ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3359/2003

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC F.E.R. SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice București, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să anuleze decizia nr. 641/2000, cu privire la pct. 4, referitor la impozitul pe profit aferent anilor 1996, 1997 și 1998. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că organele de control fiscal au făcut o constatare greșită pe baza evidențelor contabile care nu reprezentau rezultatele pe luna decembrie 1996, lună în care nu a realizat profit și, deci, nu datora impozit.

Se precizează, de asemenea, în acțiune, că pe anii 1997 și 1998, reclamanta a obținut venituri din valorificarea returelor de publicații, cheltuielile cu publicațiile returnate, fiind deductibile. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1245/2001, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că în privința impozitului pe profit aferent anului 1996 au fost încălcate dispozițiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 82/1991, că la data controlului, reclamanta nu a prezentat acte justificative privind efectuarea cheltuielilor pentru remunerații și alte drepturi cuvenite personalului în anul 1996 și că pentru cheltuielile efectuate cu returele publicațiilor nu se aplică O.U.G.

nr. 47/1999, care a apărut ulterior perioadei verificate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC F.E.R. SRL. Motivându-și recursul, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra probei cu expertiză încuviințată în cauză, în sensul că nu a ținut cont de concluziile expertizelor efectuate și că motivarea sentinței cuprinde motive contradictorii și străine cauzei. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va admite în sensul celor de mai jos. Având în vedere obiectul acțiunii, respectiv anularea pct. 4 din decizia nr. 641/2000 emisă de Ministerul Finanțelor, referitor la impozitul pe profit aferent lunii decembrie 1996, 7.803.671 lei și anilor 1997-1998, 579.073.762 lei, instanța de fond a încuviințat la cererea pârâților, probe cu acte și două expertize (tehnică și contabilă).

Probele au fost încuviințate ca fiind pertinente și concludente (încheierea de ședință din 21 septembrie 2000), instanța stabilind și obiectivele celor două expertize. Expertizele au fost întocmite și depuse la dosar, părțile formulând și obiecțiuni ce au fost încuviințate. Pășind la soluționarea cauzei, instanța nu a făcut nici o referire la probele administrate și nici nu a arătat motivele pentru care concluziile expertizei contabile nu au fost avute în vedere, cu atât mai mult, cu cât această expertiză concluzionează că reclamanta nu datorează sumele de bani reținute ca impozit pe profit. Procedând în acest fel, instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de suport probator, încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., în raport cu care „hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. În situația în care instanța aprecia că se impunea suplimentarea materialului probator, cele două expertize nefiind suficiente pentru a-i forma convingerea, trebuia să pună în discuția părților această împrejurare, ceea ce însă nu a făcut, deși în motivarea soluției nu s-a pronunțat în vreun fel asupra probelor deja admise. Așa fiind, devin incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ., în raport cu care recursul va fi admis, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, urmează a fi analizat întregul material probator administrat, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în materie și cu susținerile părților, care urmează a fi acceptate sau înlăturate motivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC F.E.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 1245 din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.