ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3915/2018

Ședința publică din data de 2 octombrie 2018

Din examinare actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 2 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., să se dispună:

1) obligarea pârâtei la plata sumei de 424.320 RON, reprezentând diferența dintre prețul agreat de reclamantă prin contractul nr. x/16.06.2015 încheiat pentru achiziționarea cantității de 3.000 tone de semințe de rapiță și prețul stabilit pentru aceeași cantitate și tip de marfă achitat către terțul C. S.R.L., ca urmare a încheierii și executării contractului nr. x/10.07.2015;

2) obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată reclamantei, de la data de 15.07.2015 și până la data plății efective;

3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1528 și art. 1726 alin. (3)-(5) C. civ. și Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj din 2014.

Prin sentința arbitrală nr. 22 pronunțată la 3 martie 2016 în dosarul nr. x/2015, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea arbitrală, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 198.900 RON, reprezentând jumătate din suma de 397.800 RON care, la rândul ei, reprezintă diferența de preț achitată de reclamantă pentru achiziționarea cantității de 3000 tone semințe de rapiță; a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferentă acestei sume începând cu data de 16 iulie 2015 până la achitarea integrală a debitului; totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 820,87 RON taxă administrativă și 18.664 RON taxă arbitrală, compensând serviciile de avocat.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 22 din 3 martie 2016, a formulat acțiune în anulare pârâta S.C. B. S.R.L., care a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

La data de 31 octombrie 2017, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva acestei sentințe.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art. 497 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că instanța care a pronunțat sentința recurată nu a analizat încălcarea dispozițiilor ce reglementează relațiile comerciale între parteneri și buna-credință în exercitarea drepturilor civile.

Recurenta a susținut că, prin acțiunea în anulare au fost invocate în mod concret dispozițiile imperative ale legii civile ce au fost încălcate cu ocazia soluționării procesului arbitral, instanța de judecată având obligația de a analiza și aceste aspecte.

În accepțiunea recurentei-pârâte, clauza impreviziunii nu se aplicata în speță deoarece nu au fost dovedite de către reclamantă condițiile prevăzute la alin. (2) și (3) ale art. 1271 C. civ.

Totodată, recurenta a mai învederat că au fost interpretate și aplicate în mod eronat dispozițiile art. 14, art. 1170 și art. 1183 C. civ., iar în accepțiunea sa, culpa aparține exclusiv reclamantei care a acționat cu rea-credința în desfășurarea relațiilor comerciale cu recurenta.

În ceea ce privește daunele-interese, s-a arătat că acestea se acordă în cazurile în care există o neexecutare culpabila și aceasta cauzează creditorului un prejudiciu. În acest sens, s-a susținut că, este necesara dovedirea culpei sau vinovăției debitorului în neexecutarea obligațiilor contractuale.

Din această perspectivă, recurenta-pârâtă a învederat că, în speță, nu se putea vorbi de o neexecutare culpabila înainte de a expira perioada contractuală, deci anterior datei de 15.07.2015. S-a precizat că, intimata a încheiat cu rea-credința, la data de 10.07.2015, un nou contract cu același obiect, la un alt preț (mai mare) și în alte condiții contactuale, cu S.C. C. S.R.L., fără a anunța recurenta cu privire la acest aspect, deși era conștientă că recurenta se află încă în perioada de executare a obligației de livrare.

La data de 23 februarie 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

Caracterul inadmisibil al recursului a fost invocat raportat la faptul că, prin cererea de recurs, recurenta fie reiterează apărările indicate în fața tribunalului arbitral, fără a prezenta vreo critică de vădită nelegalitate a sentinței recurate, în acord cu cerințele art. 488 pct. 8 raportat la art. 608 alin. i lit. h) C. proc. civ., fie formulează cereri noi direct în calea extraordinară de atac, cu încălcarea dispozițiilor art. 494 raportat la art. 478 C. proc. civ.

Astfel, s-a învederat că, motivul de recurs este inadmisibil, față de împrejurarea că, în raport cu prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., partea poate formula recurs exclusiv în ceea ce privește încălcarea unor norme juridice de drept material, iar nu împotriva pretinselor încălcări ale prevederilor contractuale.

Mai mult, s-a precizat că, în motivarea cererii de recurs, recurenta reiterează aspecte care țin de fondul disputei arbitrale, în mod inadmisibil.

Intimata-reclamantă a mai susținut că, în mod inadmisibil, ceea ce critică recurenta este greșita apreciere și interpretare a probelor de către tribunalul arbitral, încercând să obțină o nouă judecată în fond a acțiunii arbitrale, în calea de atac a recursului.

La data de 17 martie 2018, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea apărărilor invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 2542 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada aflându-se la dosarul de recurs.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 15 mai 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Recursul a fost formulat împotriva sentinței civile nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin care s-a respins acțiunea în anulare formulată de S.C. B. S.R.L. împotriva hotărârii arbitrale nr. 22/03.03.2016.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 613 C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse acestui text prin Legea nr. 17/2017.

Aceasta întrucât, potrivit art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 același Cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Dispozițiile legii procesual civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În consecință, dispozițiile art. 613 C. proc. civ. vor fi analizate în litigiul pendinte din perspectiva conținutului pe care îl aveau la momentul demarării procesului.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 2 octombrie 2015 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței civile nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, având în vedere că prin aceasta a fost respinsă acțiunea în anulare.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate la art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, dobândind caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Totodată, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. să achite intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 13.862,01 cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. să achite intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 13.862,01 cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2018.