ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 88/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2018 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministrul Sănătății, Ministerul Sănătății și Institutul de Medicină Legală Cluj, a solicitat instanței obligarea pârâtului de rândul 1 la modificarea parțială a Ordinului nr. 281/13.04.2017 al Ministrului Sănătății și a Actului adițional nr. x din 13.04.2017, sub aspectul sumei reprezentând salariul de bază, în sensul înlocuirii sumei de 10.390 RON cu suma de 13.631 RON. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului de rândul 2 la plata de despăgubiri constând în diferența rezultată ca urmare a scăderii salariului de bază actual al subsemnatului (10.390 RON) din salariul de bază actualizat (la cuantumul avut de directorului interimar 13.631 RON), înmulțit cu numărul de luni în care i s-a aplicat salariul de bază mai mic, până la data modificării efective a salariului conform petitului nr. 1 (la data introducerii acțiunii suma este de 38,892 RON), cu cheltuieli de judecată

2.1. Prin Sentința civilă nr. 207/06.09.2018 pronunțată în dosarul x/2018 Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței materiale a completului specializat în contencios administrativ și fiscal din cadrul secției a III-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj invocată din oficiu și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Institutul de Medicină Legală în favoarea unui complet specializat în conflicte de muncă din cadrul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție curtea de apel a reținut că obiectul cauzei se circumscrie unui conflict de muncă, iar împrejurarea că în speță se contestă un ordin emis de Ministerul Sănătății nu poate conduce la concluzia că ii revine instanței de contencios administrativ competența soluționării acțiunii.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 3171 din data de 12 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a disjuns petitul privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor bănești.

S-a admis excepția necompetenței materiale a instanței în judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Institutul de Medicină Legală Cluj Cluj-Napoca, invocată din oficiu.

S-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Cluj, secția III contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza spre soluționarea conflictului negativ la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

A avut în vedere tribunalul că Ordinul nr. 281/13.04.2017 al ministrului Sănătății și Actul Adițional nr. 2080/XII/476/13.04.2017 sunt acte administrative cu caracter individual întrucât sunt emise de ministrul Sănătății în calitate de autoritate publică și în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii privitoare la numirea reclamantului în funcția de director și de stabilire a drepturilor salariale dând astfel naștere unui raport juridic de drept administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul la solicitat a solicitat modificarea parțială a Ordinului nr. 281/13.04.2017 al Ministrului Sănătății și a Actului adițional nr. x din 13.04.2017, sub aspectul sumei reprezentând salariul de bază, precum și acordarea de despăgubiri constând în diferența rezultată.

Reclamantul a fost eliberat din funcția ocupată de director al Institutului de Medicină Legală Cluj măsura contestată în instanță în Dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Cluj, câștigând definitiv acest proces (Sentința civilă nr. 345/2014 a Curții de Apel Cluj, rămânând definitivă prin Decizia civilă nr. 649/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), cu consecința repunerii subsemnatului în funcție.

Astfel cum corect a reținut curtea de apel, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie un conflict individual de muncă referitor la calculul salariului de bază, în baza art. 266 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

În raport cu acest obiect al cererii de chemare în judecată și cu calitatea reclamantului de personal contractual, calitate care determină aplicabilitatea dispozițiilor din Codul muncii și nu din Legea nr. 554/2004, se constată că aparține Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal și conflicte de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a cauzei.

Nu se poate considera că, având în vedere primul capăt al cererii de chemare în judecată ce are ca obiect obligarea unei autorități publice la modificarea unui ordin de numire în funcție prin care s-a stabilit și cuantumul salariului de bază, este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, întrucât în privința reclamantului, care nu are calitatea de funcționar public, ci pe aceea de angajat cu contract individual de muncă, actele a căror emitere se solicită nu au natura juridică a unor acte administrative.

În acest sens, instanța are în vedere Decizia nr. 11 din 11.05.2015 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "dispozițiile Legii nr. 554/2004 limitează controlul exercitat de instanțele de contencios administrativ la actul administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

S-a reținut că, exceptând actele administrative în sensul arătat în precedent, toate celelalte acte ale autoritățile administrației publice locale [cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă] încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparținând altor ramuri de drept excedează dreptului și contenciosului administrativ. În privința acestor acte încheiate sau emise de autoritățile administrației publice locale sunt aplicabile reglementările specifice de drept substanțial și procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ".

Pentru identitate de rațiune, aceste considerente sunt valabile și în cazul unor asemenea acte încheiate sau emise de autoritățile administrației publice centrale, cum este cazul în speță al Ministerului Sănătății.

În litigiul de față sunt incidente prevederile C. muncii și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004, din moment ce reclamantul nu are calitatea de funcționar public, calitate care ar fi atras competența instanței de contencios administrativ prin prisma dispozițiilor art. IV din Legea nr. 2/2013 și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 95 pct. 1 noul C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Și asta cu atât mai mult cu cât, capătul de privind acordarea despăgubirilor bănești a fost disjuns și reținut spre competentă soluționare de către tribunal.

Tribunalele sunt competente să soluționeze în primă instanță conflictele de muncă, în înțelesul pe care îl au potrivit dispozițiile art. 266 din Codul muncii, așa cum este cazul prezentului conflict care vizează modificarea și executarea contractului de muncă al reclamantului, sub aspectul salariului cuvenit, astfel că va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal și conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Ministrul Sănătății și Institutul de Medicină Legală Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal și conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV