie 2013 a unei noi cereri, având același obiect cu cererea formulată în noiembrie 2012, la care primise deja un răspuns, recurentul nu a făcut altceva decât o încercare de a eluda dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, aplicabile cu privire la prima cerere formulată.

Cum acțiunea prin care recurentul-reclamant a solicitat obligarea intimatei-pârâte la redistribuirea sa pe funcția de inspector clasa I grad profesional asistent în Compartimentul Control Ulterior din cadrul DJAOV Hunedoara, a fost introdusă la data de 23 noiembrie 2013, deci cu depășirea termenului de 6 luni socotit de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii (primul răspuns cu adresa nr. 1662865 din 27 decembrie 2012), este cert că a intervenit prescripția dreptului la acțiune, astfel cum corect a reținut instanța de fond.

Înalta Curte mai reține că argumentele recurentului nu dovedesc existența vreunui motiv temeinic pentru introducerea acțiunii în afara termenului de prescripție, astfel încât acesta nu se poate prevala de aplicarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

Pentru aceste considerente, neputându-se reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 171 din 11 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM