ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2491/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 311 din 07 mai 2009,

pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 5725/117/2006, s-a respins excepția

lipsei calității procesuale a intervenientei S.C. P. S.A., invocată de

reclamantă; s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta S.C. P.

S.A.; s-a constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2019 din 09 iunie 2006

a Primarului municipiului Dej; s-a respins, ca rămas fără obiect capătul de

cerere din acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2019

din 09 iunie 2006 a Primarului municipiului Dej, formulat în contradictoriu cu

Primarul municipiului Dej; s-au respins ca inadmisibile restul petitelor din

cererea reclamantei, având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat

în Dej, nr. top 165/1/VIII și a terenului aferent, radierea din CF a dreptului

de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al

reclamantei; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul

B.A.G., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Dej, având ca obiect

anularea Dispoziției nr. 2015 din 09 iunie 2006 și acordarea de măsuri

reparatorii, în favoarea acestui reclamant, pentru imobilul situat în Dej;

reclamanta F.G. și Primarul municipiului Dej au fost obligați la 1000 RON

cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că, în ceea ce privește acțiunea reclamantului B.A.G.,

acesta nu mai are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în

baza Legii nr. 10/2001, întrucât, prin Decizia civilă nr. 176/A/2008 a

Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a

certificatului de calitate de moștenitor nr. 167/2003.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanta F.G.C.E. și pârâtul

Primarul municipiului Dej.

Prin Decizia civilă

nr. 236/A din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis în parte apelurile

declarate de reclamanta F.G.C.E. și, respectiv, de pârâtul Primarul

municipiului Dej, pe care o anulează în parte, în privința dispozițiilor

referitoare la soluția dată cererii de intervenție în interes propriu formulată

de intervenienta S.C. P. S.A. și, în aceste limite, dispune trimiterea cauzei

la Judecătoria Dej, pentru competentă soluționare în primă instanță a acestei

cereri de intervenție; a desființat sentința în ceea ce privește soluția dată

cererii principale formulate de reclamanta F.G.C.E. și, în aceste limite, a

dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj, pentru rejudecarea pe fond a

cererii principale; a înlăturat din sentință dispoziția referitoare la

obligarea reclamantei F.G. și a pârâtului Primarul municipiului Dej, la plata

către intervenienta S.C. P. S.A. a sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată;

precum și dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei calității

procesuale a intervenientei S.C. P. S.A.; a păstrat dispoziția din sentință

referitoare la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantul

B.A.G. în dosar nr. 5913/117/2006 al Tribunalului Cluj, conexat la dosar nr.

5725/117/2006 al Tribunalului Cluj și a respins, ca tardiv, apelul declarat de

reclamantul B.A.G., în contra aceleiași sentințe.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel, în privința apelului declarat de reclamantul B.A.G.,

a invocat și reținut, excepția tardivității apelului, excepție întemeiată pe

dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia termenul de apel

este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, sentința

apelată i-a fost comunicată reclamantului B.A.G. la data de 25 iunie 2009, așa

cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar tribunal, iar apelul a

fost declarat prin poștă, la data de 14 iulie 2009, aspect confirmat de

ștampila poștei aplicată pe plicul aflat la dosar apel, deși ultima zi pentru

declararea în termen legal a apelului era ziua de 13 iulie 2009, o zi de luni,

împlinirea termenului de apel având loc într-o zi de sâmbătă, termen care

astfel s-a prorogat până luni, 13 iulie 2009, conform art. 101 alin. (5) C.

proc. civ.

Așa fiind, în temeiul

art. 284 C. proc. civ., Curtea a respins ca tardiv apelul reclamantului B.A.G.

Împotriva menționatei

decizii a declarat recurs, în termen legal, apelantul-reclamant B.A.G. pentru

motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de recurs, recurentul-reclamant a solicitat să fie repus în termenul

de apel și respingerea excepției de tardivitate având în vedere că în perioada

20 iunie - 9 iulie 2009 a fost plecat din țară în localitatea Heviz din Ungaria

unde a urmat un tratament balnear.

La întoarcerea în

țară a anunțat avocatul de faptul că a găsit sentința Tribunalului și a

comunicat de asemenea, numărul sentinței solicitând a i se declara apel împotriva

Sentinței nr. 311 din 14 mai 2009.

Recurentul consideră

că, având în vedere faptul că a luat la cunoștință de Sentința civilă nr.

311/2009 în data de 9 iulie 2009, termenul de apel a început să curgă de la

data de 9 iulie 2009.

A mai solicitat

recurentul să se dispună admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și

admiterea acțiunii formulate, în sensul anulării Dispoziției nr. 2016 din 9

iunie 2006 emisă de Primăria municipiului Dej, prin care s-a dispus respingerea

notificării și, ca o consecință a anulării dispoziției primarului, restituirea

în natură a imobilului situat în Dej, județul Cluj, înscris în C.F. nr. 15537

col Dej și 15538 ind Dej. Au fost dezvoltate critici referitoare la modul de

soluționare a cauzei pe fond.

Analizând recursul formulat,

în raport de criticile menționate, Curtea apreciază că acesta este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Recurentul a formulat

cerere de apel, semnat de avocatul L.G.D., în care a criticat pe larg sentința

pronunțată de prima instanță, fără a solicita cu acea ocazie și repunerea în

termenul de apel, astfel încât instanța de apel nu a fost învestită și nu a

analizat o astfel de cerere.

Învestirea instanței

pentru prima dată în faza recursului cu o cerere de repunere în termenul de

formulare a apelului s-a realizat astfel omisso medio, cu încălcarea

principiului respectării gradelor de jurisdicție, astfel încât instanței de

recurs nu i se poate cere să soluționeze un aspect de nelegalitate al deciziei

din apel dacă acest aspect nu a fost pus în discuția instanței de apel și

analizat de către aceasta.

Atribuțiile instanței

de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de

nelegalitate ale deciziei din apel și, cât timp în apel nu a fost solicitată

repunerea în termenul de formulare a cererii de apel, soluția de respingere a

apelului declarat de B.A.G. ca tardiv formulat nu poate fi verificată decât în

considerarea motivelor care au determinat această soluție.

Recurentul nu

contestă însă nelegalitatea acestei soluții, ci argumentează nedepunerea în

termen a apelului, aspect asupra căruia instanța de recurs nu se poate pronunța

pentru argumentele expuse anterior.

De asemenea, nu pot

fi analizate nici aspectele de nelegalitate ale deciziei din apel cu privire la

modul de soluționare pe fond a cauzei, căci, respingându-se apelul

reclamantului B.A.G. numai sub aspectul tardivității, recurentul nu poate

critica decizia din apel decât în această privință, iar nu și asupra modului în

care cauza a fost soluționată pe fond. Aceasta deoarece, prin respingerea

apelului său ca tardiv formulat, se consideră că nu a fost exercitată de către

reclamantul B.A.G. calea de atac a apelului privind aspecte de nelegalitate și

netemeinicie a sentinței, deci că reclamantul nu a avut calitatea de apelant pe

fondul cauzei. Deoarece soluția primei instanțe a fost menținută în apel,

recurentul nu poate exercita per saltum calea de atac a recursului, prin

invocarea unor aspecte de nelegalitate ale sentinței pe care nu le-a invocat pe

calea apelului.

Pentru aceste argumente

și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de B.A.G. împotriva Deciziei nr. 236/A din 8

octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 23 aprilie 2010.

Procesat

de GGC - NN