ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 898/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 898/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2000)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 27 noiembrie 2000, reclamantul M.C. a chemat în judecată C.N.A.S.,
solicitând pe calea contenciosului administrativ, anularea Ordinului nr. 183
din 1 noiembrie 2000, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, începând cu
1 noiembrie 2000, reîncadrarea în funcția avută anterior și în temeiul art. 9
din Legea nr. 29/1990, suspendarea ordinului atacat, până la soluționarea pe
fond a cererii sale.
Curtea de Apel Iași, prin încheierea
din ședința publică de la 11 decembrie 2000, a dispus suspendarea executării
Ordinului nr. 183/2000, a președintelui C.N.A.S., până la soluționarea cauzei,
reținând că cererea este îndreptățită.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs, în termen legal, C.N.A.S., susținând că instanța de fond a dispus
suspendarea executării ordinului, deși, atât din motivarea cererii
reclamantului, cât și din situația de fapt, reiese cu claritate faptul că nu
sunt îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Examinând sentința atacată în raport
cu critica formulată, cu probele dosarului și cu prevederile legale incidente
pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi
expuse în continuare.
De regulă, când legiuitorul a
considerat necesar, a dispus suspendarea de drept a executării actului
administrativ atacat (ex. Legea nr. 215/2001).
Totuși, prin art. 9 din Legea nr.
29/1990, s-a instituit și posibilitatea de a suspenda executarea unui act
administrativ atacat pe calea contenciosului administrativ, măsură de excepție
prin efectele juridice pe care le produce, motiv pentru care aceasta poate fi
dispusă de instanță, numai în cazuri bine justificate și pentru a se evita
producerea unei pagube iminente.
Cum în cauză, nu a fost probată
existența cumulativă a celor două condiții obligatorii prevăzute de art. 9 din
Legea nr. 29/1990, instanța de fond limitându-se la un singur cuvânt
(„îndreptățită”), în mod greșit a fost admisă cererea de suspendare a
executării ordinului atacat.
Prin urmare, se va admite recursul
declarat în cauză, se va casa încheierea atacată, se va respinge cererea de
suspendare a executării Ordinului nr. 183/2000 al C.N.A.S. și se va trimite
dosarul, Curții de Apel Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
C.N.A.S., împotriva încheierii de ședință din 11 decembrie 2000, a Curții de
Apel Iași.
Casează încheierea atacată și
respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 183/2000 a C.N.A.S.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 martie 2003.