ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel la data de 02 august 2011, reclamanții B.D.L., L.M., P.A.M., A.L., B.D.,

H.S.C., N.C.A., N.A., L.G.D., N.C., V.M.L., C.M., E.V., P.D., R.R. și R.E. au

solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală

suspendarea în parte a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de

Administrare Fiscală nr. 2407/04 iulie 2011, în ceea ce privește Anexele 8/1 și

8/2.

În motivarea acțiunii

s-a arătat de către reclamanți că sunt funcționari publici vamali, angajați ai

Autorității Naționale a Vămilor și că, în data de 07 iulie 2011 au primit

preavize prin care li s-a comunicat faptul că, în urma reorganizării posturilor

lor, în cazul în care nu optează sau, după caz, nu promovează examenul pentru

numirea pe funcții publice vacante, vor fi eliberați din funcție începând cu 08

august 2011.

Au mai arătat

reclamanții că reorganizarea posturilor a fost realizată prin Ordinul

Președintelui ANAF nr. 2406/04 iulie 2011 și prin Ordinul Președintelui ANAF

nr. 2407/CJ4 iulie 2011, Ordinul nr. 2407/2011 fiind vădit ilegal și emis cu

exces de putere, împiedicând total desfășurarea legală a activității vamale și

îndeplinirea obligațiilor internaționale ale României.

Au precizat

reclamanții că au formulat plângere prealabilă pentru anularea în parte a

ordinului, depusă la ANAF sub nr. 123783/12 iulie 2011.

În ce privește

cererea de suspendare, au arătat că actuala structură reduce numărul

lucrătorilor vamali operativi, pentru cele două puncte de vămuire, feroviar și

naval, nemaiputându-se asigura prezența continuă a vameșilor, sens în care

pierderile financiare suferite de autoritatea publică vor fi imense, iar Vama

Galați, din rândul primelor aducătoare de venit la bugetul de stat, se va

transforma în producătoare de pierderi financiare.

Au mai arătat

reclamanții că a fost încălcat Statutul funcționarilor publici pentru că le-au

fost oferite funcții publice corespunzătoare numai din Autoritatea Națională a

Vămilor și nu din întreaga Agenție Națională de Administrare Fiscală ori din

alte instituții sau autorități publice.

Pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, motivând că, începând cu data de 08

august 2011, Ordinul Președintelui ANAF nr. 1406/2011 și, implicit, Ordinul

Președintelui ANAF nr. 2407/2001 și-au produs efectele.

În ședința publică

din 04 octombrie 2011, pârâta a depus copiile ordinelor de numire în funcție

pentru opt dintre reclamanți, respectiv R.E., V.M., N.C., N.A., N.C.A., B.D.,

A.L. și L.M., invocând față de aceștia excepția lipsei de interes, pentru

restul reclamanților susținându-și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

Prin Sentința nr.

5608 din 4 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele.

În privința

reclamanților, s-a constatat că actul administrativ supus judecății și-a produs

efectele juridice, fiind emise la 2 august 2011 ordinele de încetare a

raportului de serviciu prin eliberare din funcția publică a reclamanților R.R.,

P.D., E.V.D., C.M., V.V., L.G.V., H.C., P.A.M., B.D.L., respectiv de numire în funcție

pentru reclamanții: R.E., V.M., N.C., N.A., N.C.A., B.D., A.L., L.M.

Față de emiterea

acestor acte administrative, s-a constatat că o eventuală suspendare a

Ordinului de aprobare a celor două state de funcții nu este aptă să producă

nicio consecință practică asupra situației reclamanților, raporturile de

serviciu ale acestora fiind stinse/modificate prin actele administrative cu

caracter individual ulterioare.

Prin urmare, având în

vedere că Ordinul de aprobare a celor două State de funcții și-au produs

efectele în privința reclamanților, Curtea a constatat că cererea de suspendare

a efectelor juridice ale actului administrativ a rămas fără obiect.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții B.D.L.,

L.M., P.A.M., A.L., B.D., H.S.C., N.C.A., N.A., L.G.D., N.C., V.M.L., C.M.,

E.V., P.D., R.R. și R.E.

Recurenții au

criticat soluția primei instanțe pentru aplicarea greșită a legii, apreciind că

în pofida dovezii cu înscrisuri din care rezultă că P.A.M. își exercită în

continuare funcția publică s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de

suspendare cu motivarea că s-au emis ordinele de încetare din funcția publică a

părților.

S-a subliniat, de

asemenea, că Ordinul nr. 2407/2011 a fost deja suspendat în tot de către Curtea

de Apel Galați în data de 29 septembrie 2011, ca fiind vorba de un act

administrativ cu caracter normativ suspendarea operează în favoarea tuturor

funcționarilor publici vizați și că instanța a ignorat această realitate,

considerând că numai eventuala anulare a acestui act administrativ are efecte

ergo omnes.

Precizând că motivele

invocate în cererea de chemare în judecată sunt și parte integrantă a

motivației cererii de recurs, s-a concluzionat că reorganizarea Direcției

Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale (DRAOV) Galați și a Biroului Vamal

Zona Liberă Galați prin Ordinul nr. 2407/2011 este o măsură vădit ilegală și

dispusă cu exces de putere, de natură a împiedica total desfășurarea legală a

activității vamale și îndeplinirea obligațiilor internaționale ale României,

asumate prin tratate internaționale.

