ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1173/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2004, reclamanta Direcția pentru evidența pașapoartelor și administrarea bazelor de date din cadrul Ministerul Administrației și Internelor București a cerut restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia, pentru o perioadă de 3 ani, a pârâtului B.B.V., invocând incidența prevederilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005. În motivarea cererii, reclamanta a susținut, în esență, că pârâtul a fost expulzat la data de 9 octombrie 2010 de statul italian, în baza unui decret emis de Prefectul Provinciei Modena, motivat de faptul că prin comportamentul adoptat pe perioada șederii în Italia a demonstrat un grad scăzut de integrare socială și a desfășurat activități infracționale prin care s-a adus atingere ordinii și siguranței publice.

Prin sentința civilă nr. 6055/ F din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Sălaj a respins, ca nefondată, cererea. În motivarea hotărârii, instanța a reținut că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană circulația cetățenilor români în spațiul comunitar este supusă regulilor stabilite prin dispozițiile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, în special a acelora prevăzute de dispozițiile art. 12, 18, 40, 44, 52, precum și dispozițiilor Directivei 2004/38/CE.

Instanța a reținut că dispozițiile legale menționate conferă oricărui cetățean al Uniunii dreptul la libera circulație și deplasare pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a înscrisurilor adoptate în scopul aplicării acesteia și că, mai mult, potrivit dispozițiilor art. 6 din Directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de 3 luni fără nici o condiție sau formalitate, în afara cerinței de a deține o carte de identitate sau un pașaport. Cât privește cazul de speță, instanța a constatat că reclamanta, deși își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 284/2005, invocă circumstanțe de fapt ce atrăgeau incidența prevederilor art. 38 lit. a) dispoziții care au fost însă abrogate prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 206/2010.

Instanța observă, totodată, că potrivit prevederilor art. 39 alin. (1) din lege, Direcția generală de pașapoarte avea recunoscută legitimare procesuală activă doar în situația prevăzută de prevederile art. 30 lit. a) nu și în situația prevăzută de dispozițiile art. 38 lit. b) din lege. Așa fiind, constatând că restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului sub motiv că a fost returnat din Italia, putea fi dispusă doar în raport de prevederile art. 38 lit. a) din lege, nu în temeiul prevederilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, instanța a statuat că solicitarea dedusă judecății nu poate fi primită.

Prin decizia civilă nr. 16/ A din 20 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat sentința în sensul că a dispus restrângerea dreptului la libera circulație a pârâtului pe teritoriul Italiei, pe o perioadă de 1 an, cu începere de 1 data de 20 februarie 2012. În motivarea hotărârii, în esență, instanța a reținut că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 9 octombrie 2010, în urma unei condamnării la o pedeapsă de 9 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, constând în aceea că împreună cu alte persoane a spart geamul unui magazin de unde a sustras mai multe bunuri, aspect care demonstrează, astfel cum s-a arătat în Decretul Prefecturii din Provincia Modena, faptul că prezența sa pe teritoriul Italiei reprezenta un atentat la siguranța publică.

În atare condiții, instanța a apreciat că pârâtul, prin comportamentul său, constituie o amenințare gravă, concretă și efectivă la adresa demnității, a siguranței publice, încălcând astfel obligația stipulată prin art. 5 din Legea nr. 248/2005, de a nu desfășura activități de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale și de a respecta legislația statului în care se află. Pentru aceleași considerente, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 2004/3 8/CE, potrivit cărora, restricționarea libertății de circulație se poate dispune pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.

Așa fiind, instanța a apreciat că se impune restrângerea dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului pe o perioadă de 1 an, cu mențiunea că această măsură nu se constituie într-o dublă sancțiune, ci face efectivă respectarea sancțiunii expulzării dispuse de statul italian, precum și interdicția de a se afla pe teritoriul acestui stat, luată de autoritățile italiene. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, invocând incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că în raport de temeiul de drept al cererii deduse judecății, art. 37 lit. b) din Legea nr. 248/2005, reclamanta Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu avea atribuții în promovarea cererii, motiv pentru care se impunea reținerea excepției lipsei calității procesuale active a acesteia.

Recurentul susține că o atare concluzie este fundamentată și pe prevederile art. 39 alin. (2) din lege, potrivit cărora astfel de cereri, întemeiate pe prevederile art. 38 lit. b) din lege, pot fi promovate doar de instituțiile cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale, ceea ce nu este cazul reclamantei, aceasta având conferite doar atribuții de gestionare a bazei de date și evidența persoanelor. În subsidiar, recurentul susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, cât timp fapta imputată pârâtului viza aspecte care țineau de ordinea sau de siguranța publică a statului, la care se refereau prevederile art. 38 lit. a) din lege, în prezent abrogate, și nu aspecte relative de siguranța națională a statului, la care se referă prevederile art. 37 lit. b) din lege.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele: Exercițiul dreptului de recurs este subordonat, printre altele, îndeplinirii condiției relative la interesul recurentului în casarea sau modificarea hotărârii recurate, știut fiind că oricare ar fi chestiunile speciale supuse cercetării sale, Înalta Curte nu are căderea de a hotărî în principiu, adică de a pronunța hotărâri care nu ar avea nicio aplicațiune practică în cazul supus judecății. În speța supusă analizei, se constată că interesul reclamantului în casarea deciziei recurate nu mai subzistă, întrucât această hotărâre și-a încetat, la momentul dezbaterii recursului, efectele juridice. Anume, se observă că exercițiul dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul Italiei a fost restrâns pe perioada 20 februarie 2012 - 20 februarie 2013, motiv pentru care, la această dată, hotărârea recurată nu mai produce efecte juridice.

Așa fiind, pentru considerentele de drept arătate, constatând lipsa interesului recurentului pentru casarea deciziei recurate, rezultat al analizării criticilor de nelegalitate deduse judecății, înalta Curte urmează a respinge recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei nr. 16/ A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2013.