ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 660/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 391/ F din 30 aprilie 2010, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Dej reprezentat de primar și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului; a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de A.V.A.S. București; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A.K.M., S.A.I., G.E.G., L.V., S.P., S.I., E.J. - decedat în timpul procesului și continuat de E.M., E.D.

și E.C., în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și, în consecință: a constatat calitatea de imobil preluat în mod abuziv a imobilului situat în Dej, str. Horea, județul Cluj, înscris în CF; a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite în aplicarea dispozițiilor Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul de mai sus; a obligat pârâta A.V.A.S. București să emită în favoarea reclamanților, dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul de mai sus; a respins acțiunea civilă formulată împotriva pârâtului Municipiul Dej, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și, în consecință, respingerea acțiunii introductive a reclamanților. Reclamanții-intimați prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, susținând că pârâta a fost introdusă în cauză în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, în calitate de continuator al fostei A.V.A.B., instituția care a efectuat privatizarea SC B. SA Dej. Prin decizia nr. 344/ A din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins apelul, ca nefondat, menținând sentința pronunțată de tribunal.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta A.V.A.S., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și admiterea excepțiilor invocate, cu consecința respingerii acțiunii introductive față de A.V.A.S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, ca neîntemeiată. La termenul din data de 25 octombrie 2011, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 25 octombrie 2011, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. Totodată, Înalta Curte constată că, cererea formulată de recurenta-pârâtă A . V . A . S . privind respingerea excepției perimării este neîntemeiată, având în vedere că încheierea de suspendare a judecății recursului este irevocabilă, nu este supusă nici unei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ. și nu se comunică părților.

În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 344/ A din data de 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.