ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2491/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 311 din 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 5725/117/2006, s-a respins excepția lipsei calității procesuale a intervenientei S.C. P. S.A., invocată de reclamantă; s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta S.C.

P. S.A.; s-a constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2019 din 09 iunie 2006 a Primarului municipiului Dej; s-a respins, ca rămas fără obiect capătul de cerere din acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2019 din 09 iunie 2006 a Primarului municipiului Dej, formulat în contradictoriu cu Primarul municipiului Dej; s-au respins ca inadmisibile restul petitelor din cererea reclamantei, având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Dej, nr. top 165/1/VIII și a terenului aferent, radierea din CF a dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B.A.G., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Dej, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2015 din 09 iunie 2006 și acordarea de măsuri reparatorii, în favoarea acestui reclamant, pentru imobilul situat în Dej; reclamanta F.G.

și Primarul municipiului Dej au fost obligați la 1000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în ceea ce privește acțiunea reclamantului B.A.G., acesta nu mai are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, întrucât, prin Decizia civilă nr. 176/A/2008 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr. 167/2003. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanta F.G.C.E. și pârâtul Primarul municipiului Dej. Prin Decizia civilă nr. 236/A din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis în parte apelurile declarate de reclamanta F.G.C.E.

și, respectiv, de pârâtul Primarul municipiului Dej, pe care o anulează în parte, în privința dispozițiilor referitoare la soluția dată cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta S.C. P. S.A. și, în aceste limite, dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Dej, pentru competentă soluționare în primă instanță a acestei cereri de intervenție; a desființat sentința în ceea ce privește soluția dată cererii principale formulate de reclamanta F.G.C.E. și, în aceste limite, a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj, pentru rejudecarea pe fond a cererii principale; a înlăturat din sentință dispoziția referitoare la obligarea reclamantei F.G. și a pârâtului Primarul municipiului Dej, la plata către intervenienta S.C.

P. S.A. a sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată; precum și dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale a intervenientei S.C. P. S.A.; a păstrat dispoziția din sentință referitoare la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantul B.A.G. în dosar nr. 5913/117/2006 al Tribunalului Cluj, conexat la dosar nr. 5725/117/2006 al Tribunalului Cluj și a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamantul B.A.G., în contra aceleiași sentințe. În motivarea acestei soluții, instanța de apel, în privința apelului declarat de reclamantul B.A.G., a invocat și reținut, excepția tardivității apelului, excepție întemeiată pe dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit căruia termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În speță, sentința apelată i-a fost comunicată reclamantului B.A.G. la data de 25 iunie 2009, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar tribunal, iar apelul a fost declarat prin poștă, la data de 14 iulie 2009, aspect confirmat de ștampila poștei aplicată pe plicul aflat la dosar apel, deși ultima zi pentru declararea în termen legal a apelului era ziua de 13 iulie 2009, o zi de luni, împlinirea termenului de apel având loc într-o zi de sâmbătă, termen care astfel s-a prorogat până luni, 13 iulie 2009, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 284 C. proc.

civ., Curtea a respins ca tardiv apelul reclamantului B.A.G. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs, în termen legal, apelantul-reclamant B.A.G. pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul-reclamant a solicitat să fie repus în termenul de apel și respingerea excepției de tardivitate având în vedere că în perioada 20 iunie - 9 iulie 2009 a fost plecat din țară în localitatea Heviz din Ungaria unde a urmat un tratament balnear.

La întoarcerea în țară a anunțat avocatul de faptul că a găsit sentința Tribunalului și a comunicat de asemenea, numărul sentinței solicitând a i se declara apel împotriva Sentinței nr. 311 din 14 mai 2009. Recurentul consideră că, având în vedere faptul că a luat la cunoștință de Sentința civilă nr. 311/2009 în data de 9 iulie 2009, termenul de apel a început să curgă de la data de 9 iulie 2009. A mai solicitat recurentul să se dispună admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii formulate, în sensul anulării Dispoziției nr. 2016 din 9 iunie 2006 emisă de Primăria municipiului Dej, prin care s-a dispus respingerea notificării și, ca o consecință a anulării dispoziției primarului, restituirea în natură a imobilului situat în Dej, județul Cluj, înscris în C.F.

nr. 15537 col Dej și 15538 ind Dej. Au fost dezvoltate critici referitoare la modul de soluționare a cauzei pe fond. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul a formulat cerere de apel, semnat de avocatul L.G.D., în care a criticat pe larg sentința pronunțată de prima instanță, fără a solicita cu acea ocazie și repunerea în termenul de apel, astfel încât instanța de apel nu a fost învestită și nu a analizat o astfel de cerere. Învestirea instanței pentru prima dată în faza recursului cu o cerere de repunere în termenul de formulare a apelului s-a realizat astfel omisso medio, cu încălcarea principiului respectării gradelor de jurisdicție, astfel încât instanței de recurs nu i se poate cere să soluționeze un aspect de nelegalitate al deciziei din apel dacă acest aspect nu a fost pus în discuția instanței de apel și analizat de către aceasta.

Atribuțiile instanței de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel și, cât timp în apel nu a fost solicitată repunerea în termenul de formulare a cererii de apel, soluția de respingere a apelului declarat de B.A.G. ca tardiv formulat nu poate fi verificată decât în considerarea motivelor care au determinat această soluție. Recurentul nu contestă însă nelegalitatea acestei soluții, ci argumentează nedepunerea în termen a apelului, aspect asupra căruia instanța de recurs nu se poate pronunța pentru argumentele expuse anterior. De asemenea, nu pot fi analizate nici aspectele de nelegalitate ale deciziei din apel cu privire la modul de soluționare pe fond a cauzei, căci, respingându-se apelul reclamantului B.A.G.

numai sub aspectul tardivității, recurentul nu poate critica decizia din apel decât în această privință, iar nu și asupra modului în care cauza a fost soluționată pe fond. Aceasta deoarece, prin respingerea apelului său ca tardiv formulat, se consideră că nu a fost exercitată de către reclamantul B.A.G. calea de atac a apelului privind aspecte de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, deci că reclamantul nu a avut calitatea de apelant pe fondul cauzei. Deoarece soluția primei instanțe a fost menținută în apel, recurentul nu poate exercita per saltum calea de atac a recursului, prin invocarea unor aspecte de nelegalitate ale sentinței pe care nu le-a invocat pe calea apelului. Pentru aceste argumente și în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B.A.G. împotriva Deciziei nr. 236/A din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 aprilie 2010. Procesat de GGC - NN