ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 807/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 807/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 577/2008,

pronunțată de Tribunalul Cluj a fost respins ca rămasă fără obiect acțiunea

civilă formulată de reclamantul M.J. prin mandatar P.O.M. împotriva pârâților

Statul român prin Consiliul Local Dej, SC C.A. SA Dej, SC M.C. SA, R.A.L. Dej,

SC B.O. SRL Dej, SC C. SRL Dej, SC T. SA Dej, SC A.R. Dej, Primăria

Municipiului Dej, având ca obiect acțiunea în constatare. A fost respinsă ca

rămasă fără obiect și cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenienții M.E.O. – decedată pe parcursul soluționării cauzei, cererea

fiind continuară de succesorii M.D.I. și M.D.V., O.E.D., O.I., P.A.M. –

decedate pe parcursul soluționării cauzei, cererea fiind continuată de

succesorii N.D.A. și P.T.V.O. Tot ca rămasă fără obiect a fost respinsă și

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții S.S. și P.D.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut

că reclamantul a înregistrat acțiunea la data de 20 octombrie 1999, anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și a înțeles să revendice cota de

coproprietate deținută de antecesorul său M.I. din imobilul situat în

Municipiul Dej, invocând în drept dispozițiile art. 480-481 C. proc. civ. Prin

cererile de intervenție, intervenienții au înțeles să revendice în aceleași

condiții cota de proprietate aparținând antecesorilor lor. După intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001 prezenta cauză a fost suspendată până la

soluționarea irevocabilă a dosarului înregistrat sub nr. 435/2000 aflat pe

rolul Judecătoriei Dej. S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 1294/2004

pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 435/2000, s-a constatat preluarea

fără titlu a imobilului înscris în C.F. 2885 Dej, au fost anulate toate actele

de înstrăinare cu privire la imobilul evidențiat în această carte funciară și

înscris în C.F. 15209 Dej, C.F. nr. 15210 Dej, C.F. nr. 15211 Dej, C.F. nr.

15212 Dej, C.F. nr. 15570 Dej, C.F. nr. 15748 Dej, și s-a dispus restabilirea

situației anterioare de C.F. prin reînscrierea pe seama moștenitorului

acestuia, M.J., precum și a cotei de 6/24 părți din C.F. 2887 în favoarea lui M.L.

și apoi în favoarea moștenitorilor acestuia S.S., P.D., S.T. și T.M. Față de

soluția dată de Judecătoria Dej s-a constatat că pentru mare parte din imobilul

din litigiu problema litigioasă a fost soluționată prin această sentință,

astfel că prezenta acțiune a rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel S.S.L.E., O.E.D., N.D.A. și P.T.V.O., J.M.

În motivele de apel reclamantul J.M.

a criticat hotărârea atât în privința cheltuielilor de judecată cât și în ceea

ce privește fondul cauzei iar apelanții intervenienți au susținut prin motivele

de apel că, prin sentința civilă nr. 1294/2004 pronunțată de Judecătoria Dej

s-a stabilit că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român și în

acest context s-a stipulat că toate actele de înstrăinare sunt nule absolut, că

nu se poate reține buna credință a societăților care folosesc imobilele,

deoarece preluarea imobilului este abuzivă și astfel sunt incidente

dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. S-a mai susținut că

preluarea abuzivă a imobilului a fost constatată pentru cota de 12/24 parte

însă efectele nelegalei preluări a imobilului se extind asupra întregului

imobil. Drept urmare s-a reținut că numai acțiunea reclamantului M.J. a rămas

fără obiect iar cererile de intervenție trebuie admise.

Curtea de Apel Cluj prin decizia

civilă nr. 316 din 2 decembrie 2009, a admis apelul intervenientei S.S.L.E., a

schimbat în parte sentința și a admis excepția autorității lucrului judecat. A

respins acțiunea formulată de reclamantul M.J. prin mandatar P.O.M., a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC T. SA Dej, SC A. SA

Dej, Primăria Municipiului Dej. S-a respins cererea de intervenție în interes

propriu formulată de intervenienții S.S.L.E. și P.D. ca urmare a admiterii

excepției autorității de lucru judecat.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței. S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului M.J., s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii promovate de

reclamant. S-a respins excepția lipsei calității procesuale a intervenientului O.E.D..

S-a respins apelul declarat de reclamantul J.M. împotriva aceleiași sentințe.

S-au respins apelurile declarate de intervenienții O.E.D., N.D.A. și P.T.V.O.

S-a respins ca tardiv apelul declarat de intervenientul M.D.I.

