ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3858/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Iași, sub nr. 1136 din 4 octombrie 2002, reclamantul Primarul municipiului Bârlad a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui, să se dispună anularea deciziei nr. 174 din 19 februarie 2002 și a procesului-verbal nr. 2460 din 5 decembrie 2001, în sensul exonerării de plata sumei de 1.527.681.210 lei reprezentând 1.144.892.673 lei, T.V.A. și 382.788.537 lei, majorări de întârziere aferente. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la controlul financiar efectuat, referitor la calcularea, evidențierea și plata T.V.A.

aferentă închirierilor și concesionărilor de bunuri, aparținând domeniului public și privat al statului, s-a stabilit în sarcina Primăriei, prin procesul-verbal atacat, obligația de a plăti 1.144.892.673 lei, T.V.A. și 382.788.537 lei, majorări de întârziere aferente. Primăria fiind o instituție publică, care nu se încadrează în prevederile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 17/2000, nu poate fi plătitor de T.V.A. S-a mai susținut în acțiune că, întrucât activitatea de închiriere și concesionare a bunurilor aparținând municipiului Bârlad, este de competența exclusivă a Consiliului Local, sumele realizate reprezintă venituri ale bugetului local, conform Legii nr. 189/1998, astfel că această activitate nu reprezintă prestare de servicii, care să atragă plata de T.V.A.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 65/CA din 11 iunie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul Primarul municipiului Bârlad, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui. A dispus anularea deciziei nr. 174 din 19 februarie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice și procesului-verbal nr. 2460 din 5 decembrie 2001, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui, cu consecința exonerării reclamantului de plata sumei de 1.527.681.210 lei, reprezentând 1.144.892.673 lei T.V.A. și 382.788.537 lei, majorări de întârziere aferente. În motivarea soluției s-a reținut că Primăria are calitatea de administrator al bunurilor aparținând municipiului Bârlad, iar operațiunile de închiriere și concesionare a bunurilor reprezintă o activitate de administrare a acestor bunuri, iar nu prestări de servicii, care atrag plata de T.V.A.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța de fond a reținut greșit aspectul privind neimpozitarea operațiunilor de concesionare și închiriere, întrucât potrivit reglementărilor legale, aceste operațiuni sunt purtătoare de T.V.A. Primăria Bârlad avea obligația de a evidenția separat această activitate, întrucât primăria aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului local, de concesionare și închiriere a domeniului public și privat al Consiliului Local al municipiului Bârlad, primarul asigurând reprezentarea municipiului în relațiile cu terții.

O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., încadrează în categoria contribuabililor, și instituțiile publice, asimilând livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii purtătoare de T.V.A., și închirierea de bunuri pe bază de contract, reclamanta datorând T.V.A. pentru operațiunile de închiriere și concesionare de bunuri; pe cale de consecință, datorează și majorările de întârziere aferente pentru întârzierea plății, ca o măsură accesorie în raport cu debitul. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se contată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În perioada 15 martie 2000 – 31 octombrie 2001, Primăria municipiului Bârlad a realizat venituri din operațiuni de închiriere și concesionare, fără a evidenția, înregistra și colecta T.V.A., respectiv suma de 1.144.892.673 lei.

H.G. nr. 401/2000, pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A, definește la pct. 1.3., prestarea de servicii, în sensul T.V.A., ca fiind orice activitate desfășurată de un contribuabil, care nu constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, respectiv și închirierea de bunuri. De altfel, ulterior perioadei verificate, Legea nr. 345/2002 confirmă prin dispozițiile art. 2 alin.(5) implicit că, voința legiuitorului și în cazul actelor normative anterioare, a fost aceea de a cuprinde în sfera de aplicare a T.V.A., ca activități impozabile, atât închirierea, cât și concesionarea bunurilor, realizată de autoritățile publice.

Prin art. 3 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000, se reglementează operațiunile privind prestările de servicii rezultate din activități autorizate efectuate de instituțiile publice, care nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A, iar H.G. nr. 656/1997 precizează la Secțiunea N „Administrația publică”, acest tip de activități. Astfel, la stabilirea diferențelor la T.V.A, colectată pentru anii 2000 și 2001, s-a avut în vedere și faptul că închirierea de spații cu altă destinație, decât cea de locuință, precum și concesionarea de terenuri, intră în sfera de aplicare a T.V.A., întrucât aceste activități nu se regăsesc în secțiunea N „Administrația publică” din clasificarea activităților din economia națională C.A.E.N., aprobată de H.G.

nr. 656/1997. De la această regulă s-a instituit o excepție prin art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 17/2000, respectiv „contribuabilii prevăzuți la alin. (1) sunt supuși T.V.A., dacă realizează direct sau prin unități subordonate, alte operațiuni impozabile decât cele menționate în alin. precedent”. Se reține că prestarea de servicii, în speță concesionarea unor bunuri imobile aparținând domeniului public și privat al statului și unităților administrativ-teritoriale reprezintă operațiuni impozabile din punct de vedere al T.V.A., altele decât cele prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. d), chiar dacă sunt efectuate de o instituție publică, fiind greșită motivarea soluției contrare, în temeiul Legii nr. 215/2001, a administrației publice locale, întrucât operațiunea de închiriere și concesionare a bunurilor ce aparțin domeniului public și privat, care intră în atribuțiile consiliilor locale, trebuie să se realizeze în condițiile legii.

În consecință, pentru plata cu întârziere a T.V.A. sunt datorate și majorările de întârziere aferente. Așa fiind, recursul declarat este fondat și urmează a fi admis ca atare. Se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaslui, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 65/CA din 11 iunie 2002 a Curții de Apel Iași. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de Primarul municipiului Bârlad, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie2003.