ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 74/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 02 august 2011, reclamanții B.D.L., L.M., P.A.M., A.L., B.D., H.S.C., N.C.A., N.A., L.G.D., N.C., V.M.L., C.M., E.V., P.D., R.R. și R.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală suspendarea în parte a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407/04 iulie 2011, în ceea ce privește Anexele 8/1 și 8/2.

În motivarea acțiunii s-a arătat de către reclamanți că sunt funcționari publici vamali, angajați ai Autorității Naționale a Vămilor și că, în data de 07 iulie 2011 au primit preavize prin care li s-a comunicat faptul că, în urma reorganizării posturilor lor, în cazul în care nu optează sau, după caz, nu promovează examenul pentru numirea pe funcții publice vacante, vor fi eliberați din funcție începând cu 08 august 2011. Au mai arătat reclamanții că reorganizarea posturilor a fost realizată prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2406/04 iulie 2011 și prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2407/CJ4 iulie 2011, Ordinul nr. 2407/2011 fiind vădit ilegal și emis cu exces de putere, împiedicând total desfășurarea legală a activității vamale și îndeplinirea obligațiilor internaționale ale României.

Au precizat reclamanții că au formulat plângere prealabilă pentru anularea în parte a ordinului, depusă la ANAF sub nr. 123783/12 iulie 2011. În ce privește cererea de suspendare, au arătat că actuala structură reduce numărul lucrătorilor vamali operativi, pentru cele două puncte de vămuire, feroviar și naval, nemaiputându-se asigura prezența continuă a vameșilor, sens în care pierderile financiare suferite de autoritatea publică vor fi imense, iar Vama Galați, din rândul primelor aducătoare de venit la bugetul de stat, se va transforma în producătoare de pierderi financiare. Au mai arătat reclamanții că a fost încălcat Statutul funcționarilor publici pentru că le-au fost oferite funcții publice corespunzătoare numai din Autoritatea Națională a Vămilor și nu din întreaga Agenție Națională de Administrare Fiscală ori din alte instituții sau autorități publice.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, motivând că, începând cu data de 08 august 2011, Ordinul Președintelui ANAF nr. 1406/2011 și, implicit, Ordinul Președintelui ANAF nr. 2407/2001 și-au produs efectele. În ședința publică din 04 octombrie 2011, pârâta a depus copiile ordinelor de numire în funcție pentru opt dintre reclamanți, respectiv R.E., V.M., N.C., N.A., N.C.A., B.D., A.L. și L.M., invocând față de aceștia excepția lipsei de interes, pentru restul reclamanților susținându-și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii. Prin Sentința nr. 5608 din 4 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut în esență următoarele. În privința reclamanților, s-a constatat că actul administrativ supus judecății și-a produs efectele juridice, fiind emise la 2 august 2011 ordinele de încetare a raportului de serviciu prin eliberare din funcția publică a reclamanților R.R., P.D., E.V.D., C.M., V.V., L.G.V., H.C., P.A.M., B.D.L., respectiv de numire în funcție pentru reclamanții: R.E., V.M., N.C., N.A., N.C.A., B.D., A.L., L.M. Față de emiterea acestor acte administrative, s-a constatat că o eventuală suspendare a Ordinului de aprobare a celor două state de funcții nu este aptă să producă nicio consecință practică asupra situației reclamanților, raporturile de serviciu ale acestora fiind stinse/modificate prin actele administrative cu caracter individual ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că Ordinul de aprobare a celor două State de funcții și-au produs efectele în privința reclamanților, Curtea a constatat că cererea de suspendare a efectelor juridice ale actului administrativ a rămas fără obiect. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții B.D.L., L.M., P.A.M., A.L., B.D., H.S.C., N.C.A., N.A., L.G.D., N.C., V.M.L., C.M., E.V., P.D., R.R. și R.E. Recurenții au criticat soluția primei instanțe pentru aplicarea greșită a legii, apreciind că în pofida dovezii cu înscrisuri din care rezultă că P.A.M. își exercită în continuare funcția publică s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare cu motivarea că s-au emis ordinele de încetare din funcția publică a părților.

S-a subliniat, de asemenea, că Ordinul nr. 2407/2011 a fost deja suspendat în tot de către Curtea de Apel Galați în data de 29 septembrie 2011, ca fiind vorba de un act administrativ cu caracter normativ suspendarea operează în favoarea tuturor funcționarilor publici vizați și că instanța a ignorat această realitate, considerând că numai eventuala anulare a acestui act administrativ are efecte ergo omnes. Precizând că motivele invocate în cererea de chemare în judecată sunt și parte integrantă a motivației cererii de recurs, s-a concluzionat că reorganizarea Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale (DRAOV) Galați și a Biroului Vamal Zona Liberă Galați prin Ordinul nr. 2407/2011 este o măsură vădit ilegală și dispusă cu exces de putere, de natură a împiedica total desfășurarea legală a activității vamale și îndeplinirea obligațiilor internaționale ale României, asumate prin tratate internaționale.

