ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 562/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de P.T. împotriva încheierii din 16 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ în dosarul nr.386/2002. La apelul nominal au lipsit atât recurentul-reclamant P.T., precum și intimatul-pârât Guvernul României. Procedura completă. S-a referit că recursul nu a fost timbrat, recurentul fiind citat cu mențiunea timbrării acestuia și că Guvernul României a solicitat judecarea cauzei în absența sa (filele 5 și 6). Procurorul a pus concluzii de anulare a recursului, ca netimbrat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28.02.2002, reclamantul P.T.

a solicitat anularea Hotărârii Guvernului nr.1223/ 6.12.2001, motivând că prin acest act administrativ s-a dispus nelegal trecerea în domeniul privat al statului a terenului situat în București, sector 4, între malul drept al râului Dîmbovița, Calea Vitan, Sos. Văcărești și Sos. Olteniței, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate asupra terenului dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la 10.06.1997. Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ a respins acțiunea ca fiind rămasă fără obiect și în acest sens a pronunțat sentința civilă nr.598/ 10.06.2002, reținând că pârâtul a revocat actul administrativ atacat prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr.481 din 16.05.2002, care a abrogat total și expres Hotărârea Guvernului nr. 1223/2001.

Aceeași instanță s-a pronunțat prin încheierea din ședința publică de la 16.04.2002 asupra cererii formulate de reclamant în baza art.9 din Legea nr.29/1990 și a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii Guvernului nr.1223/2001. Împotriva încheierii din 16.04.2002 a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea încheierii, în sensul admiterii cererii de suspendare în condițiile art.9 din Legea nr.29/1990. Verificând actele dosarului, se reține că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate conform art.3 lit.m, art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, art.II lit.m din Anexa la Hotărârea Guvernului nr.752/1999 și art.3 din Legea nr.123/1997, deși a fost citat cu mențiunea de a plăti sumele prevăzute de lege.

Constatând că recurentul nu a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, Curtea va aplica dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995, aprobată prin Legea nr.123/1997, urmând să anuleze ca netimbrat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de P.T. împotriva încheierii din 16 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ în dosarul nr.386/2002, ca netimbrat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.