ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2999/2011

Asupra contestației în anulare de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin decizia nr. 4529 din 14 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.E. împotriva deciziei penale nr. 95 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. A respins, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul I.E. împotriva aceleiași decizii penale. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.E., durata reținerii și arestării preventive de la 11 iulie 2009 la 14 decembrie 2010. A obligat recurenții inculpați la plata sumei de câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii inculpatul S.E. a formulat contestație în anulare. În motivarea cererii s-a arătat că hotărârile pronunțate în cauză nu sunt motivate corespunzător, că instanțele de judecată i-au respins în mod nejustificat probele propuse de el pentru a-și dovedi nevinovăția. În acest sens contestatorul a arătat că, deși a solicitat de mai multe ori efectuarea unei expertize cu privire la obiectele contondente (topor și secure) această expertiză i-a fost respinsă de instanțe și din acest motiv apreciază că nu s-a aflat adevărul în cauză. Contestatorul, de asemenea, critică decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău întrucât apreciază că în motivarea acesteia nu s-a consemnat ceea ce a declarat martorul P.E.

în sprijinul nevinovăției sale. Contestatorul S.E. mai este nemulțumit și față de împrejurarea că, deși a solicitat, i-a fost respinsă cererea vizând comunicarea înregistrării audio din ședința publică din 5 august 2010. Concluzionând, inculpatul-contestator a solicitat admiterea contestației în anulare, expertizarea obiectelor contondente și ascultarea înregistrării efectuată cu mijloace tehnice-audio din ședința publică din 5 august 2010, apreciind că este nevinovat și că a fost condamnat la 15 ani închisoare pe nedrept. Examinând contestația formulată potrivit art. 391 C. proc. pen. în raport de dispozițiile art. 386-388 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă. Potrivit art. 391 C. proc.

pen. instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a contestației în anulare verificând dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, cele trei condiții urmând a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea în principiu a cererii. Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Cum, în speță, contestatorul nu a invocat nici un motiv din cele expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen., motivele invocate de acesta referindu-se la neadministrarea unor probe și la refuzul instanței de a i se comunica copia înregistrării audio a ședinței publice din data de 5 august 2010, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare. Totodată, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul S.E. împotriva deciziei penale nr. 4529 din 14 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2011.