În considerentele deciziei s-a

reținut că imobilul înscris în C.F. 2887 Dej, construcție cu P + 1 din piatră

și cărămidă și teren în suprafață de 2400 mp a fost inițial coproprietatea lui M.L.

care deținea 6/24 parte; M.I. care deținea 6/24 parte; M.V. care deținea 5/24

parte; M.A. deținea 3/24 parte; P.V. care deținea 2/24 parte; C.I. care deținea

2/24 parte. Imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.

92/1950 și a fost intabulat sub B. 12. S-a mai reținut că prezenta acțiune a

fost promovată la data de 20 octombrie 1999 și s-a solicitat să se constate

nelegala preluare a imobilului pentru cota aparținând antecesorului său și

restabilirea situației anterioare. Apoi prin precizare la acțiune s-a solicitat

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de

pârâta SC M.C. SA și pârâta SC O.B. SRL precum și constatarea nulității

absolute a contractului autentificat sub nr. 2098/1998 încheiat de pârâta SC M.C.

SA și cumpărătoarea SC C. SRL. Apoi intervenienții M.E.O., O.I., O.E.D., P.A.D.,

au formulat cerere de intervenție, solicitând în contradictoriu cu Statul Român

să se constate nelegală preluare a cotei de proprietate de 6/24 care a

aparținut defunctului M.L.; cota de 3/24 parte care a aparținut defunctului M.A.;

cota de 2/24 parte care a aparținut defunctului C.I., deținute de aceștia

asupra imobilului înscris în C.F. 2887 Dej, deoarece erau persoane exceptate de

la naționalizare potrivit Decretului nr. 92/1950.

În perioada în care prezenta cauză a

fost suspendată, părțile din proces au făcut mai multe demersuri pentru

redobândirea imobilului care a aparținut antecesorilor. După rămânerea

irevocabilă a sentinței civile nr. 1295/2004, primarul Municipiului Dej prin

dispoziția de restituire nr. 2674 din 21 august 2006 a restituit reclamantului M.J. cota de 6/24 parte din imobilul în litigiu. De asemenea, prin

dispoziția nr. 2675 din 21 august 2006, s-a restituit cota de 3/24 parte din imobilul

în litigiu intervenientului apelant O.E.D. și O.G. Prin dispoziția nr. 2678 din

21 august 2006 s-a restituit cota de 2/24 parte din imobilul în litigiu lui P.A.D.

iar prin dispoziția nr. 2679 din 21 august 2009 s-a restituit cota de 6/24

parte intervenienților S.S.L., P.D.M., S.T.I., T.M.D. În aceste circumstanțe,

s-a constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat întrucât,

raportat la sentința civilă nr. 1294/2004, în ambele acțiuni reclamantul a

solicitat revendicarea cotei de 6/24 parte din imobilul în litigiu precum și

rectificarea cărților funciare și că în ambele litigii intervenienții au

formulat cereri de intervenție invocând aceleași pretenții.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs intervenienții, invocând incidența dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții intervenienți critică

hotărârea sub următoarele aspecte:

Recurentul M.D.I.

- Imobilul în litigiu a fost preluat

abuziv, ilegal, conform Decretului nr. 92/1950, invocându-se Constituția

României din anul 1948. Preluarea abuzivă nu a fost aptă să ducă la transferul

de proprietate și drept urmare se impune restabilirea situației anterioare de

carte funciară.

- Greșit s-a reținut lipsa calității

procesuale a autoarei recurentului și că asupra imobilului, recurentul are

clare drepturi succesorale prin autoarea S.P. născută M.

- Dispozițiile procedurale ce

privesc cheltuielile de judecată nu sunt aplicabile și în cauzele având ca

obiect Legea nr. 10/2001, care este o lege specială reparatoare.

Recurentul O.E.D.

- prezenta acțiune are ca obiect o

cerere în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ.,

solicitându-se în același timp și rectificarea cărții funciare.

- decizia emisă de primărie nu poate

avea nici o finalitate având în vedere că, coala funciară nr. 2887 Dej este

sistată, imobilul fiind dezmembrat și trecut în alte cărți funciare.

- Prin hotărâri anterioare s-a

constatat preluarea fără titlu a imobilului în litigiu și că instanțele au omis

a se pronunța și cu privire la solicitările formulate de anulare a încheierilor

de intabulare și restabilirea situației de carte funciară.

Recurenții N.D.A., P.T.V.

- Imobilul în litigiu a făcut

obiectul naționalizării în baza Decretului-lege nr. 92/1950, deci această

naționalizare este contrară Constituției din anul 1948.

- Deși dețin o dispoziție de

restituire, o sentință definitivă și irevocabilă de obligare a BCPI să înscrie

dispoziția în cartea funciară, această înscriere nu s-a realizat.

