ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2999/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2999/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de
față ;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
Prin decizia nr. 4529
din 14 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a
respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.E. împotriva deciziei
penale nr. 95 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie. A respins, ca tardiv, recursul declarat
de inculpatul I.E. împotriva aceleiași decizii penale.
A dedus din pedeapsa
aplicată inculpatului S.E., durata reținerii și arestării preventive de la 11
iulie 2009 la 14 decembrie 2010.
A obligat recurenții
inculpați la plata sumei de câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei
decizii inculpatul S.E. a formulat contestație în anulare.
În motivarea cererii
s-a arătat că hotărârile pronunțate în cauză nu sunt motivate corespunzător, că
instanțele de judecată i-au respins în mod nejustificat probele propuse de el
pentru a-și dovedi nevinovăția. În acest sens contestatorul a arătat că, deși a
solicitat de mai multe ori efectuarea unei expertize cu privire la obiectele
contondente (topor și secure) această expertiză i-a fost respinsă de instanțe și
din acest motiv apreciază că nu s-a aflat adevărul în cauză.
Contestatorul, de
asemenea, critică decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău întrucât apreciază
că în motivarea acesteia nu s-a consemnat ceea ce a declarat martorul P.E. în
sprijinul nevinovăției sale.
Contestatorul S.E. mai
este nemulțumit și față de împrejurarea că, deși a solicitat, i-a fost respinsă
cererea vizând comunicarea înregistrării audio din ședința publică din 5 august
2010.
Concluzionând,
inculpatul-contestator a solicitat admiterea contestației în anulare, expertizarea
obiectelor contondente și ascultarea înregistrării efectuată cu mijloace
tehnice-audio din ședința publică din 5 august 2010, apreciind că este
nevinovat și că a fost condamnat la 15 ani închisoare pe nedrept.
Examinând contestația
formulată potrivit art. 391 C. proc. pen. în raport de dispozițiile art. 386-388
C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Potrivit art. 391 C.
proc. pen. instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a
contestației în anulare verificând dacă cererea este făcută în termenul
prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute
de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se
invocă dovezi care sunt la dosar, cele trei condiții urmând a fi îndeplinite
cumulativ pentru admiterea în principiu a cererii.
Potrivit art. 386 C.
proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație
în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de
citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de
recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea
dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs
a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre
această împiedicare;
c) când instanța de
recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre
cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în
dosar;
d) când împotriva
unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când la judecarea
recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul
prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit
art. 385
14
alin. (1) ori art. 385
16
alin. (1) C. proc.
pen.
Cum, în speță,
contestatorul nu a invocat nici un motiv din cele expres și limitativ prevăzute
de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen., motivele invocate de acesta referindu-se
la neadministrarea unor probe și la refuzul instanței de a i se comunica copia
înregistrării audio a ședinței publice din data de 5 august 2010, Înalta Curte
va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.
Totodată,
contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva
deciziei penale nr. 4529 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală.
Obligă
contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 septembrie 2011.