ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1175/2013

Asupra recursului constată

următoarele:

Prin încheierea din 3 mai 2012, Curtea de

Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a suspendat

judecata cauzei, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că

niciuna dintre părți nu s-a prezentat la termen și nici nu a solicitat judecata

în lipsă.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs reclamantul C.I., arătând că încheierea atacată nu are forma

legală, nu îndeplinește cerințele legii și nu are numărul prevăzut de lege,

existând și alte motive de ordine publică.

A precizat și faptul

că recursul este admisibil, deoarece încheierea a întrerupt cursul judecății,

fiind aplicabile dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, în

prealabil analizei motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil,

urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile art.

129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor

interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Aceleași exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile

Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi

întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea

privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind

susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Or, în speță, hotărârea

împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului este încheierea din 3

mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, prin care s-a suspendat, în

conformitate cu art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata recursului

declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinței civile nr. 154 din 15

februarie 2012 a Tribunalului Brăila, având ca obiect drepturi bănești.

Așadar, încheierea recurată,

prin care s-a suspendat judecata cauzei, a fost pronunțată de curtea de apel ca

instanță de recurs.

Or, art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. prevede că „asupra suspendării judecării procesului,

instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod

separat, cu excepția celor pronunțate în recurs”.

Prin urmare, textul

de lege, care nu distinge asupra temeiului în baza căruia a fost dispusă

suspendarea, instituie o excepție de la regula atacării cu recurs a

respectivelor încheieri pentru cele pronunțate în recurs, cum este cazul în

speță.

Se reține totodată că

recursul declarat împotriva sentinței tribunalului a fost soluționat prin

decizia civilă nr. 1968/ R din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați.

Astfel încheierea nu

mai poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care declarând recurs împotriva

respectivei hotărâri, reclamantul nu s-a conformat unei condiții specifice de

admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și,

din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Astfel

fiind, recursul reclamantului

se privește ca inadmisibil și va fi respins

în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva încheierii de

ședință din 3 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 275/44/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2013.