ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2269/2019

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 21 noiembrie 2018 sub numărul x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la plata sumei de 38.092 RON, reprezentând contravaloarea sporului aferent titlului științific de doctor, de care reclamantul a fost lipsit pe perioada executării contractelor de management nr. x/13 iunie 2014 și nr. x/28 iunie 2017, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Prin Sentința nr. 9497 din 14 decembrie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reținând incidența dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Astfel, Tribunalul București a reținut că, la data sesizării instanței, reclamantul avea atât domiciliul, cât și locul de muncă, în județul Cluj, acesta fiind managerul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca.

Potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție are domiciliul sau reședința reclamantul; din înscrisurile depuse la dosar rezultă că domiciliul reclamantului se află în orașul Cluj-Napoca, județul Cluj.

Potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acțiunii), cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, competența reglementată de art. 210 fiind una teritorială exclusivă, prin urmare o competență absolută, iar nu de drept comun sau alternativă.

Prin acest articol, legiuitorul a stabilit, sub aspect teritorial, o competență derogatorie de la dreptul comun, fixând regula potrivit căreia competenta aparține instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

A reținut această instanță că, întrucât reclamantul are domiciliul în orașul Cluj-Napoca, județul Cluj, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Cluj.

Pentru aceste considerente, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data 22 februarie 2019, sub nr. x/2018.

Prin Sentința nr. 871 din 10 aprilie 2019, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, prin demersul judiciar dedus judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la plata sumei de 38.092 RON, reprezentând contravaloarea sporului aferent titlului științific de doctor de care a fost lipsit pe perioada executării contractelor de management nr. x/13 iunie 2014 și x/28 iunie 2017, perioade în care a deținut calitatea de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca.

În privința instanței competente a soluționa prezentul litigiu, tribunalul a reținut că în perioada pentru care a solicitat acordarea contravalorii sporului aferent titlului științific de doctor, reclamantul a ocupat funcția de manager de spital, relațiile dintre acesta și pârât fiind reglementate prin contractele de administrare încheiate în temeiul art. 181 din Legea nr. 95/2006.

Potrivit art. 181 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în cadrul spitalelor publice se organizează și funcționează un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul financiar-contabil, iar pentru spitalele cu peste 400 de paturi un director de îngrijiri. Membrii comitetului director care au ocupat postul prin concurs, potrivit alin. (2), vor încheia cu managerul spitalului public un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți indicatorii de performanță asumați.

Conform alin. (6) al aceluiași articol, contractul individual de muncă sau al persoanelor angajate în unitățile sanitare publice care ocupă funcții de conducere specifice comitetului director se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului.

Prin urmare, câtă vreme, potrivit prevederilor menționate, raporturile de muncă sunt suspendate pe durata exercitării mandatului de administrare, litigiul nu este guvernat de prevederile C. muncii.

Natura contractului de administrare încheiat în temeiul art. 181 din Legea nr. 95/2006 este aceea de contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c

1

) din Legea nr. 554/2004, obiectul acestuia fiind reprezentat de prestarea unui serviciu public, respectiv organizarea, conducerea și administrarea activității unui spital public, în scopul asigurării serviciilor medicale.

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, iar litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

În raport de dispozițiile menționate, această instanță a reținut că pretenția reclamantului de a i se acorda suma de 38.092 RON reprezentând contravaloarea sporului aferent titlului științific de doctor reprezintă o acțiune evaluabilă în bani, fiind incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., conform cărora judecătoria este competentă să soluționeze orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, precum și prevederile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau are sediul pârâtul, dacă lege nu dispune altfel.

Având în vedere considerentele expuse și împrejurarea că reclamantul nu a indicat o altă instanță căreia i-ar reveni competența alternativă, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, instanță în a cărei circumscripție se află sediul pârâtului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 14 mai 2019, sub nr. x/2018.

Prin Sentința civilă nr. 3969 din data de 27 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, în favoarea Tribunalului Cluj. Constatând existența unui conflict negativ de competență, în baza art. 134 C. proc. civ., a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Cu referire la competența materială de soluționare a cauzei, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și precizările depuse de reclamant în fața acestei instanțe, rezultă că reclamantul tinde la constatarea existenței unui conflict de muncă, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 330/2009, ale Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 153/2017. Din prezentarea situației de fapt și din motivele de drept avute în vedere de reclamant, rezultă obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, acestea fiind elementele în raport de care trebuie stabilită competența de soluționare a cauzei, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat valorificarea drepturilor pretinse ca urmare a modalității de executare a raporturilor contractuale existente între el și pârât, ci ca urmare a incidenței unor dispoziții legale din materia drepturilor salariale. Dacă dispozițiile legale invocate sunt incidente în cauză ori dacă acțiunea este întemeiată sau nu, constituie aspecte ce nu pot fi stabilite decât prin soluționarea fondului cauzei.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că nu pot fi invocate dispozițiile art. 181 din Legea nr. 95/2006, în sensul arătat în cuprinsul Sentinței nr. 871/2019, fără ca acest lucru să determine schimbarea cauzei juridice a cererii de chemare în judecată.