Examinând criticile formulate prin

intermediul tuturor cererilor de recurs, Înalta Curte constată recursurile

nefondate, în considerentele celor ce succed:

Recursul este o cale de atac prin

intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită în condițiile și

pentru motivele limitativ determinate de lege desființarea unei hotărâri

judecătorești pronunțată fără drept de apel, în apel sau de un organ cu

activitate jurisdicțională.

Recursul fiind o cale extraordinară

de atac, calificată ca atare de lege, poate fi exercitată numai pentru motivele

prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, se invocă

ca temei de nelegalitate, incidența dispoziției art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În expunerea motivelor se aduc

critici de nelegalitate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., dar privesc fondul cauzei.

În realitate, prin hotărârea

recurată, prezenta cauză a fost respinsă reținându-se excepția autorității

lucrului judecat, iar privitor la acest aspect procedural, se aduc critici numai

în sensul că, în mod eronat, nu s-a calificat cererea de chemare în judecată ca

fiind o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și

că, instanța a omis să se pronunțe și cu privire la solicitările formulate de

anulare a încheierilor de intabulare și restabilirea situației de carte

funciară.

Contrar criticilor formulate,

trebuie subliniat că prezenta acțiune a fost promovată la 20 octombrie 1999 și

s-a solicitat să se constate nelegala preluare a imobilului în litigiu și

restabilirea situației anterioare.

Pe parcursul desfășurării

procesului, s-a precizat acțiunea, în sensul că, se solicită constatarea

nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta SC M.C.

SA și pârâta SC O.B. SRL precum și constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2098/1998 încheiat de pârâta SC M.C.

SA și cumpărătoarea SC C. SRL.

Intervenienții-recurenți au formulat

cereri de intervenție solicitând să se constate nelegala preluare a cotelor la

care sunt îndreptățiți din imobilul supus analizei, deoarece autorii lor erau

persoane exceptate de la naționalizare.

Privitor la prezenta cauză s-a

dispus măsura suspendării, întrucât părțile din proces au inițiat mai multe

demersuri pentru redobândirea imobilului în litigiu.

Situația juridică a imobilului în

litigiu a fost stabilită irevocabil prin sentința civilă nr. 1295/2004, care a

fost respectată întocmai de Primarul Municipiului Dej în sensul că, a emis

dispoziția de restituire nr. 2674 din 21 august 2006, clarificându-se în

același timp și pretențiile intervenienților, tot prin emiterea unor dispoziții

de restituire pentru cotele ce le reveneau în proprietate.

După repunerea pe rol a prezentei

cauze, în mod corect s-a constatat existența autorității lucrului judecat,

întrucât obiectul litigiului și pretențiile intervenienților au făcut și

obiectul cauzei pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1295/2004 rămasă

irevocabilă.

A relua judecata, în prezenta cauză,

așa cum susțin recurenții prin motivele de recurs, care privește aceleași

părți, același obiect și aceeași cauză, ar echivala cu o încălcare a

principiului securității raporturilor juridice care este un principiu

fundamental al statului de drept.

Preocuparea pentru asigurarea

securității juridice este de actualitate în România, în condițiile creșterii

cantitative a legislației, determinată de creșterea complexității dreptului.

Curtea de Justiție a Comunității

Europene a statuat că principiul securității juridice face parte din ordinea

judiciar comunitară și trebuie respectat atât de instituțiile comunitare, cât

și de statele membre.

De asemenea, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa, importanța respectării

principiului securității raporturilor juridice.

Așa fiind, este de prisos a se

analiza criticile ce privesc fondul cauzei, pentru argumentele sus enunțate.

În ceea ce privește motivul de

recurs ce vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,

este tot nefondat, în sensul următor.

Cheltuielile de judecată reprezintă

ansamblul sumelor de bani pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu

activitatea lor procesuală.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată.

Recurentul-intervenient M.D.I.,

privitor la acest motiv de recurs, susține că, deși a căzut în pretenții în mod

greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât,

dispozițiile legilor speciale având caracter reparator nu circumscrie și obligarea

la plata cheltuielilor de judecată.

Contrar acestor susțineri, trebuie

menționat că legile de reparație fiind legi speciale se completează cu

dispozițiile de drept comun și, nu prevăd în mod expres scutirea de plata

cheltuielilor de judecată în cazul în care partea a căzut în pretenții.

În concluzie în mod corect,

recurentului, fiind parte căzută în pretenții, i s-au aplicat dispoziții

procedurale ce privesc plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, în raport de cele de mai sus

arătate, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

intervenienții M.M.D., O.E.D., N.D.A. și P.T.V.O. împotriva deciziei civile nr.

316/A din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

februarie 2011.