Examinând cauza prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ. căruia i-au fost subsumate criticile expuse în mod sintetic prin cererea de recurs și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și va respinge ca atare pentru cele ce vor fi punctate în continuare: Obiectul cererii de suspendare parțială a executării formulată de reclamanții - funcționari publici vamali și întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a vizat Ordinul nr. 2407 emis la data de 4 iulie 2011 de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), care prin art. 1 aprobă Statul de funcții al aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, prevăzut în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezentul ordin, iar prin art. 2 aprobă Statul de funcții al DRAOV Galați - aparat propriu și structuri subordonate (anexa 8/1) și Statul de funcții centralizat al DRAOV Galați - aparat propriu și structuri subordonate (anexa 8/2).

Sesizată prin întâmpinarea formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală cu excepția lipsei de obiect a cererii, motivată de faptul că actul administrativ dedus judecății și-a produs efectele, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat cu precădere asupra acestei excepții pe care, găsind-o întemeiată, a admis-o. Raționamentul judecătorului fondului s-a baza exclusiv pe ideea că actul administrativ prin care se aprobă statul de funcții nu este susceptibil de executare și că, din acest motiv, cererea de suspendare poate privi doar efectele juridice ale acestuia.

S-a constatat că în privința reclamanților efectele juridice ale Ordinului nr. 2407/2011 s-au produs deja și că o eventuală suspendare a actului administrativ nu mai este aptă să producă nici consecință în speță, întrucât la 2 august 2011 au fost emise acte administrative cu caracter individual respectiv ordine de încetarea a raportului de serviciu prin eliberare din funcție, pentru o parte din reclamanți, și ordine de numire în funcție, pentru cealaltă parte a acestora. Cum lesne se poate observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar, nu a fost împărtășită teza avansată de reclamanți în sensul că cererea a rămas fără obiect însă pentru că prin Sentința civilă nr. 275 din 29 septembrie 2011 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat executarea aceluiași ordin, calificându-l drept act administrativ cu caracter normativ, astfel că în opinia reclamanților suspendarea operează erga omnes.

În combaterea acestui punct de vedere, judecătorul fondului a subliniat în mod just că dispozițiile art. 23 teza I din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la hotărârile judecătorești prin care s-a anulat un act administrativ normativ. Prin cererea de recurs se reia această aserțiune privind efectele erga omnes pe care le are suspendarea deja dispusă de Curtea de Apel Galați, arătându-se totodată că în mod eronat cererea de suspendare în discuție a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Motivarea cererii de recurs este nu doar extrem de sumară ci și neconsistentă, nefiind combătute în concret argumentele avute în vedere de instanța de fond decât în privința efectelor pe care ordinul pendinte le-ar produce în continuare, în acest sens făcându-se referire la una dintre reclamantele - funcționar public vamal (P.A.M.) care își exercită în continuare funcția publică.

Această precizare nu este însă una de natură a conduce la o concluzie contrară la care s-a ajuns atunci când s-a reținut că în cazul Ordinului de aprobare a Statului de funcții, care nu este în sine un act susceptibil de executare, cererea de suspendare vizând doar efectele juridice pe care acest act administrativ le-ar putea produce. Constatarea că efectele juridice s-au produs deja se bazează pe înscrisurile depuse la dosar și susținerea că P.A.M. se află în continuare în exercitarea funcției publice este combătută de Ordinul nr. 8679/30 septembrie 2011 prin care s-a decis încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de execuție de inspector vamal grad profesional superior.

Dacă la momentul exercitării căii de atac prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 situația de fapt este alta, deși acest lucru nu a fost demonstrat, oricum nu ar putea fi imputată primei instanțe care în conformitate cu art. 129 alin. (6) C. proc. civ. a hotărât asupra obiectului cererii deduse judecății raportându-se la probatoriul administrat. Art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ reglementează măsura de excepție de la regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, respectiv suspendarea executării actului administrativ care înseamnă, practic, întreruperea temporară a efectelor acestui act. Or, în cauză, s-a clarificat că Ordinul de aprobare a celor două state de funcții (anexele 8/1 și 8/2) și-au produs efectele față de reclamanți, așa încât nu se mai poate lua în discuție întreruperea efectelor acestui ordin.

Nu în ultimul rând, trebuie amintit că nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin cererea de recurs nu se face vorbire despre vreun element care să se circumscrie celor două condiții cumulative impuse de legiuitor pentru suspendarea executării Ordinului nr. 2407/2011 emis de Președintele ANAF, nefăcându-se referire la cazul bine justificat și paguba iminentă, în accepțiunea dată prin art. 2 alin. (1) lit. t) și lit. ș) din Legea nr. 554/2004 care ar conduce la nevoia aplicării art. 14 alin. (1) din același act normativ. Recurenții-reclamanți s-au limitat la invocarea textului legal - art. 14 din Legea nr. 554/2004. În contextul prezentat, neexistând motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de B.D.L., L.M., P.A.M., A.L., B.D., H.S.C., N.C.A., N.A., L.G.D., N.C., V.M.L., C.M., E.V., P.D., R.R. și R.E. împotriva Sentinței nr. 5608 din 4 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.