Examinând cauza prin

prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. căruia i-au fost subsumate criticile

expuse în mod sintetic prin cererea de recurs și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și va respinge ca

atare pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Obiectul cererii de

suspendare parțială a executării formulată de reclamanții - funcționari publici

vamali și întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

vizat Ordinul nr. 2407 emis la data de 4 iulie 2011 de Președintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), care prin art. 1 aprobă Statul de

funcții al aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, prevăzut în

anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezentul ordin, iar prin art.

2 aprobă Statul de funcții al DRAOV Galați - aparat propriu și structuri

subordonate (anexa 8/1) și Statul de funcții centralizat al DRAOV Galați -

aparat propriu și structuri subordonate (anexa 8/2).

Sesizată prin

întâmpinarea formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală cu excepția

lipsei de obiect a cererii, motivată de faptul că actul administrativ dedus

judecății și-a produs efectele, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat cu

precădere asupra acestei excepții pe care, găsind-o întemeiată, a admis-o.

Raționamentul

judecătorului fondului s-a baza exclusiv pe ideea că actul administrativ prin

care se aprobă statul de funcții nu este susceptibil de executare și că, din

acest motiv, cererea de suspendare poate privi doar efectele juridice ale

acestuia.

S-a constatat că în

privința reclamanților efectele juridice ale Ordinului nr. 2407/2011 s-au

produs deja și că o eventuală suspendare a actului administrativ nu mai este

aptă să producă nici consecință în speță, întrucât la 2 august 2011 au fost

emise acte administrative cu caracter individual respectiv ordine de încetarea

a raportului de serviciu prin eliberare din funcție, pentru o parte din

reclamanți, și ordine de numire în funcție, pentru cealaltă parte a acestora.

Cum lesne se poate

observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar, nu a fost

împărtășită teza avansată de reclamanți în sensul că cererea a rămas fără

obiect însă pentru că prin Sentința civilă nr. 275 din 29 septembrie 2011

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat

executarea aceluiași ordin, calificându-l drept act administrativ cu caracter

normativ, astfel că în opinia reclamanților suspendarea operează erga omnes.

În combaterea acestui

punct de vedere, judecătorul fondului a subliniat în mod just că dispozițiile

art. 23 teza I din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la hotărârile

judecătorești prin care s-a anulat un act administrativ normativ.

Prin cererea de

recurs se reia această aserțiune privind efectele erga omnes pe care le are

suspendarea deja dispusă de Curtea de Apel Galați, arătându-se totodată că în

mod eronat cererea de suspendare în discuție a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Motivarea cererii de

recurs este nu doar extrem de sumară ci și neconsistentă, nefiind combătute în

concret argumentele avute în vedere de instanța de fond decât în privința

efectelor pe care ordinul pendinte le-ar produce în continuare, în acest sens

făcându-se referire la una dintre reclamantele - funcționar public vamal

(P.A.M.) care își exercită în continuare funcția publică.

Această precizare nu

este însă una de natură a conduce la o concluzie contrară la care s-a ajuns

atunci când s-a reținut că în cazul Ordinului de aprobare a Statului de

funcții, care nu este în sine un act susceptibil de executare, cererea de

suspendare vizând doar efectele juridice pe care acest act administrativ le-ar

putea produce.

Constatarea că

efectele juridice s-au produs deja se bazează pe înscrisurile depuse la dosar

și susținerea că P.A.M. se află în continuare în exercitarea funcției publice

este combătută de Ordinul nr. 8679/30 septembrie 2011 prin care s-a decis

încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de

execuție de inspector vamal grad profesional superior. Dacă la momentul

exercitării căii de atac prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

situația de fapt este alta, deși acest lucru nu a fost demonstrat, oricum nu ar

putea fi imputată primei instanțe care în conformitate cu art. 129 alin. (6) C.

proc. civ. a hotărât asupra obiectului cererii deduse judecății raportându-se

la probatoriul administrat.

Art. 14 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ reglementează măsura de excepție de la

regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ care se bucură

de prezumția de legalitate, respectiv suspendarea executării actului

administrativ care înseamnă, practic, întreruperea temporară a efectelor

acestui act.

Or, în cauză, s-a

clarificat că Ordinul de aprobare a celor două state de funcții (anexele 8/1 și

8/2) și-au produs efectele față de reclamanți, așa încât nu se mai poate lua în

discuție întreruperea efectelor acestui ordin.

Nu în ultimul rând,

trebuie amintit că nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin

cererea de recurs nu se face vorbire despre vreun element care să se

circumscrie celor două condiții cumulative impuse de legiuitor pentru

suspendarea executării Ordinului nr. 2407/2011 emis de Președintele ANAF,

nefăcându-se referire la cazul bine justificat și paguba iminentă, în

accepțiunea dată prin art. 2 alin. (1) lit. t) și lit. ș) din Legea nr.

554/2004 care ar conduce la nevoia aplicării art. 14 alin. (1) din același act

normativ. Recurenții-reclamanți s-au limitat la invocarea textului legal - art.

14 din Legea nr. 554/2004.

În contextul

prezentat, neexistând motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate și

văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de B.D.L., L.M., P.A.M., A.L., B.D., H.S.C., N.C.A., N.A., L.G.D.,

N.C., V.M.L., C.M., E.V., P.D., R.R. și R.E. împotriva Sentinței nr. 5608 din 4

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.