Din perspectiva instanței competente teritorial să soluționeze cauza, Judecătoria Sectorului 1 București a arătat că dispozițiile art. 107 C. proc. civ. nu pot fi invocate din oficiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.. Odată ce reclamantul a ales o anumită instanță, din punct de vedere teritorial, iar pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, de ordine privată, instanța aleasă de reclamant devine competentă exclusiv să soluționeze pricina.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată a cărei soluționare a ocazionat prezentul conflict de competență ca urmare a declinărilor succesive dispuse în cauză, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la plata sumei de 38.092 RON, reprezentând contravaloarea sporului aferent titlului științific de doctor de care a fost lipsit pe perioada executării contractelor de management nr. x/13 iunie 2014 și x/28 iunie 2017, perioade în care a deținut calitatea de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca.

În vreme ce Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 1 București au pornit în determinarea instanței competente de la calificarea litigiului ca având natura unui conflict de muncă, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a apreciat că litigiul decurge din executarea unui contract administrativ care se află în competența instanței civile de drept comun, conform dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumei de 38.092 RON, reprezentând contravaloarea sporului aferent titlului științific de doctor de care reclamantul a fost lipsit pe perioada executării contractelor de management nr. x/13 iunie 2014 și x/28 iunie 2017, în temeiul cărora a deținut calitatea de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, și de dispozițiile art. 181 alin. (1), (5) alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care prevăd că în spitalele publice se constituie un comitet director format din managerul spitalului, directorul medical, directorul financiar-contabil, iar pentru spitalele cu peste 400 de paturi un director de îngrijiri, că membrii comitetului director care au ocupat postul prin concurs (...), vor încheia cu managerul spitalului public un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți indicatorii de performanță asumați, respectiv că, pe perioada exercitării mandatului, contractul individual de muncă sau al persoanelor angajate în unitățile sanitare publice care ocupă funcții de conducere specifice comitetului director se suspendă de drept, litigiul nu se subsumează unui litigiu de muncă.

Astfel, în calificarea cererii de chemare în judecată nu se poate face abstracție de faptul că suma de bani solicitată de reclamant a fost reclamată pentru perioada cât acesta a exercitat, în temeiul contractelor de management nr. x/13 iunie 2014 și x/28 iunie 2017, încheiate cu pârâtul Ministerul Sănătății, funcția de manager de spital.

Având în vedere că pe perioada exercitării mandatului, contractul individual de muncă sau al persoanelor angajate în unitățile sanitare publice care ocupă funcții de conducere specifice comitetului director se suspendă de drept, contractul de management nu este un contract de muncă, ci are, așa cum a reținut și Tribunalul Cluj, natura unui contract de administrare încheiat în temeiul art. 181 din Legea nr. 95/2006, care reprezintă un contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c

1

) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect prestarea unui serviciu public, constând în organizarea, conducerea și administrarea activității unui spital public, în scopul asigurării serviciilor medicale.

Din perspectiva instanței competente să soluționeze litigiul, Înalta Curte reține că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată (21 septembrie 2018) instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, iar litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

În speță, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sporului de doctorat aferent intervalului de timp în care s-a aflat în executarea unui contract administrativ se subsumează unui litigiu în legătură cu executarea contractului, ceea ce atrage competența instanței civile.

Din perspectiva competenței materiale, având în vedere valoarea pretențiilor - 38.092 RON, devin incidente dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., care dispun în sensul că cererile evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, sunt în competența de primă instanță a judecătoriei.

Sub aspectul competenței teritoriale, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., astfel că stabilirea competenței se va face în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție are sediul pârâtul, respectiv în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Înalta Curte constată, de asemenea, că Tribunalul Cluj s-a dezînvestit prin admiterea excepției necompetenței materiale, invocată în condițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 și 130 alin. (2) C. proc. civ., expunerea considerentelor referitoare la incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. fiind determinată de argumentarea competenței teritoriale a instanței în favoarea căreia a declinat competența materială de soluționare.

Prin urmare, Tribunalul Cluj a invocat din oficiu, la primul termen de judecată, excepția de necompetență materială, care este de ordine publică, iar nu de ordine privată.

Faptul că subsecvent admiterii acestei excepții, tribunalul a expus propriul raționament cu privire la instanța competentă teritorial nu are semnificația încălcării dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la art. 107 din același act normativ, respectiv a invocării din oficiu a unei excepții de necompetență teritorială de ordine privată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1), art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, având ca obiect "pretenții", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.

GGC - CL