ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1175/2013

Asupra recursului constată următoarele: Prin încheierea din 3 mai 2012, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a suspendat judecata cauzei, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la termen și nici nu a solicitat judecata în lipsă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul C.I., arătând că încheierea atacată nu are forma legală, nu îndeplinește cerințele legii și nu are numărul prevăzut de lege, existând și alte motive de ordine publică. A precizat și faptul că recursul este admisibil, deoarece încheierea a întrerupt cursul judecății, fiind aplicabile dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ. Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de recurs, constată că acesta nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed. Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Or, în speță, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a recursului este încheierea din 3 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, prin care s-a suspendat, în conformitate cu art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinței civile nr. 154 din 15 februarie 2012 a Tribunalului Brăila, având ca obiect drepturi bănești. Așadar, încheierea recurată, prin care s-a suspendat judecata cauzei, a fost pronunțată de curtea de apel ca instanță de recurs.

Or, art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs”. Prin urmare, textul de lege, care nu distinge asupra temeiului în baza căruia a fost dispusă suspendarea, instituie o excepție de la regula atacării cu recurs a respectivelor încheieri pentru cele pronunțate în recurs, cum este cazul în speță. Se reține totodată că recursul declarat împotriva sentinței tribunalului a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1968/ R din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați. Astfel încheierea nu mai poate fi atacată cu recurs, motiv pentru care declarând recurs împotriva respectivei hotărâri, reclamantul nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Astfel fiind, recursul reclamantului se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva încheierii de ședință din 3 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 275/44/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2013.